Page 10 - 1926-27-28

P,g. 270 ---- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - 11-VI!. 1926

in nume de rău. Bun e pentru ei — Ei asta chiar că nu o vreau! surdă şi lipsită de duh, au rămas
şi cuţitul cu mâner de lemn E peste putinţă! Dar ştii ce, îi voiu însă suflete, în altarul cărora a ars
D-imialui Szlrâk*, e mândru de face pentru pofts dumitale şi eng e- veşnic o candelă, cu strălucire tre­
lamele sale veşnice şi îndeosebi, e zului un cuţ-t două, aşa in dar... murătoare dar intensă pentru cea
mândru dacă-l laudă faţă în f«ţă Atâta da, dar 2şa o mulţime... Ba mai adânc strălucitoare candelă a
cuscrul ori cumnatul său zicând: nu zău, am eu mutra unuia căruia-i templului româoesc, înaintea căreia
„acesta e apoi cuţ t adevărat, dom­ pcţi da să ’ngh tâ orice ? Lăsaţi-mă genunchii gând rii se plecau umili
nule Sziiâki !“ pe mine în pace... şi cucernici. Anul trecut o seamă
Insă la răspândirea în lumea de scriitori au lansat un apel prin
largă chiar nici nu se gândeşte şi- Când se ’ncăpâţinează odată, d. care chemau pe cei neîntinaţi să-şi
aceea ca să scoaţă ceva venit ne­ Szirâki e greu să te f riceşti. de-a obolul pentru a se ridica o
gustoresc din renumele său, de-a- Câte-cdatâ abia dacă are trei­ statuie de pioasă amintire celui care
dreptui nici nu i-a trecut vre-odatâ zeci, patruzeci de cuţte în du­ s’a eternizat prin forţa gândirii sale.
prin minte. gheana şi (â^d vin cumpărătorii nu Era o acţiune particulară îndreptată
S’a întâmplat adică nu de mult, arareori se întâmplă că nu găsesc spre tcţi adevăraţii români. Nu se
că o firmă londoneză voia să-i co­ cuţit de care caută; „acum nu a- adunau milioane, nici sute de mii,
mande dintr’osingură dată printr’un vem dm acestea“ e răspunsul. dar venia obolul celor mai curate
agent al ei, zece mii de cuţite, îasă — Şi când vor fi ? întreabă cum- suflete, tinerimea din întreg cuprin­
;
domnul Sz'răki i-a râs în nas agen­ p rătorul. sul ţării îşi trimitea o fărâmă din
tului. — Hei, asta nu se ştie, — răs­ sufletul său cu cele câteva zeci sau
— Zece mii de cuţde! îmbată-ţi punde Szirâki m şcând din umfr, sute de lei ce a putut strânge, Era
dumnlata moşul, cu apă rece! Atâ acum nu mai putem lucra din p i- un semn de bucurie, se prevestea
r
tea cuţ te doară nici că se pot face! cina muncii câmpului. încetarea unei uriaşe nelegiuiri. Prin­
— Dar dacă odată Ie comand Căci pe vremea aceasta adică, tre colectele venite zilnic dela tine­
serios. domnul Szirâki îşi duce toate cal­ rele vlăstare se întrevedea plămă­
1
Szirâk socotea nu socotea, vor­ direa unei noui generaţii cu sufle­
bea nu vorbe*. Lucrul acesta îl fele la prâşitul porumbului şi la tul mai darnic, mai înclinat idealu­
strânsul fânului, nerăsărindu-i nici
atinsese foarte neplăcut. odată în gând că aceştia, împreună rilor. îndurerarea scriitorilor de su­
— Ap~>i ştii, că e tare departe perioară calitate, grupaţi în jurul
de-aici. (E departe ad-câ Londra.) cu el, sunt adevăraţi art şti, cari în „Gândirii“, în faţa mic mi sumei
timpul cât cruţă cei optzeci de
Şi-apol ia ce i-ar trebui dintr’o- ban*, preţul unei zile de lucru, pe ce se aduna era pulverizată de în­
datâ zece mii de cuţit?. (Adică fir­ tărâmul industriei ar putea câştiga trevederea unei mulţimi gem roase
mei din Londra.) Nu-i asta vorbă zece zlcţi. şi desinterésate ce se anunţa gata
cu cap... e şi dreaptă şi nu! să îi urmeze drumul.
