Page 3 - 1926-20-21
P. 3
23—V. 1926;---------------------------------- ■---- C O S I N Z G A N A - Pag. 203
Din literatura italiană modernă. veţi creşte, va trebui să treceţi dela
dorul acestui inocent fruct de pin,
la dorul altui fruct mai acru şi mai
M O A R T E A P I N I L O R N O B I L I teribil! Şi voi veţi fugi pe acest
drum care mie, azi şi mâne, îmi
de ALFREDO PANZINI pare — ca să spun adevărul —
Trad. de A. D. îmi pare un fel de via cruciş; până
ce vouă, dela întâia deşteptare a
„Copiii mei, uitaţi-vă cu luare avut vreodată o sală aşa de fru simţurilor, vă va părea cea mai în
aminte la aceşti pini, căci într’alt moasă cum e asta în care voi, co florită, cea mai veselă cale de pe
an n’o să-i mai vedeţi.“ piilor, alergaţi zburdând, căutând oământ: şi atunci toate energiile
Aceasta e păduricea de pini no cucuruzi. Când va veni vremea în tinereţii vă vor ajută ca să puteţi
bili care se înalţă de-alungul .căii care înţelepţii îşi vor aşeză în a- străbate acest drum, şi veţi luptă
ferate (calea ferată, înainte cu opts ceste aule tribunalele lor, precum şj voi pentru acel fruct acerb, an
prezece ani, când fu pusă pe acest regele Ludovic, sfântul, îşi ridică tic, veşnic, aşezat pe cel mai de
litoral — deşert pe atunci — spin odinioară corturile împodobite cu sus ram al arborelui vieţii. Şi tu,
tecă încă pădurea pinilor nobili; crini ale tronului său sub goruni? micuţule blond, care îţi curăţi gura,
iar pinii, de câte ori ajung aci va Voi, copiilor, vă întoarceţi, încăr dacă te sărut, pe câte buze necu
porii, par a privi, cu teamă şi cu- caţi de pradă şi nu vă gândiţi să rate, vai, vei râvni să te odihneşti,
riositate, monstrul de foc din înăl souneţi nobililor pini: „mulţumesc !“ şi te vei odihni! Sărmani copilaşi
ţimea umbrelei lor de verdeaţă, si Cel mai micuţ dintru voi cât e de eu mă îngrozesc mai mult de acel
dacă n’ar avtâ rădăcini, ar fugi. neîndemănatec sub povara proprie sfinx cu dinţii ascuţiţi decât de se
Câţiva dintre aceşti pini s’au des- tăţii sale de cucuruzi ! De două ori curea care ucide viaţa pinilor no
lipit de ceata fraţilor lor ca şi când a căzut sub povara proprietăţii bili ! (Ei alergară, în hăinuţele lor
ar căufâ refugiu în undele mării). sale; iar pinii zâmbeau cu un albe şi roşii, acoperiţi de undulă-
îmi place să merg de-alungul li murmur lin rile livezii, pierzându-se printre
niei întovărăşit de copilaşii mei, Şi seara, la întoarcere, o !, grab trunchiurile îndepărtate. îmi sur
spre acea pădure. Ei primesc cu nicele învăpăieri ale cucuruzilor prinsei ochii mei lăcrămând !)
drag să vină, f.indcă acei arbori de pe jăratec ! Cucuruzii încep să Ei bine, deoarece nu e cu pu
uriaşi fac daruri pruncilor; dăruesc plângă, apoi îşi exhală mireasma, tinţă să vă scap cel puţin de mar
greii cucuruzi de pin, care ascund cu care i-a hrănit pământul; cap tiriul simţurilor, ce sfat să vă dau,
şi ocrotesc înlăuntru migdala de sulele pocnesc, se crapă, se des copiii mei? Iată, cum vă sfătueşte
coconară, dulce şi micuţă. chid, şi iată miezul coconarelor 1 doica să mâncaţi cu cumpătare dul
Această pădure eră ca o sală Acuma vine la rând ciocanul: mâ- cele coconarelor pe care le prepară,
mare care avea bolta de smarald, nile se murdăresc. Dar nu există aşa vă sfătuesc eu să înfigeţi cu
cumpătare, Ţâră înfrânare sau so
şi era susţinută de sute de columne copil căruia să-i fie frică să-şi mur coteală, dinţii în fructul pentru care
înalte, care păreau de metal brun. dărească mânile. Coconarele sunt
încredinţate doicei: pe urmă fac Eva fu creată de Domnul.
