Page 10 - 1926-10

Pag. 106 ..................................... - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - -------------------------------7—111. 1926

FLORI DE-O ZI ales că Mărioara Voiculescu ne-a Să nu ne mai mirăm atunci, că ţă­
dovedit că se pot înjgheba şi an­
rănimea noastră se arată prin unele
sambluri bune. locuri reacţionară faţă de unele re­
* forme necesare, să nu ne mai mirăm
Turneul Mărioarei Voiculescu. O învăţătoare neştiutoare de că opun rezistenţă dârză introducerii
Ciprian, Macri-Eftimiu şi acum carte. Sunt împerecheri de cuvinte noului calendar, d. ex. Cine să-i fi
Mărioara Voiculescu. Trei trupe ale al căror sens e stupid, a căror con­ ridicat la gradul de înţelegere, cine
Teatrului National din Bucureşti cari cretizare în realitate repugnă celei să le fi infiltrat în suflet sâmbu­
în interval de două săptămâni s’au mai elementare j jdecăţi. Ce se poate rele luminii primitoare?
abătut pe la Cluj. Gândindu-ne că mai absurd, mai inadmisibil percep- Ne-ar trebui mai puţ ni inspectori,
acelaş teatru mai are o trupă ple­ tibilităţii decât îmbinarea: Analfa­ dar în selectarea lor să fie exclus
cată în turneu (cu I. Livescu) ne betă iniţ atoare în alfabet. Se poate politicianismul. Navem nevoie de
punem întrebarea : ce fac cei 70—80 închipui o astfel de realitate? De inspecţii săptămânale, făcute de cele
de actori plecaţi acum în turnee, s gur că nu. Şi totuşi., cu tot veacul mai multeorl cu singurul scop de
;
când sunt la Bucureşti? Răspunsul al XX lea, n’am ieşit din lumea mi­ a înfunda în buzunar diurna, cari
evident e : nimic, bineînţeles dacă racolelor, căci minunea există. Cazul
nu corijază pe învăţătorii analfabeţi,
ru considerăm lupta pentru roluri a fost relatat s’mplu de unele ziare, împiedecă însă desfăşurarea normală
drept activitate. Faţă de acest Teatru comentat, pătrunse de tragicul reali­ a activităţii celor capacităţi şi con­
Na^onal din Bucureşti, cu personal tăţii, de altele. Locuitorii din comuna
ştienţi. Două inspecţii la an sunt
de sute de actori, Ardealul are o Cicbanu.judeţul Constanţa, s’au plâns
suficiente, făcute însă de oameni
singură trupă de teatru românească Ministerului Instrucţiunii că învă­ cari îşi dau seama de gravitatea
(şi 9 minoritare). Se impune deci ţătoarea lor e neştiutoare de carte. chemării lor, având în vedere numai
să întrebăm mai departe: dece nu Şi această învăţătoare, care singură scopul superior pentru care sunt
se înjghebează o trupă pentru tur­ are nevoie de iniţiere în alfabet, trei creaţi.
nee permanente în Ardeal, o trupă ani a stat ca să împrăştie lumina *
valoroasă însă, care să dea câte crerului său întunecat, printre locu­ Conferinţele Ligii Culturale.
8—15 reprezentaţii într’un oraş? itorii comunei, trei serii de clase — Născută din naţionalism curat,
Dar după această întrebare, care s’au perindat, ca să primească mis­ pentru unitatea culturală a tuturor
va rămânea fără răspuns, se cuvine terele scrisului din mânile-i nede- Român'lor, deci ca o pregătitoare a
să revenim la turneul Mărioarei prins %cu răsfoirea cărţilor. Pe cine marei uniri politice, Liga Culturală,
a
Voiculescu, de care ne ocupăm, şi să învinuim acum? Pe învăţătoarea? atunci când de-odată cu pacea lu­
care contrar trupelor precedente ale Marea ei ignoranţă ne împiedecă mii şi-a văzut împlinirea idealului
T. N. din Bucureşti, ne-a ofer't co­ dela aceasta, ea nu-şi putea da nu şi a văzut şi sfârşitul meniri'
