Page 7 - 1926-27-28

11—VII. 192'! C O S I N Z E A N A Pag. 267

scr>să pe steagul flecăiei armate: literaturii noastre. Fericită era cu­ cumpătat, însă în coloare aşâ de
voinicie, vitejie, bravură, eroism ? getarea dlui N. Kreţulescu şi hotă- vie, furtunile şi luptele crâncene
Să ne ferim însă de o îmbelşugare rîrea răposatului C. A. Rjsetti, care înfruntîte de Români, încât fiecare
de expresiuni moderne, cari, nepu- ceruse, sunt tocmai 25 de ani, con­ trebue să fie cuprins de mirare
nând o stav'lă la timp, va înstrăina vocarea grabnică a unei societăţi cum neamul românesc a putut să
poporului limba sa. literare, având mai întâi de toate biruească atâtea greutăţi şi să stă­
Am fost îndemnat a rosti aceste scopul de a se ocupa de limba şi pânească atâtea primejdii, cari îl
câteva cuvinte prin dragostea pe literatura română. Cu drept cuvânt, aduceau adesea la marginea pră­
care o am pentru frumoasa şi bo- ziceâ acest mare patriot, fiind mi­ pastie!, fără a fi fost înghiţit de
bata limbă română şi fiind îacre- nistru al instrucţiunii publice, în valurile îngrozitoare ale vremurilor
dinţat că dorinţa mea — îndrăz­ referatul său, că prin schimbarea turburate şi întunecoase de pe
nesc a zice şi a Academiei — nu literelor vechi, fără pregătire des­ atunci
va rămânea nn „pium desiderium . tulă, şi prin transformarea repede D-l M. Kogălniceanu, în patrio­
u
Supun dar la chibzuirea d-voastre, a sistemului nostru politic, s’a adus tica sa precuvântare a Letopiseţelor,
dacă nu ar fi folositor de a face în limba română o mare perturbaţie, scrisă cu măestrie, zice cu drept
un fel de „Etymologicum magnum care. nepunându-i-se capăt la timp, cuvâot: „...Provedinţa lua de mână
Romaniae , conţinând toate cuvin­ ar putea chiar să aibă rele influenţe pe naţiunea noastră ca pe o fiică
u
tele vechi, cari altmintrelea vor fi asupra însuşi spiritului naţional. Din iubită între fiicele cele mai iubite,
pierdute pentru generaţiunile viitoare: nenorocire, acestă teamă a putut fi o scoteâ din toate pericolele şi o
Verba volant, scripta manent. înlăturată prin silinţele Societăţii reînălţâ mai tânără şi mal zdravănă
Spre a sprijini această întreprin­ Literare, cu toate că, la început pie­ decât fusese înaintea orei pieirii“.
dere, pentru care patru, cinci, şase dicile erau mari şi luptele destul Poezia populară răsfrânge într’un
ani vor fi trebuincirşi, pun în fie­ de arzătoare, mai ales din cauza ch p minunat aceste vremuri grele
care an modesta sumă de şase mii neînţelegerii ivite asupra stabilirii ale unui trecut plin de nesiguranţă
lei la dispoz ţ a Academiei. ortografiei, neînţelegere provocată şi de durere. Pe când munca in­
! !
