Page 6 - 1926-10

Pag. 102 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - -------------------------------7—111. 192«

Copilul îşi întindea mânuţele să necredinţa, lmpletecindu-se ca un ne-o povesteşte Alfonso Ralo, călă- ’
prindă sânul hrănitor şi-l găsea beat, se târeşte în camera Alei, unde torul spaniol, în scrierea sa intitu­
fără hrană şi fără viaţă. o găseşte moartă, iar pe marmora lată : „Minunile Orientului“. Ce-i
Astfel se răsbunase duhul. Neamul albă, scris cu acelaş sânge scump, mai curios, e faptul că insula a
nostru e menit pieirii. nenorocitul lord citeşte: „Sângele pierit odatâ cu moartea Alei, în anul
Nebunia bogăţiei, nebunia strălu­ tău trebuia să făurească pe cel mai 1705 lată ce zice A. Ralo: „Imp’ns
cirii, e întinsă în cele mai depărtate frumos rubin din cununa mea de de curiozitatea, născută in urma
cătune. Nimic nu mai are preţ pentru mireasă. N’ai vrut să mi-1 dai. în poveştilor asupra insulei, am plecat
aceşti sclavi ai bogăţiei, dacă nu se schimb eu ţi-1 dau, fără vre-o părere întru cercetarea ei. Eram abia la
leagă de roşul rubinului. de rău şi fără să blestem“. cinci mile de insulă, când văzui
Pe margini de drum, prin stânci Lordul se prăbuşi ucis de glasul despicându-se marea şi înghiţind
neumblate, se zăresc cadavrele cu dragostii şi conştinţei. insula. Din fericire noi n’am suferit
ochii vii ale celor, cari se temeau nici o daună“.
de lăcomia celui mai tare. Aceasta-i ultima mărturisire despre
In mănăstirile singuratece, se gă­ „Insula păianjenilor“.
sesc călugării sclavi ai aceleiaşi Cum a pierit „Insula păianjenilor“
ispite. Rugăciunea lor proslăveşte
strălucirea roşie, lipsa şi chinurile
lor sunt imnurile belşugului şi a
luminei nepreţioase.
Au început apoi să vâneze după Opera poetică a lui Lucian Blaga
sânge strein. Aduceau mii de robi,
din cele mai depărtate ţinuturi şi — Zamolxe. —
ţări, pentru a-şi mulcomi pofta ne­ (Mister păgân)
bună de rubine, care creştea cu cât de ION BREAZU
o hrăneau mai mult, asemenea fo­
cului hrănit de vreascuri. Dacă am încerca să îmbrăţişăm formă poetică ea se apropie mai
Nici unul dintre prinsioneri n’a cu o singură privire a gândului toată mult de Paşii Profetului (de-altfel
mai plecat din ţara noastră. Chiar poezia celor trei volume ale lui a şi apărut între acest volum şi
dacă scăpa de stăpân, luarea pietrii Lucian Blaga, am găsi-o străbătută In marea trecere). Aceeaşi topire în
îl îndemna să jertfească pe altarul în toate fibrele ei de o concepţie viaţa cosmosului o găsim şi aci;
zeului lăcomiei, fără să ţină seamă unică: ideea de viaţă nestăvilită în Zamolxe încă e un profet al vieţii
de viaţa care-1 părăseşte, jerifită descărcarea ei integrală, vieaţă care universale în veşnică devenire. Deo­
morţii roşii. creiază şi se creiază pe sine în întreg sebirea e că, de astădată, ideea e
Ai venit tu cu cei cincisute tova­ cosmosul. In Poemele Luminii a- transpusă într’un mediu natural şi
răşi ai tăi. Din sângele vostru trebuia ceastă concepţie ţâşnea în mici omenesc mai propriu înţelegerii ei.
să se facă cea mai măreaţă cunună flăcări, în Paşii Profetului o sim­ Şi într’adevăr, coborând ideea în
de mireasă şi trebuia împodobit cel ţeam cum îmbrăţişează întreg cos­ mediul local şi dându-o să o fră­
mai fermecător dintre palate, căci mosul, iar în volumul In marea mânte sufletele aspre ale strămoşilor
eram menită să fiu soţia fratelui trecere am găsit sfâşierea sufletească noştri Traci, Lucian Blaga ne-a a-
meu Edu. Dar ochii tăi mi-au părut a omului cu fiinţa izolată de acest propiat pe marele Pan mai mult de
mai scumpi decât lucirea pietrii râu al vieţii universale. Cele trei sufletele noastre, de sângele nostru
moarte, frumosul meu stăpân — volume se deosebiau între ele doar chiar. Căci stropi din turtunaticul
închee povestirea Ala. prin expresia acestei concepţii, ex­ sânge trac ne mai fierb încă destui
presie care în fiecare volum se în vine, oricât am încerca să-i alun­
prezintă în feţe nouă, de un deo­ găm cu cultura sau — şi pe aceasta
sebit relief artistic. se pune mai multă greutate — cu
Ajunşi în Anglia, lordul ceru voe Puterea de expresie a poetului civilizaţia latină (adică mai mult
părinţilor să se unească cu Ala, dar nu a secat însă fărămiţându-se în neolatină). E adevărat că puţin se
aceştia în judecata lor strâmtă îi cele trei volume de versuri. Dim­ cunoaşte din structura sufletească
pregătesc nenorocirea, îndemnându-1 potrivă: prin drame ea s’a arătat a îndepărtaţilor noştri strămoşi. Dar
şi poruncindu-i să fie soţui sorei crescută într’un mod surprinzător. unde din ritmul lor sufletesc, atâta
din flori a reginei. Lordul Seymour, Căci dacă în poezii ideea poetică cât îl cunoaştem, svâcnesc în partea
deşi cu inimă grea, se supune în­ era fărâmiţată în stropi — stropi cari cea mai originală a creaţiei noastre
demnului părintesc şi pregăteşte o reflectau însă cu bogăţia de cu­ istorice: în folclor.
nunta cu principesa engleză. lori a curcubeului, aşa cum stropii Ideea vieţii în veşnică devenire,
Ala zâmbeşte cu tristeţâ, când de rouă reflectează lumina soarelui poetul a îmbrăcat-o în Zamolxe în
lordul îi destăinueşte necredinţa, îl — în drame ea pune în luptă su­ mitul Dumnezeului Orb. Profetul
încredinţează însă că, e împăcată fletele — o luptă înălţată până la acestui mit este Zamolxe, zeul trac
cu soarta şi ca dovadă îi va,trimite extaz, — scapără mituri de pro­ pe care istoria ni l’a păstrat înfă­
un dar scump de nuntă. funde înţelesuri şi se încarnează şurat în legende.
Ala s’a ţinut de cuvânt. Cel mai în simbole de valoare cosmică. In Vă aminliţi de varianta De mână
preţios dar fu al ei: un rubin de-o drame e ideea care prinde trup, cu marele Orb din ultimul volum
mărime uimitoare, umplând încăperea ideea în devenire. de poezii... Acolo „Orbul* era „tată
de-o lumină roşie şi tristă. Ideea pe care am găsit o în vo­ bun“, fiindcă „orice vorbă la el se
Toţi privesc cu admirare darul lumele de poezii analizate este cea schimbă în faptă“, aci „Orbul“, prin
miiunat, numai lordul îşi blestemă care prinde trup şi în Zamolxe. Ca creaţia lui în Cosmos, stârneşte fur-