media plină de vervă a dlui I. Mi- seama de ridicolul tragic al situa­ sale. Departe ca încă toţi Românii
nulescu „Manech’nul Sentimental“ ţiei. Pe locuitorii comunei cari au să fie adunaţi în aceeaşi unitate
(despre care am vorbit în nr. 3 al tolerat-o atâta timp? N ci pe aceş­ politică, ei nu sunt încă înfrăţiţi
5
Cosinzenii) într’o distribuţie bună, tia. Ei n’au chemarea şi nici dreptul nici sub steagul aceleiaşi unităţi
capabilă de a ne face să simţim să examineze strălucirea făcliilor culturale. Dacă L'ga ajutată mult
fiori de artă, nu de repulsiune ca aduse în satul lor, şi deci nu pot de Astra, a făcut pregătirea sufle­
la ansamblul Manolachelui în mij­ să le constate intensitatea. Când tească pentru unirea Ardealului cu
locul căruia a venit să ne convingă au cunoscut realitatea — desigur ţara mamă, acum după unire, ea
de arta sa, dna Macri. Dna Mărioara observând asupra copiilor o evoluţie... ;
şi-a simţit greaua datorie de-a-ş
Voiculescu merită lauda noastră nu retrogradă—şi-au făcut deplin da­ desfăşura puterea de muncă,şi de-a-şi
numai pentru arta cu care ne-a toria. Sunt însă alţii, cari au dreptul, îndrepta atenţia şi spre Românii
redat eroina piesei, cucoana din datoria şi posibilitatea de a controla, mai puţin fericiţi, de peste hotare.
lumea mare rece, mândră, orgolioa­ examina şi constata realităţile de Ideal nou a răsărit din întrunchi-
să întâiu, încălzită apoi de focul fapt. Iţi stă mintea în loc, neputin­ parea binecuvântată a celui vechiu,
patimei până la uitarea de sine, cioasă de a pricepe, cum, când ţara ideal nou care de-ocamdată îşi pipăe
iar în urmă revenită la atitudinea i inundă de controlori şcolari, dela drumul cel mai potrivit şi cel mai
iniţială, reintegrându-se în viaţa ei subrevizori până la inspectorii ge­ demn.
obişnuită, de-odată cu uşa ce s’a nerali, poate să rămână neobservată In acest scop, aici în inima Ar­
închis după personagiul care a în­ în decurs de trei ani o astfel de dealului, unde se simt mai tare
semnat un epizod curios în viaţa situaţie? Pentruce atâta inspecto- încă urmele vei hei asupriri politice,
ei amoroasă, ci şi pentru faptul că rime, pentruce atâta îngrămădire de Liga Culturală a organizat o serie
prin ansamblul dsale ne a scutit de diurne, când suntem siliţi să ajun­ de conferinţe asupra Românilor de
roşeala ce ne cuprinde de câte-ori gem la astfel de constatări tragice. peste hotare. Prima din serie, con­
vedem că un minoritar din mulţii Or... să fie un caz analog, celui ferinţa dlui Prof. univ. G. Giuglea
în mijlocul cărora tră’m, se abate relatat de dl Cezar Petrescu în „Cu­ despre Românii din Serbia a des-
la reprezentaţiile trupelor venite în vântul“, când se constatase că o veJit realităţi dureroase cari atacă
turneu, cu gândul să cunoască arta servitoare ajunsă învăţătoare se bu­ tot mai adânc viaţa naţională a celor
dramatică din capitala ţârii româ­ cura „de deosebita favoare a revi­ 300000 Români de pe valea Timo-
neşti. zorului şcolar? Nu mai comentăm. cului. La un număr atât de consi­
Odată şi odată, nu vom scăpa Am dori să nu fie adevărat, să fie derabil de Români, nu există o
oare de turneele compilate din ac­ un simplu svon, teamă-ne e însă că singură şcoală sau biserică naţională,
tori de a cincea mână? Căci să nu acest caz nu va fi unic,că vor mai elementele cele mai puternice în
se uite, dacă ştim aplauda, s'ar exista şi altele, dacă nu de aceeaşi lupta cu valurile de desnaţionali-
putea întâmpla să şi fluerăm, mai gravitate, însă desigur, asemănătoare. zare. O propagandă românească

/