— Dar dacă te ’ndoieşti, depun Insă pentru aceea-i doar un­ până atunci însă entuziaştii în­
îndată banii la notarul public. Ce gur adevărat domnul Szmâki, aşa cepători ai respectării în mod demn
zici, va fi bine? să fie, să nu se price; pâ la negoţ a lui Eminescu continuă cu râvnă
Acum apoi vestitul industriaş se şi să nu-1 gâdile pofta de câştig. acţiunea pornită pentru reabilitarea
încurcă şi mai mult. Traducere de TEOFIL BUGNARIU românismu'ui. Împlinirea a 37 de
ani dela moartea poetului; oblă­
duirea comitetului pentru eterniza­
D o u ă c o m e m o r ă r i rea lui în bronz a fost rememorată
cu mai multă sfinţenie şi cu o mai
adâncă închinare a sufletului. „Pe­
Sunt semne cari par a anunţa o aittrat uneori în gândire şi adesea lerinajul la mormântul sacru“ s’a în­
smulgere din mrejele materialismu­ în formă. Până ia ediţia — şi aceea făptuit într’o tăcere răscolitoare de
lui abject în care s’a împotmolit prea umilă în formă a dlui Gh. conştiinţe ce desprinde remuş-
lumea, prin o uriaşă infetţiune după B gdan-Duică, fiecare ed’tare a câri, provoacă dureri şi înalţă^im-
ororile războiului mond al; în creeri ro ztilor lui Eminescu a fost o bat­ nuri de frică şi adorare. Cei pe
par a mai săl'ş ui şi cugetări pioase, jocură adusă smălţuitorului limbii cari distanţa ne-a împiedecat să ne
aduse cucernic la îndeplinire. Co­ şi făuritorului gândirii româneşti. plecăm fziceşte genunchii în faţa
memorarea celor mai distirse două Pânâ iând pentru f guri i'ustre în crucii ce strâjueşte mormântul ră­
suflete ale trecutu’ui nostru, înrudite sărăcie mintală, vârâte însă în fluxul măşiţelor în cari s’a obiectat ne­
prin sbuclumul vieţii, prin geniul trivial al politicianismului se găseau muritorul Luceafăr, amîng’numhiat
clocotitor şi fecund, orin creaţia de către oficialitatea noastră mi- umil în sufletul nostru în faţa cru­
sieşi veşnică şi prin sfârşitul tragic Loane, ca să se eternizeze în tab­ cii de martiraj pe care şi- a făurit-o
par a fi semnele fericite ale unei louri încadrate în îmbrăcăminte ob în viaţa-i de sbucium şi durere.
lumi nouă, cu altă mentalitate şi cu raznie de lărmuitoare, pentru ’me­
alte aspiraţi'. moria celui mînciput în gândirile *
E însă abia începutul unei rpere, tuturor contimporani'or săi şi în a O fericită întâmplare a adus cam
ce de mult ar fi trebuit înfăptuită. celor mai mulţi de azi, s’a găsit în ace laş timp comemorarea îm-
Cel care a împrimat în poezie cea doar o mie (adecă una mie) lei şi plinifii a 10 ani ani dela înceta­
mai strălucitoare formă şi cel mai aceea aruncată sfidător, cu mult rea din viaţa a unui alt persecutat
adânc fond geniului naţional a tre­ după un sf rt de secol dda moar­ de către contimporani şi urmaşii
buit să zacă scofâlcit în file gal­ tea Iui. săi. Ştefan Luchian ca şi Eminescu
bene şi şterse, cu pereţii mohorâţi, Dacă oficialitatea a fost oarbă şi în potzie şi în cugetarea romă-