Intr’adevăr, lucrarea aceasta este prin diferitele vederi între scriitorii telectuală, dorinţa şi trebuinţa de
foarte întinsă, poate că nemărginită; etlmolog'smului şi acei ai fonetis­ a învăţă şi de a-şi ascuţi mintea
să ne amintim însă cuvântul lui mului. Lupta aceasta, ale cărei faze s’au deşteptat şi au luat o desvol-
Horaţ u: Est modus in rebus, sunt ar trebui descrise de o pană ca tare însemnată cu vieaţa politică,
cerţi denique Jines şi sunt convins aceea a preşedintelui actual al Aca­ poezia eiâ, de veacuri, adânc să­
că opera Academiei, care îşi va demiei, dl ion Ghica, a răspândit dită în inima Românului, şi orice
ridică sie-şi un monument nepieri­ însă lumină, şi în sfârşit s’a stabilit popor s’ar puteâ făli cu cugetările
tor, va fi încoronată de o izbândă o învoială care a dat roade bune; — adunate în această comoară bo­
fericită. dovadă vădită sunt publicaţiile Aca­ gată a limbii noastre. Simţimintele
demiei dela 1881 până astăzi. înalte, spiritul răsboinic, durerea şi
Cuvântare rostită la 1 Aprilie 1891
Rt zultatele dobândite într’un pă­ nădejdea, tânguirea şi mângâierea,
Privesc ca o coincidenţă fericită, trar de veac pot dar fi privite cu cari răsuflă în acest frunziş poe­
că tocmai în anul suirii Mele pe vie mulţumire. Frumoasa limbă ro­ tic, sunt tocmai oglinda unui tre­
Tronul României s’a pus temelia mână, în al cărei geniu M’am silit cut plin de bărbăţie, de încercare
Academiei noastre, care serbează a pătrunde şi pe care am îmbră- şi de necazuri, un învăţământ, pu­
astfel al 25-lei an al constituirii ţ'şat-o cu atâta căldură şi dragoste, ternic pentru generaţiile prezente
sale împreună cu acela al Domniei s’a întărit pe temelie trainică şi a şi viitoare. Mândru poate fi dar po­
Mele. Cu vii mulţumiri Mi-aduc reînviat învechea sa strălucire. Insă porul român de geniul său poetic,
aminte de ziua când am venit pen­ cu toate perturbaţiile, dânsa n’ar fi pe aripele căruia s’a ridicat la o
tru întâia dată în mijlocul Societăţii putut niciodată să fie primejduită înălţime care l-a ferit de înrâuriri
Literare, cunoscând încă puţin limba având rădăcini prea adânci şi un străine şi nepriincioase, ocrotind
română, şi când bătrânul Heliade, razim prea puternic în cărţile bi­ chiar credinţa şi naţionalitatea sa.
salutându-Mă cu urări călduroase, sericeşti, în cronici şi în poezia Poezia a devenit astfel cea dintâi
exprimă nădejdea că Mă voiu îngriji populară temelie a limbii, un adevărat te­
de hrana sufletească a Românilor. Literatura bisericească, cu toate zaur al istoriei, un izvor nesecat al
Tot în acelaş an, la solemnitatea înrăurile slavone şi greceşti, este literaturii române.
inaugurării, prezidată de dl Ştefan un izvor bogat al limbii vechi, păs­ Poveştile şi legendele, cântecele
Golescu, ministrul îşi sfârşiâ cu­ trând unitatea în scriere şi vorbi­ şi doinele, rămase, de veacuri, as­
vântarea sa asigurând că naţiunea re, şi a fost astfel adevărata legă­ cunse în văile sălbatice ale Car-
întreagă, şi Eu în deosebi, vom tură între toţi Românii din diferi­ paţilor, sau rătăcind prin câmpiile
urmări cu inima şi cu mintea lu­ tele ţeri. roditoare ale Dunărei, trebue să
crările d-voastre. Cetirea acestor cărţi vechi, cari răsune adeseori în Academie, spre
Aproape un pătrar de secol a înalţă sufletul şi cari sunt o mân­ a însufleţi lucrările sale; ele tre­
trecut de atunci, şi în acest lung gâiere în ceasul de suferinţă, des­ bue să strălucească deapururea ca
şir de ani am avut neîncetat cel chide scriitorilor noştrii un câmp o podoabă a neamului românesc,
mal viu interes pentru tânăra So­ întins şi arată că limba strămo­ şi ne vor aminti şi pe iubitul nos­
cietate Academică, care, sub ochii şească este limba noastră clasică, tru Vasile Alecsandri, care, trecând
noştri, a crescut, s’a desvoltat şi a având pentru popor un sunet aşâ într’o vieaţă mai fericită, a lăsat
ajuns a fi o însemnată instituţiune de atrăgător. Cronicarii noştri ne un gol aşâ de simţtor în mijlocul
de cultură, având înrâuririle cele grăesc în această frumoasă limbă nostru, al cărui nume însă va ră­
mai binefăcătoare asupra limbii şi trecutul şi zugrăvesc într’un mod mânea neşters în inimile tuturor