Page 8 - 1926-18-19
P. 8

Pag. 192 —-------------------------------  ------ C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - -  -----------------------------  9—V.

                     Aproape  de  ocean,  munţii  sunt  păsători  pe  lângă  bogăţie.  Vor  călca   s’o născocim pe a trupului. Du
                   ca  nişte  valuri  încremenite.  Văile  în  picioare  florile.  Vor  fi  tăcuţi  şi   zeu e mort, să înviem huma.
                   sunt  adânci,  largi,  închizând  ochiuri  orbi.  N’au  să mai lupte; nu  vor mai   neţi-mi primiţi nemurirea norc
                   de  mare.  Apa  aici  nu  e  niciodată  fi  răi  nici  buni,  căci  n’au  pentruce  Toţi îi răspunseră într’un glas:
                   liniştită,  şuvoaiele  şi  isvoarele  ce  să mintă. Vor dispreţui aurul, pentru   existenţa ne înspăimântă. Vre
                   se  cobor  din  munţi,  o  fac  să  se  care  au  venit.  Vor  ocoli  norocul,  pe  trăim!“
                   sbată  şi  să  se  înfurie.  Un  munte  care-1  cerşeau  odată.  Le  am  stins  o   —  Fie-le  răspunse  nebnnu
                   înconjurat  de  aceste  văi,  nu-1  poţi  lumină a sufletului. Vor tânji şi apoi   Veţi  face  fiecare  câte  un  sicri
                   apropia  decât  periclitându-ţi  viaţa,  vor  muri.  Vor  învăţa  că  nu  e  viaţă  veţi  îngropa  ca  şi  când  ar  ase
                   iar  închis  aici  nu-1  vei  mai  părăsi  fără de suflet.              un  mort.  Cel  a  cărui  nume  ş
                   vreodată.                             Aşa  gândea  clovnul,  dar  ei  se  flet  i-s’a  îngropat,  se  va  închic
                     La zece mile de ocean, e o stâncă-  încăpăţinau  să  trăiască.  Hrana  le  era   tr’o  vizuină  şi  va  trăi  asemene
                   munte  uriaş,  îmbrăţişat  de  văi  săl­  slabă:  ouă  de  paseri,  rădăcini  şi   lorlatte  făpturi  lipsite  de  sufle
                   batice.  Dacă  cobori  în  vale  de  pe  fructe. Şi totuşi trăiau.      va  trăi  în  el  decât  pământul.  I
                   muntele  vecin,  drumul  înapoi  îţi   Atunci  clovnul  se  gândi.  „Le  voi   tea  ÎI  va  crede  plecat  şi  nu  va
                   este  închis,  căci  peretele  muntelui   stinge  o  altă  lumină  a  sufletului:  să-l caute.
                   e  un  şir  de  trepte  înalte.  Dacă  co­  credinţa,  li  voi  învăţa  că  nu  este   Cei rămaşi s'au supus. Au î
                   bori  zece  metri  înălţimea  unuia  scop.  Tot  ce  fac,  o  fac  împinşi  de  în pământ sicriile goale de
                   dintre  aceste  trepte,  nu-i  vei  mai  fatalitatea  oarbă.  N’au  Dumnezeu  şi  dar îngropând sufletul lor şi
                   putea  ajunge  înălţimea.  Ţi  se  lasă  nici  ţintă.  Se  nasc  şi  se  usucă  ase­  cunşi în viziuni îşi duceau
                   un  singur  drum:  să  cobori  tot  mai  menea  rădăcinii  care-i  hrăneşte.  asemenea animalelor.
                   la  vale.  De  aici  pe  muntele-stâncă  Nu-i binele şi nici răul“.       Şi  nici  unul  nu  venea  să-şi
                   conduce  o  potecă.  La  jumătatea    Dar  ei  nici  nu  i-au  răspuns.  Pie­  sufletul,  să  se  culce  în  sicriu
                   drumului  se  deschide  o  gură  afund   rise de mult credinţa în sufletele lor.  de trup.