Soarele se jucâ înlăuntru şi se *
distrâ primenindu-şi frescele sale alianţă cu un pic de zahăr şi de — De ce, — mă întrebară, —
de aur: dimineaţa, de pildă, ne albuş de ou, şi gata mâncărica, nu vom mai vedea aceşti pini?
dădea o încondeiere de trandafiriu; dulce, albă şi tinerea, de care vă — Pentrucă trebuie să moară.
la amiazi făcrâ să ploaie de pre atârnaţi ochii şi sufletele.
tutindeni o pasiune din simboluri Voi, scumpi copilaşi, nu vă gân *
de aur, din cercuri, din fresce, din diţi mai departe, când adunaţi cu Văzui cei mai frumoşi din aceşti
raze; seara îi înveşmântâ în pur curuzii. pini însemnaţi cu o cruce lustruită
pură şi în sânge, de par’că ar fi In fond, şi eu, la ce mă gânde roşu.
avut un suflet tragic. am mai demult, când treceam de- Pădurea pinilor nobili a fost
alungul liniei ?
Dacă vântul mării erâ dulce, sol- cumpărată de un lacom speculator:
?
fegiau cu el; iar dacă sufla apr g, Şi eu mă gândeam la un fruct acesta, la rândul său, a cedat pen
cetina, asemănându-se cu tuburile de o dulceaţă nesfârşită, şi cu mult tru treizeci de lire fiecare pin. Pen
orgei, ridică notele cu un murmur mai bine pecetluit decât oricare tru treizeci de lire căzură în scurtă
adânc închipuind un concert îm- coconară înlăuntrul cucuruzului 1 vreme trunchiurile seculare ; şi ful
preună cu clocotul valurilor la N’a trecut pe aici, pi in această gerul rece al securii sclipeâ în seara
ţărm : însă nerăsucindu-se, negân- pădure, micul meu sfinx, cu picioa dulce; şi lovitura, repezită împo
joindu-se înfricoşaţi sau stângaci rele desculţe? triva trunchiurilor, sună în seara
ca ceilalţi copaci; numai cetina O, cei buni mă laudă când mă blândă.
palpită, ca şi când s’ar fi jucat, pe văd întovărăşind copilaşii de-alun Văzui cupolele lor de smarald,
rigidul şi puternicul sprijin al trun gul liniei căii ferate, înspre pădure, năruite pe pământ, lâncezind ca
chiului şi al crengilor. Prieteni ai şi zic : „Ce părinte bun !“ părul tăiat al unei fecioare: apoi
soarelui, ai vântului, ai mării; iu Ii las să laude, şi tac. Da, aşa-i, roşindu-se ca muiate în sânge a-
biţi de pământul mamă; duşmani eu mă plimb cu aceşti copii din devărat. Văzui umilele plante ale
ai vlăguitei zăpezi numai, care le datorie profesională; dar şi pen- câmpului stând împrejur şi privind
ucide bătrâna lor viaţă; mlădioşi trucă — nu ştiu cum se face — cu uimire şi cu milă aceste trun
în faţa tuturor forţelor; răsculaţi această copilărie îmi inspiră o cas chiuri uriaşe căzute şi pe cale să
numai contra iernii ’pustiite. titate şi puritate de imagini. cadă: iar cele rămase îşi împleteau
Care dintre regii încoronaţi a Şi chiar şl voi, copilaşilor, dacă coama ca să se apere şi cereau
