Page 5 - 1926-10
P. 5
1
7—III. 1926 ---------- C O S 1 N Z E A N A - - - - - - - ■............ ■- Pag. 101
găţia. îşi întinde şi el braţul unui sectei. Păianjenul îi deschise lui o pereche de păianjeni. De atunci
păianjen şi are pe cel mai roşu Omogu o rană adâncă, din care blestemul.
dintre rubine. Ca biciuit de un suge sângele, puterea eroului,, pre- Ca nişte fiare hâmesile sclave
demon rău, vrea alte rubine. Stră fâcântţu-l într’un rubin de o frum- strălucirii rubinului roşu, bărbaţii şi
lucirea roşie, blestemul strălucirii seţe uimitoare. Nechibzuitul Omogu femeile din insulă şi-au dăruit sân
1’a cuprins şi pe el. „Rubine, ru vesel că va câştiga un păianjen a- gele gurii nesătule a insectei.
bine, strălucire“, urlă lordul şi-şi tât de minunat, încrezut in puterile Bătrâni gârboviţi, tineri cu sân
întinde braţul la zeci de păianjeni. sale, îşi grăbeşte sfârşitul, luptân- gele viu şi cald, au început să jert
Are zece, douăzeci, o sută de ru du-se cu încredere şi fără înceti fească strălucirii moarte, lăcomiei
bine. Mari cât o seminţâ de grâu, neala dibace, care oboseşte adver vicioase. Se închideau în casele lor
cât o boabă de porumb, cât un ou sarul. In câte-va clipe fu ucis de scunde şi pline de mizerie şi după
de vultur. Strălucirea lor îl îm braţul mişelesc. uşile ferecate jertfeau lăcomiei. Viaţa
bată, viaţa i s’a mutat în ochi, nu Toţi, cari au încercat lupta, eroi, li se scurgea în rubine, în strălu
mai prin ei mai trăeşte. In ochi de cari se temeau chiar zeii, au cirea deşartă. Şi pe când trupul li
i se răsfrâng razele rubinului, prin căzut ucişi, căci duşmanul viclean se răcea sub suflarea morţii, ochii
ochi îşi scaldă sufletul lacom de le fura puterile, cercând minunea le ardeau încă, le erau deschişi
bogăţie. păianjenului în sâigele fiecărui lup mari, să soarbă în întregime lumina
Ala se blestemă. Cu braţele sale tător. blestemată. După zile, după-ce cor
slabe vrea să-l răpească vrejii. Ii Când nu mai rămase un bărbat pul începea să li se descompună,
şopteşte cuvinte dulci, îi oferă stră vrednic de luptă, Duhul prefăcut ochii aceia grozavi, ochii lacomi de
lucirea ochihor săi frumoşi, căldura le vorbi strămoşilor: Deşi sunteţi avar, răsfrângeau încă strălucirea
sânilor ei plini, dar el netrebnic nevrednici de acest dar preţios, eu bogăţiei.
nu vrea decât strălucirea rubinului. vi-I voi da, în chimb îmi veţi zidi In noaptea nunţii, amantul dor
Lordul simte că viaţa i se duce, temple şi îmi veţi ridica altare, ca nic de îmbrăLşeri calde şi sărutări
că şi-a furat cu fiecare rubin din unui zeu, care vă stăpâneşte. pline de patimă şi foc, îşi găsea
şirul zilelor, dar vraja e mai tare Şi strămoşii mei au ridicat altar iubita mai albă decât albul pernii,
blestemul e mai puternic, lăcomia lăcomiei, în rugăciunile lor proslă împodobită cu cele mai scumpe
are ghiare de oţel. veau avariţia şi strălucirea moartă. dintre rubine, dar fără dragoste,
S’a prăbuşit, dăruindu-şi viaţa Duhul a împărţit fiecărui om câte fără îmbrâţişeri şi fără viaţă.
lăcomiei, iar Ala l’a adus în bra
ţele ei slabe la marginea mării, i-a A F O S T . . .
turnat sânge din sângele ei şi gă
sind o barcă îl duce departe de — Ady —
insula blestemată. întâlniţi de-o co
rabie engleză sunt luaţi şi duşi la A fost, a fost ce astăzi nu mai este,
Ceylon. Când aşteptam pe cineva 'ntr'o primăvară. .
Lordul scăpat de sub vraja bles A fost, a fost... neastâmpăratu-mi suflet
temului, îi mulţumeşte frumoasei 4 tras cu el spre maluri o poveste
mântuitoare, jurându-i credinţă veş Şi-a tras cu el o umbră de femee...
nica.
Feric ţi se îmbarcă pe o nouă co Unde-o găsi? Nu ştiu1 Eră însă o sfântă
rabie şi pleacă ca doi bogaţi în spre Poveste nouă şi umbra o minune.
Anglia.
Pe drum princesa îi povesteşte Mi-e dragă pururi umbra şi povestea —
lordului taina rubinelor blestemate. Şi cea mai sfântă umbră şi poveste,
Demult, într'o vrăjitorească noapte,
„Un duh rău alungat de un duş S’a deşteptai prin mine la vie aţă —
man mai puternic decât el, îşi găsi
adăpost în insula noastră. Strămoşii A fost, a fost ce astăzi nu mai este/
mei au fost viteji iscus’ţi, dar în
gâmfaţi de isprăvile lor neîntrecute, A fost, a fost ce astăzi nu mai este,
erau batjocoritori şi răi. Gâsindu-1 Căci în aceeaş noapte fermecată
pe duh neputincios îi smulg penele Femeea şi povestea mea îndată
aripilor şi-1 aruncă în mare. Duhul, Cu chipul lor m'au îngrozit şi mă făcură
căruia râsbunarea îi înseflă noi
puteri, scapă de Ia moarte şi înar Să-mi lapăd grabnic sufletul de amândouă:
mat de toate vrâjile firii sale vic
lene, se reîntoarce după zile, che Nu-i, nu i a mea niciuna din acestea
mând la întrecere cu arma pe cei Se rătăciră 'n sufletu-mi minuni streine,
mai viteji dintre bărbaţi. învingă Streină-i umbra şi la fel povestea —
torului îi promite ca dar un păian Si într'o noapte spornică în taină
jen minunat, care se hrăneşte cu
sânge omenesc, pe care îl pre Am pus pe ele o fermecată haină
face în rubrn scump. Din cea din urmă fierbere de suflet —
1-1 întinde lui Omogu, temutul
meu strămoş, care eşi la luptă cu A fost, a fost ce astăzi nu mai este...
duhul, după-ce încercă vraja in Teodor Murâşanu
