Page 8 - 1926-20-21

Pag. 208 ------ C O S I N Z K A N A - - - - - 23—V. 1926

xată la Kiew, pentru o Duminecă, maşă rusească — şi... o mănuşă de nostru nu sufere deprecierea scăde­
in casa părinţilor blondinei. Invitaţi piele cu un deget lipsă. Aceasta re! acestui capital.
eram cinci tovarăşi buni ai lui Ju- mănuşă îşi avea istoricul ei. O adu­ Ne-am îndreptat spre centrul o-
les şi membri activi ai societăţii sus sesem eu şi încă întreagă. Dar fu­ raşului, dupăce ne-am aranjat şi
pomenite. Abia în ziua premergă­ sesem nevoit să cedez un deget al ultimele amănunte ale ţinutei şi du­
toare logodnei, ne-am întâlnit brusc ei pentru o ţigară, atunci când unul păce ne-am luat aere de feţe reci
toţi cinci asupra întrebării nenoro­ dintre noi îşi tăiase degetul pe- şi dispreţuitoare pentru tot luxul şi
cite, de unde să luăm bani şi cum când se indeletnicea cu industria bogăţia oraşului. Apoi am ţinui de
să ne Îmbrăcăm, deoarece numai ramelor din lemn de cireş. Ast­ demnitatea noastră ca să sosim la
despre o îmbrăcăminte mai cum­ fel invalidă totuşi mănuşa a fost casa doctorului ca oaspeţi cu o po­
secade nu putea fi vorba se gă­ nelipsită la toate solemnităţile, ser­ ziţie aleasă, cari nu precupeţesc banul.
seşti la bieţii dobrovoleţi. vind ca un articol de distincţie şi In acest scop, ne-am urcat toţi cinci
Am început colindul la toţi aceia, mare podoabă, anexă la ţinuta do- într’o birjă trasă de un singur cal.
despre cari presupuneam, că ar pu­ brovoleţească. Ea era ţinută înmâna Furii afirma că nu este un cal a-
tea avea copeici sau ceva haine stângă astfel impăturată — trebuia nimalul prins la birjă, ci ceva animal
mai bune. Tata Robu, cum ÎI nu­ şi pentru aceasta un adevărat spi­ antidiluvilan rămas ca schelet, care
meam pentru autoritatea extraordi­ rit artistic — ca să pară o pere­ de ros ce era nu mai putea fi în­
nară de care se bucura printre noi, che de mănuşi. trebuinţat nici în muzeu. Am fi an­
emoţionat de un logos convingă­ Ceialaltă mănuşă cu acelaşi is­ gajat noi o birjă cu doui cai —
tor, a fost de o dărnicie rară, ne-a toric dar având numai trei degete, cai veritabili — dar ar fi fost mai
dat o rublă intreagă Romanow, o complecta costumul meu. scumpă şi pentru aceasta nu aveam
rublă, e sumă mare, o sută de co­ In sfârşit e vrednic de amintit banii necesari, Astfel dupăce bătu­
peici şi un copeic era exact cât un- simpaticul, Furii, un vlăjgan ad­ sem doisprezece kilometri cu talpa
creiţar: vă mărturisesc, m’a ispitit piciorului, ultima sută de metri am
ideia să-mi mint prietenii, spunân- mirabil croit, băiat de salon, având făcut-o boiereşte în trăsură. E drept,
du-le, că n’am obţinut ’nimica. Prea şi calităţi sufleteşti suficiente, dar că nu prea ne simţeam la locul
mai ales un bun camarad. Costu­
erau ispititoare cele douăzeci de mului său bizar, îi dădea o notă nostru. Prea era mârţoagă, gloaba
păhărele cu zmântână, ce le-aşi fi excepţională de demnitate, o jumă­ care se opintea să tragă birja prea
putut consuma cu atâta deliciu, pen­ tate de monoclu înfiptă trufaş în încărcată, de atrăsese atenţia tutu­
tru banii aceia. In sfârşit „milio­ ochiul aspru de gentilom. Monoclul ror trecătorilor. Dar ce are a face,
narul“ ispravnic s’a îndurat cu alţi forma era salvată.
