Page 9 - 1926-27-28
P. 9

11—VII. 1926---------------------------- - - - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N    A  - - -  --------------------------------- Pag. 269

      însemnată, şi mai ales noi, cari am  regule  statornice:  însă  înrâurirea   unitate  se  întemeează  pe  legea  şi
      trecut pragul unei jumătăţi de secol  scriitm'or de frunte* şi a academii­ limba sa. Ştiu că Academia şi un
      din  viaţa  noastă.  Prin  „Magnum   lor  asupra  acestei  desvoltări  este  mănunchiu’de scriitori vrednici lup­
      E<ymologicum Romaniae“, distin­ de asemenea netăgăduită.                tă  cu  o  patriotică  osârdie  spre  a
      sul său autor, ca şi Academia, îşi     De ce să ne ferim de aceste lo­  alunga această vătămătoare cotro­
      vor  ridica  un  moment  neperitor;  cuţiuni  vechi,  cu  obârşie  aşa  de  pire, însă râvna şi silinţele tuturor
      iar Eu pururea voiu fi mândru că  curată, ca aceea a liturghiei şi a le­ nu  vor  fi  de  prisos  spre  a  duce
      am  îndemnat  la  o  muncă,  ce  va  topiseţelor ţerii, şl cari nici măcar  la bun sfârşit această operă de în-
      deveni un izvor nesleit pentru l’mba arhaisme nu sunt, deoarece le în­  sănătoşare.
      noastră şi filologie.               tâlnim în limba bisericii şi a poporu­
           Mulţumindu-vă pentru simţi-  lui ? Mult mai de temut sunt aceste     Iată pricina pentru care o grab­
      mintele de dragoste şi credinţă, ce  nelogisme sterpe, cu formă şi înţe­  nică dare la lumină a dicţionaru­
      Academia îmi mărturiseşte în toate  les pocite, cari nu aduc nici o idee   lui este atât de dorită de Mine. îmi
      împrejurările, şi mai cu seamă în  nouă,  ci  izgonesc  numai  cuvinte   dau seama de greutăţile lucrării, de
      fericitele evenimente ce privesc fa­ curat româneşti, spre a le înlocui   timpul  ce  cere;  totuş,  cred  că  în
      milia Mea, declar şedinţa deschisă. cu altele străine cu înţeles absolut   acest  lung şir  de ani  s’ar fi putut
                                          identic, ca spre pildă : „avansare“   îndeplini în mare parte programul
                                                                              alcătuit. Dacă mai zăbovim, ştirbi­
       Cuvântarea rostită la 1 Aprilie 1905  îa  loc  de  .înaintare“,  „voiaj"  în   rea şi schimonosirea limbii se vor
                                          loc de „călătorie“.
         Urările  cu  cari  şi  de  astă  dată   Aceste parazite răutăcioase sunt   întinde  tot  mai  mult;  iar  îndrep­
      salutaţi venirea Mea printre dom­   mii:  numărul  lor  creşte  pe  zi  ce   tarea va fi cu atât mai anevoioasă.
      niile voastre şi credincioasele măr­  merge şi sfârşitul va fi schilodirea   Aştept dar cu nerăbdare ca Etymo-
      turisiri ce Mj-le rostiţi din partea   limbii. Strecurarea lor o datorim în   legicum să fie cât mai curând pus
      Academiei,  îmi  sunt  deosebi  de   mare parte vieţii politice, obiceiuri­  în  mâna  tuturor,  avându-se  grija
      scumpe. Cu aceeaş căldură de ini­   lor apusene şi educaţiunii copiilor   ca întocmirea lui să fie cât de în­
      mă  vă  mu'ţumesc  şi  vă  reînoiesc   în străinătate. Aceste înrâuriri n'au   treagă,  cu  un  număr  de  citaţiuni
      statornicul Meu interes pentru lu­  fost totdeauna norocite, nu numai   bine alese, însă limitat, spre a nu
      crările voastre.                                                        se înămoli lucrarea într’o prea mare
                                          asupra limbii, ci şl asupra moravuri-
         Mă bucur de câte ori am prilejul  rilor,  cari  au  pierdut  poate  mai   întindere. Perfecţiunea lui are mai
      de  a  lua  cuvântul  în  acest  locaş,   mult  decât  au  câştigat.  Urmarea   puţină însemnătate decât fii aţa lui.
