Page 2 - 1955-07

Pag. 2
Fondul de bază — mijloc de dezvoltare
a întovărăşirilor de creştere a oilor
0 ramură economică importantă, chemată
să contribuie din plin la îmbunătăţirea con­
diţiilor de trai, prin producerea bunurilor
de larg consum, este creşterea animalelor.
Una din speciile de animale care are un
rol foarte important în dezvoltarea econo­
miei noastre naţionale, este oaia. De la a-
cest animal, se obţin o serie de produse ne­
cesare ca materie primă, lînă, blănuri şi piei.
Totodată, oaia este o sursă importantă de.
aprovizionare a populaţiei cu carne, lapte,
brînză şi alte produse alimentare.
Cunoscînd calea arătată de partid, pre­
cum şi faptul că în regiunea noastră creş­
terea oilor se poate bucura de condiţiile ce­
le mai favorabile, putem spune că ramura
creşterii oilor trebuie lărgită, iar rasa lor îm ­
bunătăţită fără întîrziere. Pentru realizarea
acestora, posibilităţi serioase oferă întovă­
răşirile de creştere în comun a oilor. Dorinţa
de asociere se manifestă tot mal mult în
comunele şl satele regiunii noastre, dorin­
ţă care se caracterizează prin crearea a tot
mal multe întovărăşiri de creşterea în co­
mun a oilor. Astfel, în regiunea noastră
s-au constituit pînă în prezent un număr de
82. întovărăşiri cu 3311 familii şi 22623 ol.
Ceea ce este caracteristic în întovărăşirile
din regiunea noastră, e faptul că majorita­
tea crescătorilor de oi au Intrat în întovără­
ş ir i'c u toate oile ce le aveau. Acest lucru
constituie o parte posltjyă a nţuncli poli­
tice desfăşurate de comitetele raionale de
partid şi organizaţiile de bază.
Trebuie arătat însă că, această parte po­
zitivă în munca comitetelor raionale de par­
tid s-a manifestat nurnal pînă la crearea
acestor întovărăşiri, iar după crearea lor,
atît organizaţiile de bază cît şi comitetele
raionale de jfertid, nu s-au mai ocupat de
ele, pentru a le orienta şl a le da un con­
ţinut socialist, care-şl găseşte expresia în
crearea fondurilor obşteşti, în contractări de
produse animale în comun, precum şl în
construcţii de adăposturi comune.
Acest lucru nu a fost înţeles în primul
rînd de secretarii cu problemele economi-
co-agrare, de pe lîngă Comitetele raionale de
partid Hunedoara, Ilia, şi Alba.
Comitelui regional de partid, analizînd
această stare de lucruri, a ajuns la con­
cluzia că este necesar ca, comitetele raio­
nale de partid, să treacă de îndată la reme­
dierea acestor lipsuri şi să sprijine munca
comitetelor de conducere ale întovărăşirilor
în crearea fondurilor de bază. Astfel, în ur­
ma îndrumărilor date de Comitetul raional
de partid Hunedoara, adunările generale ale
întovărăşirilor de creşterea oilor din acest
raion, au văzut necesitatea ca fiecare înto­
vărăşire să-şi adopte statutul ei propriu şi
care să cuprindă pe lîngă problemele orga­
nizatorice şi crearea fondurilor de bază.
Membrii întovărăşirii zootehnice . din sa­
tul Ruda, au propus în adunarea generală
ca fondul de bază să fie format, o parte din
laxe de înscriere, iar o altă parte din su­
mele rezultate prin valorificarea produselor
animale c a : lapte, brînză şi lînă. Aşa de
exemplu, tovarăşul Manailă Ioan (Necşa),
a propus ca taxa de înscriere (care de alt­
fel fiecare membru trebuie s-o achite oda­
tă cu înscrierea sa în întovărăşire) să fie de
un leu de cap de oaie. Tovarăşul Popovici
Vichente, a propus ca pe lîngă taxa de în-
Consfătuire eu crescătorii de animale
De curînd, în com una Cîrjiţ, raionul
Ilia, a fost organizată ou ţăranii m unci­
tori o consfătuire despre creşterea anima­
lelor. Aloi, inginerul Brădeanu Simion a
prezentat un referat despre felul cum tre­
buie în grijite anim alele ca să nu se îm ­
bolnăvească, dum trebuie hrănite p e tdnup
de vară, cum trebuie asigurată baza fu­
rajeră, cu m se construiesc grajdurile, şi
alte probleme.
