Page 9 - 1926-20-21

23—V. 1926 ----------------------------- ----------- C O S I N Z E A N A - - - - - - Pag. 209

repede în sus pe scări, astfel că voie de bani şi că avem bani sufi­ din pieptul lor strigăte asemănătoare,
n’ara mai avut plăcerea să constat cienţi .chiar acuma dispun de un îmi înch’pui tovarăşilor Iui Columb
impresia ce satisfacţie şi mulţumire, cek de căteva zeci de mii“ şi vâ- când au văzut de pe corabie pă­
produsese bacşişul meu asupra por­ râsem mâna în buzunar să-l arăt, mântul.
tarului. ceeace însă n’a fost nevoie, deoa­ Ce a mai fost, cu greu aşi putea
Familia doctorului ne-a primit cu rece blondina era destul de deli­ descrie. Destul, că în seara zilei
toată ceremonia, şi cu respectul cată ca să nu mă expună să-mi următoare, a trebuit să ne întoar­
gradului poziţiei noastre sociale. rescunosc neadevărul spus. cem la Darniţa tot pe jos, deoarece
Om cult şi cu mult bun simţ, îmi dăduse aceşti bani nu pentru eram şi mai calici decât atunci când
doctorul şi familia lui păstrară tot mine, ci pentru toţi ceilalţi. Se vede, plecasem. Purtam însă trofeele unui
timpul o rezervă discretă asupra că eu îi câştigasem mai mult în­ ospăţ, în dopuri de sticle, flori us­
situaţiei noastre materiale. Astfel, crederea. cate la butonieră şi gustul acru
am fost trataţi tot aşa ca şi când In sfârşit pe la oarele trei dimi­ amar în gâtlejuri. Luni de zile, ne
ne-am fi prezentat în cele mai cere­ neaţa, ne-am luat rămas bun şi închinaserăm la un copeic şi neîn-
monioase ţinute. Logodna a decurs am plecat. chipuiserăm un vis de nerealizat o
admirabil. S’a beut chiar şi şam­ Deastădată, am văzut, că toţi prie­ Ecaterină — doar unii mai curajoşi
panie, — da, da. nu trebue să vă tinii mei aveau feţele gânditoare şi încercau să ţeasă visuri câte şi câte
mire. Cred, că aţi înţeles, că n’o mâhnite. Coborând treptele, a în­ şi-ar mai cumpăra, dacă........ ar avea
plăteam noi. S’a mâncat, s’a beut, căput şi în vorbe îngrijorarea, că o Ecaterină — şi acuma cheltui-
s’a dansat. Nici n’am ştiut cum a ce ne facem cu cerberul de portar. serăm o avere pentru noi în vre­
trecut timpul. Discret — cum sunt Eu, care aveam un secret al meu, murile acelea, fără să ştim cum. O
eu din fire — încercasem oarecare tăceam chitic ca peştele şi zimbeam începusem bine cu portarul.
înţelesuri cu camerista casei (era şiret de necazul prietinilor mei. Cel puţin bietul Furii, şi-a pierdut
dată dracului rusoaica, tinără, fru­ In sfârşit, am ajuns la locul de şi jumătatea de monoclu, fapt care
moasă şi cu lipici), dar la insis­ osândă. Cerberul supărat decuseară ne indispunea pe toţi, deoarece
tenţele mele mai asidue, m’a ame­ pe noi şi indignat că-1 trezim din pierdeam mult din demnitatea noa-
ninţat cu chemarea portarului, care somn, apăru mormăind. Părea şi astră, fără sticla aceea care impunea
era soţul ei, fapt care mi-a adus de mai spătos. Desch’se poarta cu o respect praporcicilor.
astădată în minte realitatea pro­ izbitură mânioasă şi îmi părea gata, Am fost însă destul de practici,
zaică pe care urma să o trăesc la gata să se repeadă. Şi avea un ca să nu ne mai trâmbiţăm întâm­
plecarea din casa aceasta, jos la pumn — maică Doamne. începui plarea ceiorlalţi dobrovoleţi. cari ar
poartă. să-mi pierd de altfel calmul şi cu fi fost foarte încântaţi să ne trân­
Am simţit chiar nevoia să mă un gest larg, în vederea tuturor tească caricaturile în „Gura satu­
consult cu unul dintre prietinii mei, prietinilor, întinsei portarului o banc­ lui“ singura reprezentantă litogra­
asupra măsurilor de de luat la ie­ notă dintre acele mototolite, pe cari fiată a presei în Darniţa.
şire, pentru evitarea unui scandal le primisem delà blondina pentru Au urmat după aceea vremuri
cu portarul, când deodată îmi aud îndulcirea vieţii prietinilor logod­ năcăjite. Aţâţat de succesele unor
numele, chemat de cineva dintr'o nicului său. Să fi văzut mirare, să camarazi pe terenuri femenine, —
cameră vecină. fi văzut mutre. La vederea „Ecate- m’am apucat şl eu să bat uliţele şi
Frumoasa blondină, deastădată rinei“ (hârtie de o sută de ruble. parcurile Darniţei, dar mi-a mers rău.
fericita logodnică a prietenului no­ Nici eu nu ştiam, că e aşa de mare) Praporcicii geloşi de succesele
stru comun şi prin urmare o mem­ ochii se împăienjeniră şi mirarea dobrovoloţilor, puneau la pândă pe
bră activă şl dispunând şi de avere, descleştă toate gurile într’un căscat muscali şi unde-1 prindeau pe vre­
a societăţii noastre, mă trăgea de uriaş de flămânzi gata să înghită unul de ai noştri vorbind cu o ru­
mânecă într’o cameră. Am rămas „Ecaterina“. Portarul era nedumerit, soaică, îl luau la goană — sistem
surprins, trezindu-mă în camera ei scociori prin buzunare cu vădită rusesc — cu măciucile, ca în pra­
albă de fecioară. Un moment, m-am bună intenţie să ne dea restul dar voslavnica Rusie.
crezut chiar eroul unei galante aven­ şi cu convingerea, că degeaba căuta Dar despre asta de altă dată.
turi de dragoste, dar întâmplător buzunarele, deoarece neam de nea­
întâ'nindu-mă cu mutra mea într’o mul lui nu purtase în buzunare o
oglindă, care se nimerise faţă în sumă atât de colosală.
faţă cu mine, m’a răcorit repede de Căldura mototolului din buzu­
astfel de idei. narul meu, îmi da însă fiorii unei
In câteva cuvinte blondina, du- vanităţi necunoscute. Cu un gest.
păce îm explică, că ea ştie, cum de miliardar spusei portarului „pă-
trăim noi, că avem greutăţi, că nu s*reaz-o toată“.
putem primi bani deacasă, etc. şi A trebuit să mă chinui mult cu
în acelaşi timp o văd scoţând din- tovarăşii mei, afară, ca să-i luminez
tr’un sertar al mesei de toaletă, câ­ şi să scap de pumnii lor strânşi
teva hârtii pe cari mototolite discret grozav de indignaţi de gestul meu.
în mână, mi-le întinse mie. In sfârşit, când le-am arătat la
Natural, le-am primit — ba bine, lumina unui felinar încă patru Eca-
că nu — protestând energic în a- terine de câte o sută ruble, şi du-
celaşi timp asupra insultei pe care păce s’au convins de realitate pi­
ni-o face şi căutând să-i demon- păind fiecare în parte bancnotele,
ştrez, că noi nu avem pici p np- aceşti Torni necredincioşi, au scos