Page 8 - 1926-27-28

P»g. 268 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C 0 S 1 N Z E A N A -------------------------------------------- 11—VII. 1926

L A N U R I L E

}
Cât poate prinde ochiul din zare până 'n zare, Şi totuşi, ce putere m'aruncă n viitor,
Al lomurilor aur subt aurul din cer De-mi pare că acolo mă simt la mine acasă,
lălăzându-şi sânul, se 'ntinde ca o mare. Că ochiul minţii mele s’aprinde mai uşor,
Şi ard greoaie spicuri ca nişte lănci ce pier Că nu mai sînt nimica din sbuciumul ce-apasă, —
Şi iar apar în luptă, nebănuind că mâine Vai, ce glas tot vorbeşte prin întruparea mea,
De legi nestrămutate vor fi schimbate ’n pâine. Că viziunea asta s'ar întâmplă cândva?.,.

Cutremuratu-mi suflet c’o rază mai avut
Şi cum privesc pe gânduri undirea lor fugară Aţine către ceruri buchete de petale,
De-mi pare că pământul mi-aleargă subt picior, Şi-atâtea dulci miresme din ramurile sale
Eu văd în goana asta şi tristă şi amară Revarsă 7i încăperea mult strâmtului meu lut,
întreaga omenire cum fuge *h urma lor,
Că, pare că uitarea de sine m'a orbit,
Şi cum mereu n'ajunge şi valurile cresc,
Şi acnm a doua oară răsar din infinit.
Şi ţipă desnădejdea în pieptul omenesc.
Şi-aşi vrea cum sînt acuma să fiu întotdeauna:
O, lanuri, lanuri, lanuri... Voi, pentru cari cu toţii Purificarea 'n mine să'şi cânte versul dur,
împrumutăm durerei aripi neobosite, Ca'n veşnica mişcare făcând cu dânsul una
Spre a făuri o lume în care strănepoţii Să pot în toată voia făptura să-mi îndur,
Sarunce peste viaţă privirile-oţelite, — Să pot zămbi, şi pururi lipsit de cuget greu,
Făpturi mai ideale cândva de ne-am trezi, Ca’n Biblie pe aproape să-l simt pe Dumnezeu.
Fatalul vostru nume pe buze-ar amuţi. - ' • /
Dar, noaptea mă surprinde pierdut cu văzu 71 zare...
Şi lămurite vâlva de mult şi-au încetat,
Şi-ar înflori surâsul etern şi fără vină,
De patimi şi de sânge ne-ar păgubi înnoitul, Şi 'n mine fără voie a grijelor pierzare
Şi ne-am creia o limbă atuncea mai divină, Cuvântul îşi rosteşte deodată ne *ndurat,
Şi gându-mi iar se 'ndreaptă spre ziua cea de mâine,
Căci alta ne-ar fi soarta şi ţelul nostru altul,
Spre uriaşa luptă şi goana după pâine.
Iar aripile păcii desfăşurate 'n gol
Ar da triumfătoare pământului ocol. A. MÂNDRU

Nu se poate dar tăgădui că lite­ Urez din tot sufletul ca Acade­ ca membru onorar, va şti, în ziua
ratura bisericească, cronicarii şi mia să strălucească în totdeauna când va fi chemat de Pronie a îm­
poezia populară cuprind un mate­ prin lucrările sale, să încălzească plini înalta Sa misiune, să menţină
rial preţios şi că au avut o influ­ toate inimile româneşti şi ca uşile tradiţiunile noastre şi sădea sprijinul
enţă din cele mai fericite asupra sale să fie deschise pentru întâl­ Său pentru prosperarea acestui în­
limbii române, de care cunoscutul niri pacinice şi lupte ştiinţ'fice, un semnat aşezământ de cultură a pa­
geograf Hoffmann zice, în opera sa teren pe care toţi Români să poată triei noastre.
dela 1840, că „este atât de bogată, întinde o mână frăţească.
încât dacă s’ar cultivă, ar merită Renumele Academiei noastre, încă Cuvântare rostită la 18 Martie 1894
să fie limba a tot genului uman“. tânără, deşi serbează nunta sa de
Academia primind la întemeierea argint, trebue să a bă un răsunet Simt totdeauna o vie mulţumire,
sa, ca un sfânt depozit, paza, în­ departe peste hotarele ţeri, spre a câud pot arăta Academiei marele
grijirea şi desvoltarea limbii, trebue atrage în capitala României pe băr­ interes ce am pentru activitatea sa.
să fie mândră de această însărci­ baţii însemnaţi, cari să se încre­ Vin dar astăzi cu deosebită plăcere
nare, care este şi vrednică de o dinţeze că vechile Principate Dună­ în mijlocul d-voastre, spre a vă a-
aşa înaltă adunare literară. rene s’au transformât într’un cen­ duce urările Mele de bună venire
Etymologicum magnum Romaniae tru de civilizaţie şi de propăşire şi a lua parte la lucrările d-voastre.
ce am propus, sunt şapte ani, să şi au devenit, prin vitejia armatei Sunt tocmai zece ani, de când
fie alcătuit şi a cărui încheiere sper — ce a uimit lumea prin avântul am întemeiat un premiu anual pen­
încă a o vedeâ, va arătă lumii în­ său şi tăria sa — un Stat puternic tru o carte cuprinzătoare a tuturor
văţate ce comori însemnate de cu­ şi neatârnat, stabilit pe temelii aşâ cuvintelor limbii române, aşa de
vinte felurite şi de cugetări înalte de tari, încât nici o sguduire nu-1 bogată în felurile expresiuni. Un
şi frumoase sunt ascunse în limba mai poate sdruncinâ. început, de o erudiţiune vrednică
!
şi literatura noastră. Această operă, Sunt adânc convins că iubitul de admiraţ une, s’a făcut. Toţi do­
odată sfârşită, va rămâneâ un mo­ Meu nepot, Moştenitorul Coroanei, rim să ne bucurăm într’un timp nu
nument nepieritor. care face déjà parte din Academie prea depărtat de această lucrare