Page 5 - 1926-18-19
P. 5
9—V. 1926 • C O S I N Z E A N A Pag. 189
sitor. Chipuri şi şoapte din codru
— Ţi-am spus că pentru noi nu
e suferinţă a asculta de legle ce de 1. OLIMPIU ŞTEFANOVICI
ni le-a dat ziditorul. Mai mult su
fere varul când vede casa nevăruită Amicului meu bun Dr. Sebastian credinţat, că trebue să ai o putere
Bernemisa aceste pogini sylvane
cu anii. şi când vede pereţi albi scrise în vuetul industrial al Londrei. minunată.
plini de toate mărturile. Sunt femei — De ce minunată?
cari mă dispreţuiesc cu totul, şi I. — Pentru-că atunci când tu lu
când vărue odată la doi ari, e mai In taina verde a codrului priatre ceşti, toată vecinătatea se schimbă.
mare jalea să le vezi cât sunt de- frunzele sănătoase ale stejarilor, Păsările prind să cânte cu voci
neîndemânatice. Din potrivă am vă razele gălbui ale soarelui străbat mai dulci, frunzişul reînviază parcă.
zut fetiţe mărunţele care ştiu purta înspre muşchiul ce îmbracă pă Eu însumi mă simt mai verde când
bine spoitorul. Cum iarăşi mă în
mântul bun. lumina ta mă desmeardă.
tristez când văd copii cari înseamnă
cu cărbune, cu creionul, ori cu de La picioarele copacilor feregile — Povestea noastră este într’a-
să fălesc cu eleganţa lor mlădioasă, devăr uimitoare. Vezi, noi suntem
getul murdar pereţi abea văruiţi. Nu
mai puţin mă doare când văd pe în timp ce mii de gâze îşi petrec fraţi şi surori făr* de număr,
reţi plia de dungi de catran, dela mărunta lor viaţă ţârâindu-şi stropul toţi şi toate cu părul din firi
aprinjioarele pe cari oameni rău lor de melodie in vasta cântare a cele de aur. Părintele nostru lo-
codrului. cueşte în înaltul cerului. El are o
nărăviţi le aprind pe perete.
putere nemărginită. Voi, muritorii
— Ai avea drept să ceri ca toată *
verzi ai codrului, voi nu vă puteţi
lumea să nu te murdărească după închipui măreţia puterii lui. El hră
ce treci prin atâtea încercări nen- O, e o muzică ca din poveştile neşte întreaga viaţă a pământului.
tru a ne putea curăţi casele. Căci într’un decor feeric 1 Arborii bătrâni El porneşte vânturile din peşterile
uite nu pot să nu mă gândesc că doinesc cu voci bărbăteşti ca de lor tainice. El dă strălucire de aur
treci şi prin foc şi prin apă, numai violoncel. Brazii drepţi murmură roşietic oglinzii oceanelor, oglindă
pentru a putea să ne văruim noi prin nesfârşita lor mulţime de ace de apă pe care plutesc clătinându-
casele. verzi, metalice. se corăbiile, biete jucărioare închi
— Nu uita dascăle că aceasta Din luminişurile bătute de soare puite ! Dar cum poţi tu să şti tu
văruire nu însemnează numai al florile înlăcrămate de rouă diaman sărman mototol de ţepi, ce-i faţa de
bire ci şi curăţie. tină a dimineţii revarsă triluri de valuri a oceanelor! Tu nu te poţi
A fi curat e lucru mare. E mare lumină roşie ca macul şi aruncă urni măcar un pas din locşorul tău
virtute. Şi nu-i prea mare nici o priviri galbene, albastre, portocalii cu muşchi!
suferinţă, fie a focului, fie a apei ce se ciocnesc viu cu verdeaţa tare Aici băgai de seamă că brădu
pentru a putea da altora curăţie. a pădurii.
leţul îşi prefăcuse toţi ţepii în ure-
Uită-te la minei Iţi plac? Păsările sunt măiestrii „stelele“.
chiuşe ascuţite ce sorbeau cu nesaţ
Vezi bine că-mi placi! Aşa de Ele cântă sprinţare arii de Rossini
şoapta razei cu părul de aur.’
curată cum eşti! Şi, uite, acum îmi în acompariamentul foşnetului de
5
— Văd că ţ -ai ciulit urechiuşele !
vine în minte a ce miroase haina frunze, al viorilor minuscule micros
(Dar muite mai ai!) Dar să-ţi po
ta. Mimase o casă proaspăt vă copice din cari gâzele lucioase cântă vestesc înainte. Soarele este dea-
ruită. melodii subţiri.
semenea un .mare, mare cântăreţ.
— Da, aşa este. Şi aş fi veselă dacă In timp ce „leit motivul“ bicord
El ia parte la armonia sferelor.
în Colibiţa, în ori ce casă ai intra, — mi-do, mi-do al cucului, pasărea (Aici puiul de brad părea, foarte,
ar mirosi aşa a curăţie... Dar a- cu pene sure, răsună şi dispare pe foarte nedumirit. Toate acele lui
cum noapte bună! Văd apropiin- rând. până atunci tot atâtea!!!!!!!!!! deve
duse din neguri o soră mari mare niseră încârligate??????????)
şi mai strălucitoare decât mine. Tu II.
care ai dispreţuit bolovanul din Ci într’o bună zi plecând urechea Dar iarăşi, de unde să ştii tu, —
drum, uită-te la cea care vine. Nu Ia şoaptele dintre un brad tinerel tu arici verde înţepenit în muşchiul
e nici ea decât o piatră. Uită-te în- tău — ce-i Simfonia Stelelor Ce
şi o rază de soare, — am aflat cine rului?! Părintele meu mişcă totul
chină-te şi te pocăeşte. Suntem un
e maestrul dirijor al Simfoniei Cod pe pământ, el dă culoarea, el dă-
neam mare şi nobil, pe cât de ve-
rului. (O conversaţie unică instru rueşte firii vocile ei.
chiu pe atât de mândru.
ctivă şi nostimă în acelaşi timp). — Vrei să spui că voi aduceţi
SSS3© — De unde vii tu? — întreabă cântecul ?
puiul de brad. Eu simt, ba sunt în — Fireşte ! îmi pare bine că în
