Page 8 - 1926-10
P. 8
Pag. 104 C O S I N Z E A N A ------------------------------------------ 7 — 111. 1926
zdreamţa unei mile, subt care se CRONICA DRAMATICĂ
ascund ochii de şarpe ai unei ironii
veninoase. PAPA LEBONNARO
Copiii, cu glasurile lor sfinte dramă în 4 acte de Jean Aicad
înalţă imnuri zeului:
După „Povestea de iarnă“ a lui reze viguros liniile sufleteşti, tur
................... Shakespeare, reprezentarea căreia nând până în cel din urmă lacheu
Şi iez i mai ales
să ni-i fereşti pe stânci n’a însemnat mai mult decât un de pe scenă, esenţă de viaţă ade
de râpile adânci. succes mediocru în cumpăna jude vărată. A ţii cari nu au în aceeaş
Tu, groaznic neînţeles.“ (p. 7~); căţii artistice, premiera nouă cu măsură darul sfânt al creaţiunii,
piesa în patru acte a unui destul îşi concentrează toată puterea lor
poporul cade cucernic în genunchi
fecioarele îi încununează statua. de obscur poet francez, ne-a dăruit asupra personagiului principal lu-
un spectacol de toată frumuseţea. minându-1 din toate părţile, făcând
Lângă o columnă, în vârtej de Jean Aicard, în ierarhia valorilor, din el coloana vertebrală şi punctul
friguri şi de extaz, profetul se pre faţă de Shakespeare are aspectul de interes continuu şi în creştere
găteşte de fapta mare. Sălbatic' se unui muşuroiu faţă de un munte al piesei. Succesul pieselor de a-
repede asupra statuii lui şi o fărâmă cu piscul în soare. Totuşi piesa cest fel, în cari se afirmă un singur
cu pumnii. Cu bucăţi din statua lui „Papa Lebonnard“ prin laturea ei suflet, atârnă aproape în întregime
poporul înfuriat îl omoară: sentimentală, prin conturele precise de interpretare. In rândul acestor
ale personagiului principal şi prin fel de piese se înşiruie şi „Papa
„Unul simplitatea ei, încântă mai mult su Lebonnard“. Ea este prin excelenţă
(lângă columna din faţă cătră vecinul său) fletul şi ochiul decât artificiala „Po povestea unui singur caracter, a
Zamolxe e mort. veste de iarnă“, având parte şi de unui singur suflet care se sbuciumă
o interpretare mai fericită detât şi se sfâşie, neînţeles şi mereu umi
Al doilea aceasta şi de un răsunet mai cald lit de însăşi familia sa. Intre ma-
între privitori.' Astfel fiind, pentru nechinii cari se agită şterşi şi fără
Dar ne-a adus pe Dumnezeu.
teatrul nostru, premiera din urmă personalitate la rampă, aduşi de
întâiul — deşi jucată în hţa unei săli mai fantezia autorului pentru tehnica
mult goale decât pline — a însem scenică a operei sale, bătrânul Le
Orbul e ierăş între noi. nat o reabilitare. Piesa lui Jean bonnard este singurul om adevărat*
Aicard, etichetată dramă, dar lipsită om în care freamătă fluidul dum-
Al doilea de elementele externe cari să o nezeesc al vieţii şi care simte du
u
... şi’n noi • (p. 79—80). justifice ca atare, în afară de tra reroasele sfâşieri sufleteşti cari îl
gicul cotidian al neînţelegerilor casfrământă, cu atât mai puternic cu
Astfel se sfârşeşte tragedia pro nice din familia Lebonnard, — a cât le ascunde mai adânc. Subiectul,
fetului mort pentru credinţa lui... avut puterea să încălzească şi să a cărui acţiune externă e împletită
Ea nu este însă numai tragedia cucerească inimele. Şi pentru o de un singur om, secondat de şapte
Iui. In Zamolxe Lucian Blaga a piesă care nu clocoteşte de pasiuni manechini, e destul de sărăcăcios.
desfăşurat simbolul de un tragic sau patimi revărsate, care nu îm Familia Lebonnard e împărţită în
profund al eroului care moare pen prăştie sămânţa unor probleme a- două. De-oparte doamna şi fiui său
tru ideea lui. Drumul pe care Za dâncl sau a unor năzuinţi supra Robert, oameni mediocri dar hră
molxe şi-a sângerat trupul şi sufle omeneşti, această cucerire şi încăl niţi de ambiţii mari, iar de alta bă
tul în spini, la căpătui căruia moar zire de inimi e semn de durabilitate. trânul Lebonnard cu fică-sa Jeana,
tea aşteaptă cu neclintirea fata In literatura dramatică sunt opere suflete bune. nobile şi modeste.
lităţii, este drumul oricărui erou şi opere. Unii autori, pentru cari Doamna şi Robert, în setea lor de
mare. Şi simbolica „misterului“ este tehnica înseamnă punctul din urmă mărire, voiesc s’o mărite pe Jeana
atât de cuprinzătoare încât se poate al artei, se silesc să-şi dee toată după un conte, cu riscul de-a o ne
compara, fără exagerare, cu cea puterea talentului în împletirea cât ferici chiar, căci ea iubeşte pe un
din tragediile antice, cu cea adân mai dibace şi mai cu efect a acţiu doctor cinstit şi sărac. Bătrânul do
cită în mituri din operile lui Wag- nii, subordonând astfel elementele rind s’o facă fericită, o logodeşte cu
ner, sau cu cea, mai omenească, a de fond sufletesc, cadrului de forme. doctorui. Lupta începe astfel chiar
lui Ibsen. Alţii din contra, urmărind firul unei în sânul familiei. Toate aparenţele
Despre alte feţe ale acestei opere idei sau al unui sentiment, subor biruirţii sunt de partea Doamnei
grele de artă — în numărul viitor. donează elementele externe celq^ şi a lui Robert. Doctorul pe lângă
interne, negi jind prin aceasta latu că e sărac e şi un copil bastard.
rea concretă care se adresează di Intr’o ceartă violentă, Robert cere
rect simţurilor. Contopirea în pro socoteală tatălui său pentru ruşinea
porţii la fel de puternice atât a ce-a adus-o asupra lor. şi-l insultă
tuturor elementelor de fond cât şi chiar. Nemai putând răbda, Lebon
a celor de formă, într’o unitate or nard, revărsându-şi toată durerea
ganică şi conţinând o semnificaţie ascunsă timp de 15 ani, dă pe faţă
înaltă, este apanajul scriitorilor buni. taina păstrată o viaţă întreagă : Ro-
In piesele lor, autorii cei mai mari, bert încă e un bastard. Acesta cade
pe lângă că dau un fond adânc sdrobit şi vrea să ia iumea ’n cap.
şi o acţiune vie, se străduiesc ca Lucrurile se ’ndreaptă însă. Bună
fiecărui personagiu să-i întipărească tatea şi dragostea lui Lebonnard, în
un fel propriu de-a fi, să-i contu vinge totul şi în familie înfloreşte
