Page 6 - 1926-27-28
P. 6
Pag. 266 ----------------------------------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 11-VII 1926
tive de încetineală a fost predată I N CIMITIR
dlui Sextil Pdşcariu, pe atunci pro
fesor la universitatea din Cernăuţi-
Trec carele morţii pe drumul de ţară
Abia după această dată, cu planul Şi roţile scârţâie'n noapte bizar.
mult simplificat, dicţionarul începe E noaptea brăzdată de ţipete surde,
să devină o lucrare realizabilă. In Şi trecem prin vastu-i hotar . . .
7 ani, pana la 1914 s’au putut ti
pări 15 fasciarle de câte 80 de pa Groparii sparg bulgări cu negre hârleţe,
gini. Era un început promiţător, Bătrânii gropari.
dar a venit războiul, cu toate ur Dricarii sorb sânge din albe clondire
mările lui. Tipărirea a încetat. In Şi cântă pe capre, păgânii dricari.
timpul războiului au încetat şi luc
rările. Reluându-se mai târziu, după Femee, ca mâne ne-or duce la groapă
unire, o altă greutate se ridica în Pe lungi năsăli',
calea realizărei acestei opere: Aca Ori corbii ne-or smulge cu patimă ochii,
demia sărăcită de pe urma expro Căci mâne şi noi vom muri.
prierii, nu mai avea fonduri. Munca
Ca mâne sub bolţi de tăcute biserici
dusă mai departe de dl Puşcariu şi
Uita-vom grozavul vieţii război;
colaboratorii dsale ameninţă să ră
Cu moartea lega-vom o pace eternă
mână în cartoanele ,Muzeului lim-
In ziua de-apoi . . .
bei române“ din Cluj.
Ori tn beciurile Academiei zac Femee, ca mâne cu fruntea plecată
maldăre cele 15 fascicole tipărite. In fata divinelor legi ne-om opri.
E o avere acolo, care, valorificată, Vor arde din nou cărămizi pentru temple
ar putea asigura tipărirea îa con Urmaşii, căci mâne şi noi vom muri.
tinuare a dicţionarului. Aceasta o
doresc „Prietenii Dicţionaruluisub- Trec carele morţii prin noaptea veciei,
scriitori pentru cumpărarea celor 15 Aleargă pe drum.
fascicole tipărite şi pentru înlesnirea In albe sicrie dorm visele noastre:
fondurilor necesare tipăririi fascico Comori prefăcute în scrum.
lelor cari urmează Fiecare fascicolă
costă 100 lei, iar toată colecţia Răsună în noapte bizar târnăcopul,
1500 lei. Subscrierile se fac la d Hârleţele cântă . . . Opriţi telegarii . . .
Em. Bucuţa, directorul Muzeului So Dricarii sorb sânge din albe clondire
cial din ministerul muncei, strada Şi flueră jalnic bătrânii gropari . . .
Lahovari 7 Bucureşti. „ Prietenii Dic
tUSTIN ILIEŞIU
ţionarului* plătesc în plus o coti
zaţie de 5 lei lunar pentru cheltueli,
Academia intrând în posesia între- Cuvântare rostită la 23 Martie 1884 noastră, care s’a păstrat neatinsă
gei sume subscrise. Având onorul de a fl membri ai în câmpiile roditoare ale Dunărei,
în plaiurile măreţe ale Orpaţi'or,
Pentru a cunoaşte importanţa a- acestei adunări, Regina şi Eu ven m aceste ţinuturi încântătoare, descri
totdeauna cu bucurie în mijlocul
cestei fapte, pe care o solicită as d-voastre spre a ascultă discuţiile se cu măiestrie şi în o limbă aşa
tăzi „Prietenii Dicţionarului“ de la voastre ştiinţ fice, pe cari le ur de curată de poetul n stru popular
toţi intelectualii români, reproducem mărim cu un interes neîncetat. Insă V. Alexandri. Ce sarcină mai dulce
mai jos cele 4 cuvântări rostite de cum poate să fie altf J, când lucră poate avea Academia decât a luă
rile de căpetenie ale Academiei sub paza sa această limbă veche,
regretatul şi înţeleptul Rege Carol, pe care poporul o înţelege şi o
sunt istoria şi limba, temeliile exis
în diverse împrejurări, la Ac a ie mie, iub şte? Menţinem dar a este fru
tenţei noastre naţionalt? Ţara da-
în chestia dicţionarului. Sînt în toreşte astăzi Academiei un şir de moase expresiuni întrebuinţate de
aceste cuvinte Regele, nu numai fru documente istorice, ascunse până străbuni, şi nu ne temem de cuvinte
moase îndemnuri, ci ele exprimă cu acum şi cari au fost scoase din cari au căpătat de veacuri împă
întunerec prin ostenelile neobosite mântenirea: Superflua non noceni.
o rară pătrundere înseşi adânca în
ale membrilor ei, răspândind nouă Ce limbă are norocul de a dis
semnătate a problemei dicţionarului
lumină asupra trecutului neamului pune de patru cuvinte pentru o
limbei române. româna. Nu mai puţin însă trebue însuşire, care trebue să fie mândria
COSINZEANA să ne ocupăm şi de viitor... de limba fiecărui popor, care trebue să fie