      unde am auzit atâtea conferinţe a-  cea mai de plâns a acestei greşite    Sunt încredinţat că domnule voas­
      trăgătoare şi disertaţiuni iscusite,  îndrumări  este  şanţul  ce  se  sapă  tre veţi întâmpina aceste mici în­
      cari au răspândit lumină nouă asu­  între limba claselor culte şi nepri­  drumări ce Mi-am permis a le aş­
      pra trecutului nostru şi îndrumări   hănita limbă a poporului. Despăr­  terne  ca  un  semn  al  viei  Mele
      înţelepte pentru propăşirea ştiinţei,  ţenia  aceasta  trebue  dar  cu  orice   dorinţe de a vedea Etymologicum
      adunând astfel un material de mare  preţ preîntâmpinată ca o primejdie  odată desăvârşit, spre cinstea Aca­
      preţ pentru lărgirea templului care  pentru neamul românesc, a cărui    demiei şi folosul generaţiunilor.
      adăposteşte sufletul neamului ro­
      mânesc.
         La temelia acestui templu se află
      limba, această duioasă limbă româ­ CUM E INDUSTRIAŞUL MAGHIAR?
      nească, care Mi-a devenit îndoit de
      scumpă din ziua când am auzit-o                              de KÂLMÂN MIKSZATH
      răsunând pe buzele neuitatei Mele
      copile şi de când, spre a mea mân­    Nu  cred  să  mai  fie  un  om  în   drept  moştenire  cu  testament  ş
      gâiere, urmaşii Mei o grăesc în ju­  întreagă împărăţia Sftului Ştefan pe  aceştia îl pomenesc, zicând: ui cu­
      rul Meu.                            care să nu-1 intereseze în ce fel şi  ţitul bunicu'ui, şl încă nu un fleac
         Mânat de această simţire, am pro­  unde văd lumina zilei, cuţitele de  ca oricare, ci un adevărat cuţit de
      pus  Academiei,  acum  21  de  ani,   Seghedin.                         Seghedin, ieşit din mâinile lui Szi­
      întocmirea dicţionarului .Etymolo-    Apoi acelea le-ar face chiar dum­  râki.
      gicum magnum Romaniae“, având       nealui, domnul Szirâki — dacă le-ar   După toate aceste, omul ar crede
       mai  ales  în  vedere  culegerea  şi   face. Lui 1 s'a dat din partea celor  de bunăsamă că acest Szirâki e un
       păstrarea acestor cuvinte vechi, cari  de sus acel talent deosebit ca atât   nabab care are  o  mulţime de fa­
      —  deşi  obârşia  lor  este  slavonă,   în privinţa mânerului cât şi în pri­  brici, care-şi răspândeşte în toată
       grecească sau turcească — alcătu-   vinţa lamei să întreacă pe toţi cu-   lumea  marfa  vrednică  de  faima
       esc originalitatea şi bogăţia limbii.   ţitarii pământului.*           câştigată  şi  care-şi  are  agenţi  în
       Dorinţa  Mea  era  ca  Academia  să   Dar  e şi  cinstită marfa lui. Cei   Londra,  Paris,  Amsterdam,  New-
       scape aceste odoare ameninţate a   ce  se  abat  numai  pela  Seghedin   York şi peste tot.
       cădea  în  uitare,  redându-le  locul  toţi îi caică pragul dughenei şi-aşa   Ei bine, nu, o nu ; Nici în gând
       la care au drept şi să puie o sta­  cumpără de acolo cuţitele cu chip   nu-i întră domnului Szirâki o ast­
       vilă la acest val de nepăsare pen­  de peşte, de par’că le* ar primi pe  fel  de  nebunie.  Drept  e  că  şi  aşa
       tru graiul bătrânesc, stârpind toto­  dt geaba; nici un preţ nu ii se pare  ar putea fi, dar el e mulţumit prea
       dată buruienile neologismu’ui care  prea  scump.  Ca  dar  nici  n’ai   din belşug şi cu aceea dacă cetă­
       înăbuşe limba strămoşească. Lim­   putea  duce  alt  lucru  mai  de  preţ  ţenii  din  jurul  Seghedinului  îşi
       bile îşi au într’adevâr viaţa lor pro­ ca acesta. E şi fericit cui îi ajunge  taie slănina cu cuţitele lui ; celor
       prie,  care  se  desvoltâ  după  nişte  astfel de dar. 11 lasă şi la nepoţi,  din Oşorheiu aproape că je-o ia
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14