optsprezece capeici şi cu aceasta ăsta fusese cândva întreg, cum însă
la un chef suferise o invalidare de
s’a terminat colecta, deoarece dacă La intrarea în casa doctorului, un
aceşti Kroezus-i ai dobrovoleţilor jumătate el rămânea şi în starea portar înalt şi spătos — n’aşi vrea
nu puteau da mai mult, ar fi fost aceasta simbolul eleganţei şi auto­ sâ-1 visez noaptea — ne-a deschis,
rişcat şi necuviincios să insulţi pe rităţii de nediscutat a celui care-1 privind surprins mutrele noastre de
ceilalţi dobrovoleţi, presupunându-i purta. gentilomi îmbrăcaţi atât de bizar,
Şi astfel adjustaţi şl spilcuiţi,
posesorii vre-unui capele de dăruit. după ca am fost trecuţi in revistă Unul dintre prietini, mi-a făcut un
Dispuneam deci, de ruble scris una gest din care am înţeles, că tre­
rublă şi optsprezece capeici. Ţinuta şi admiraţi de ceilalţi convcţuitori buia să dau bacşiş portarului. Ui­
ne-am aranjat-o fiecare după cum ai vilei 36, am plecat spre Kiew. tasem să vă spun, că îndeplineam
putusem împrumuta o bucată sau Dela Darniţa până în oraş erau funcţiunea de administrator al fon­
alta de imbrăcămiute dela foarte doisprezece kilometri, pe cari îi pu­ dului sus amintit şi în general ca
pestriţ îmbrăcaţii noştri tovarăşi. tem parcurge pentru câţiva copeici cel mai lipsit de bani, eram bo­
Natural, Îmbrăcămintea noastră nu fie cu trenul, fie cu tramvaiul elec­ tezat „casierul* societăţii în coman­
sămăna nicidecum cu vre-o uni­ tric. Ca să facem economie ne-am dită. Dar ce să-i mai dau bacşiş
formă de armată. dus pe jos. Era vară şi un colb portarului din restul de trei capeici
Muşi purta pe cap o beretă (con­ pe drum, de nu ne mai cuno­ mai ales, că tot drumul în trăsurâ
fecţionată dintr’o pânză cari fusese şteam unul pe altul, când am mă mângăiasem cu nădejdea sâ
odinioară neagră şi servise drept ajuns la bariera oraşului. Dar ne-am cumpăr două papiroase (ţigări) ci
buzunar la o manta), pantalonii — sclivisit noi, repede. Câte o baie în acest rest.
;
prin ce minune şi i-a câştigat nu apa Niprului, mai apoi serviciile Cum însă eu intrasem cel d r
poate şti nimeni — erau o pereche admirabile ale unui curăţitor de urmă şi vedeam pe portar cu mâne
de pantaloni civili „pepita** şi... ghete, ne-a redat toată splendoarea întinsă în aşteptare şi privindu-mi
n’aveau nici un singur petec. Ţi­ şi demnitatea. Mai ales e vrednic indignat — nenorocitul bănuia pro­
nuţi noaptea sub cearşaful pe care de amintit meşteşugul cinstitului babil că nici dela mine nu v<
dormea, aceşti pantaloni aveau o curăţitor de ghete, care-şi îndepli­ primi un bacşiş mai gras decât deh
dungă ireproşabilă (aveau ei de alt­ nise slujba cu atâta zel, că dăduse ceialalţi, — cu o mutră foarte ostilă
fel şi mai multe dungi.) In sfârşit o culoare absolut uniformă şi stră­ luându-mi inima în dinţi i-am strâns
ţinuta lui Muşi — (în treacăt fie zis, lucitoare bocancilor mei, aşa că nu mâna stângă lăsându-i în palma lu
el era arbitrul eleganţei printre do- se mai cunoştea că în piciorul drept desfăcută........mănuşa mea de piele
brovoleţi) — se complecta prin o am un bocanc roşu austriac şi în cu două degete lipsă. Bine înţeles
pereche de pantofi şi anume în cel stâng unul negru italian. am întovărăşit acest gest nobil ş
stânga pantoful era chiar pantof Operaţia aceasta ne-a costat insă discret cu o mină blazată de on
veritabil, iar în dreapta se meta- suma de cincisprezece copeici Ră­ care ştie că dă mult, dar nu-1 im­
forfozase pantof dintr’o ghlată, o mâneam deci cu un capital de una portă aceasta.
rubaşcă — ceiace înseamnă că­ rublă şi trei capeici. Dar moralul Am avut grijă apoi ca să dispai