                   în  munte,  care  conduce  în  spre   —  Le voi atinge şl ultima lumină   Clovnul  plângea  şi  blestem;
                   vârf.  La  eşire  zac  două  stânci  în­  a  sufletului,  se  încăpăţina  să  creadă   mort  Dumnezeu“  e  mort  sufle
                   clinate  în  spre  gură.  Dacă  te  pră­  clovnul.  Vor  mai  putea  ei  atunci   nimeni  nu-1  p’ânge  afară  de
                   văleşti  în  tunel  ai  închis  orice  drum  trăi  fără  de  suflet?  Să  nu  fie  nimic  S’a  stins  lumina  şi  nici  unul
                   altora,  dar  şi  ţie  ţi  Pai  oprit  pentru   deosebit  între  om  şi  animal?  Să  fie  simte  lipsa.  Dacă  vre-un  strei:
                   reîntoarcere.                       oare  sufletul  mai  trecător  decât  rătăci  vreodată  pe  această  s
                     Pe  acest  munte  îi  conduse  clov­  corpul?  Dumnezeu  să  fie  mai  ne­  b'estemată,  s’ar  înfiora  văzâi
                   nul,  pe  cei  o  sută  de  bărbaţi.  Ei  îl   putincios decât tina?    cest  cimitir,  căci  căutându-i
                   urmau  fără  de  teamă,  fără  să  pri­  Şi  aceste  le  zise  celor  rămaşi:  runtaele  n’ar  găsi  nici  un  cad
                   vească,  că  drumul  li  se  înch’de.   „Pentru  voi  totul  s’a  sfârşit.  Nici  o  Nu  va  găsi  decât  golul  şi  r
                   Foamea e oarbă, lăcomia e nebună.   speranţă  să  nu  vă  mai  umplă  su­  simţi  că  ’n  acest  gol  e  sugi
                     Clovnul voia să-i despartă de lume.  fletul.  Nu  veţi  mai  părăsi  vreodată  un  suflet.  Iar  dacă  va  înţelegi
                   Voia  să-i  înveţe  să-şi  iubească  su­  acest munte. Veţi tânji ca animalele.  şti c’a murit Dumnezeu.
                   fletul şi nemurirea lui.            Numai  este  nici  b  lumină  în  su­  —  Nu  e  nici  un  pumn  de
                      Când  cei  o  sută  de  bărbaţi  au  fletul vostru.                  să însătoşeze lumina.
                   înţeles  că  sunt  despărţiţi  de  lume,   Şi  clovnul  se  mira  că  îi  vede   —  Sunt  ani  de  când  vin  să
                   s’au năpustit asupra clovnului.     încă trăind.                        grop  sicriile  goale,  sperând  că
                     —  Vrei  să  ne  reconduci  sau  te   —  Pentruce  vă  iubiţi  viaţa?  Cine   zi  voi  găsi  un  trup,  care  a
                    vom ucide.                         trăeşte  în  voi?  Sunt  şi  temple  fără   de  dorul  sufletului.  Dar  cau
                      —  Nu, le răspunse el — şi totuşi   Dumnezeu?                        darnic,  nimeni  nu  plânge  pe  1
                   poate  odată.  Veniţi  însă  acum  să   Unul  mai  viclean  îi  răspunse:  nezeul  mort.  Omul  se  bucui
                   ne  bncurăm  de  bogăţia  ţinutului.   „O  iubim  fără  ţintă,  căci  suntem  i-s’a  stins  lumina,  Nu-i  pli
                   Vom aduna aurul, cum culegi toamna  pământ şi tina vrea să trăiască“.   ochii  scrutători  ai  luminei.  In
                   fructele.                              Clovnul  îşi  puse  tâmplele  în   ricul  îl  satisface  Nu-i  vede  n
                      —  Le-am stins o lumină a sufle­  palmă şi plânse.                   nemernicia.
                   tului,  cugetă  clovnul.  Le-am  atins   —  Iată  le-am  ucis  sufletul  şi  ei   Şi  nebunul  se  culcă  într’uni
                    cea  mai  preţioasă  lumină:  iubirea.  trăesc. Huma a învins scânteia. Tina  sicriile  goale,  cugetând:  J
                    Nu  vor  avea  femeia.  Nu  vor  mai  a acoperit lumina.               să-mi  moară  trupul  înaintea  i
                    munci  acum,  nu  vor  cânta  nici    Inebunit  de  acest  gând,  s’apropie  tulul.  Dacă  vre-uii  strein  va  ct
                    nu-şi  vor  mai  înfrumuseţa  corpul...  de ei şi Ie răcnî:            vreodată  acest  cimitir,  va  gă
                    Nu  vor  mai  visa,  nu-şi  vor  mai   —  Vreţi  să  vă  fac  nemuritori.   un  bulgăre  de  tină  moartă  şi
                    arăta  înţelepciunea.  Vor  trece  ne­  Nemurirea sufletului nu există, vreţi  va crede că n'a murit încă Dumn
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13