Page 3 - 1926-27-28
P. 3
ti—Vil. r926 C O S I N Z E A N A Pag. 263
De vorbă ca mine
N'am scris demult Şi nu ştiu de fac bine, Atâta ştiu că ne simţeam stăpâni.
Că stau de vorbă suflete cu tine, La fel cu Promdeu, purtam în mâini,
Când boala sapă ’n trupu-mi şi dărâmă In ochi, în gând, o flacără aprinsă...
Un bloc solid fărâmă cu fărâmă... Mânaţi de o dorinţă neînvinsă,
Setoşi de cuceriri, de-asupra lumii
Din ochi-mi simt lumina cum dispare, Purtam în mâna noastră sceptrul lumii...
hr pasul mi e nesigur pe cărare,
Poveri de plumb pe umerii mei cresc, ...Cât a trecut de-atunci? Un an, ori zece?
Şi prea de timpuriu îmbătrânesc.. Poate mai mult... In jur e toamnă rece
Şi cerul sur s'a prăbuşit pe dealuri...
Mi-aduc aminte.. Pe o culme ’naltă, In cripta vieţii, moarte idealuri
Demult, am stat de vorbă la olaltă Se odihnesc în linişte deplină...
Şi măsurând cu ochii nesfârşirea, Zădarnic cat o rază de lumină,
Din soare viu mi-am adăpat privirea... Căci ploaia cade peste mine ’ntfuna,
Pădurile de brad foşneau în vale. Noian de frunze vântură furtuna,
Iar în văzduh un vultur, în spirale, Copacii negri ’njuru-mi, trişti strigoi,
Urca mereu mai sus.. Avea vrun ţel? Şoptesc: Săracul, calcă prin noroi...
Eu nu ştiam, dar am pornit cu el. Vasile Al. George
SCRIITORII ŞI STATUL flăcării lăuntrice, geniul lor s'a ri
dicat — ţâşnire lucitoare de lu
de: TEOFIL BUGNARIU mină — peste timp şi spaţiu. Con
ştiinţa valorii şl superiorităţii, ali
Problema s’ar p.tea pune şi in t jt spre mai bine legăturile şi în-
mentată de-o justificată încredere
vers aşezând cei doi termeni în grij re statului faţă de scriitori. Tot
în sine împletită cu mândria izvo-
raportul: Statul şi scriitorii. Mai mai limpede, tot mai sistematic or
rită din ea, n’a fost îngenunchiată
important însă prin laturea actua ganizată, în limitele posibilităţilor şi canalizată spre cerşetorie oficială
lităţii sale rămâne raportul prim. bineînţeles, îa evoluţie lentă fără nici când la marii artişti, de ne
Atitudinea statului deşi de multe salturi, grija statului pentru capita
ori echivocă faţă de scriitori, s’a lul cultural al neamului, îmbracă voile mărunte legate inevitabil de
„mâna de lut* a trupului. Un PetSfi
desemnat totuşi în linii clare, câtă forme precise. Dacă această grije
sau un Eminescu, firi mândre prin
vreme atitudinea scriitorilor a rămas e încă neîndestulătoare, ea e ex s-
demnitate, nu şi-au întins mâna ru
mai puţin precisă. Aceasta cel pu tentă şi putem nădăjdui lărgirea ei. gătoare spre mila celor mari şi to
ţin în unele părţi şi îndeosebi la Pipăind pulsul înfrigurat al reali
tuşi paradoxal de mărunţi. Colin
unii scriitori. Fără îndoială că sta tăţilor noastre culturale, statul, deşi dând din loc în loc şi mâncând
tul încă n’a făcut tot ce putea face insuficient încă, încearcă remediile.
pâinea neagră dar câştigată prin
pentru scriitori. Începuturi lăudabile Totuşi în sânul scriitorilor noştri,
muncă a comediantului vagabond,
însă au apărut. Premiile, abona clocotul nemulţumirii şi ab revoltei
ori avântaţi cu patimă în valurile
mentele la lucrări şi oficiile prin împotriva statului creşte mereu. Şl
gazetăriei cinstite, au preferit milei
ministere, precum şi căminul dela dacă cineva şi-ar apleca urechea cerşite viaţi sbuciumdăa sărăciei.
Sâmbâta, sunt paşi promiţători pe spre aceste glasuri nemulţumite, ar Retraşi singurateci, la periferia ora
acest drum. Acum în urmă, planul putea prinde aspecte interesante,
şelor vuitoare din adâncul plămâ
de reorganizare a răspândirii, deci între cari cel mai izbitor ar fi poate nilor, în mansarde friguroase în cari
şi a comerţului, cărţii prin obliga faptul că glasurile acestea izvorăsc o lumânare de său îşi cerne mul-
tivitatea b'bliotecilor săteşti şi a îndeosebi din sensibilitatea supra com lumina slabă peste încăperea
fondurilor culturale pentru acest iritabilă a mediocrităţilor. Scriitorii sărăcăcioasă, ei regii cugetării şi ai
scop, plan schiţat de secretarul ge mari au înfrânt îi toate vremurile simţirii clocotitoare în ei, încheagă
neral din ministerul cultelor şi al cătuşele împrejurărilor economice din somnul surd al lumii răsfrânt
artelor, dl Nichifor Crainic, îndrumăori sociale. Avântat de împulsul în ei nemuritoarele versuri din „Apo