Da discuiţii, au luat cuvântul un m are
număr de ţărani muncitori participanţi
P E P Ă M Î N T ROM lNESC
Printre haturi şi loturi.
Mergeai cu căruţa şi oriunde priveai,
peste tot, sub cerul albastru al &udului se
întindea stepa romînă, ciudat de pestriţă şi
neobişnuită pentru ochi. Au tăiat-o, biata, în
fişii în loturi înguste, au crestat-o prin
haturi deluroase, care arată ca nişte cica­
trice învechite, au ciopîrţit trupul ei galii
de primăvară în aşa hal îneît pe întinderi
de mulţi kilometri ea părea acoperită de pe
tice multicolore.
Ici un petic cenuşiu din miriştea de anul
trecut îl aştepta stingher pe plugar: colo se
întindea brîul negru al arăturii proaspete şl
lăstarii trandafirii ai porumbului se ridicau
ca nişte ace spre soare; dincolo verdele viu
al arăturii de toamnă fugea spre orizont ca
un pas îngust de tighel. Şi peste tot se
profilau răzleţiţi plugarii cu căruţele lor
înalte, cu cai şi boi pe brazdă. Şi întoc­
mai după cum un lot nu semăna cu celălalt,
tot astfel nu semănau între ei şi stăpînii lor.
Unul ara cu trei cai bine hrăniţi — fumega
colbul de sub brăzdar, iar plugarul cu bi­
ciul în mînă, cu iţari albi şi cămaşă lungă,
trăgea hăţurile şi cu greu izbutea să ţină
pasul cu plugul; altul setîra somnoros şi agale
pe lotul său cu o pereche de boi pistruiaţi, iar
scirţiitul jugului şi ţipătul roţilor nu amu­
ţea pînă la apusul soarelui; altul scormo­
nea pămîntul cu un plug de lemn, la care
înjuga un cal sau o vacă. Ici şi colo lîngă
căruţe se vedeau ca nişte moviliţe cenuşii
corturi făcute din pînză, în umbra cărora se
ţineau copilandri sau şedea o femeie şi alăp­
ta un prunc. Pe brazdă stăteau două vaci
înjugate la un plug cu un singur brăzdar.
Slabe, istovite, cu ugerele seci, înnegrite de
praf, ele lăsau în jos capetele, iar jugul de
mult alunecase spre coarne. Pe brazda bo­
lovănoasă şedea gospodarul cu capul desco-
PE T E M E DE P A R T I D
MUREŞAN TEODOR
şeful secţiei agrare a Comitetului
regional P.M.R. Hunedoara
scriere, să fie trecut la fondul de bază şi
suma de bani ce rezultă din cota predată
statului. La fel şi întovărăşiţii din satul
Vadul Dobrii, au propus ca taxa de înscrie­
re să fie de un leu pentru fiecare oaie, iar
pentru lărgirea acestui fond, au propus să
se valorifice laptele obţinut la trei mul-
sori, iar banii încasaţi să fie trecuţi la fon­
dul de bază. Nici întovărăşiţii din satul P o­
ieniţa Voinei, nu s-au lăsat mai prejos. El
au hotărlt ca taxa de înscriere să fie stabi­
lită la 2 lei pe cap de oaie.
Asemenea hotărîri au luat toate celelalte
20 de întovărăşiri din raionul Hunedoara,
astfel că într-un timp scurt, ele au reuşit să
realizeze fonduri de bază în valoare de
22.446 lei. De exemplu, întovărăşirile zoo­
tehnice din satele Lelese şi Alun, şi-au creat
fonduri de bază din taxele de înscriere şi
din valorificară unor produse, în valoare de
8270 lei.
De acum, în aceste întovărăşiri s-a creat
baza posibilităţilor de dezvoltare, adică a-
cel fond de bază care va fi lărgit în fiecare
an şi care va da posibilitate acestor înto­
vărăşiri să-şi construiască cu posibilităţi
proprii adăposturi pentru oi, cît şi de a cum­
păra diferite materiale necesare întovărăşi­
rilor.
De aceea, se recomandă comitetelor raio­
nale de partid şi sfaturilor populare raionale
de a sprijini comitetele de conducere a în­
tovărăşirilor, pentru a folosi cu mult simţ
de răspundere aceste fonduri şi numai în
scopuri de interes obştesc, deoarece dezvol­
tarea întovărăşirilor depinde în mare măsură
atît de creşterea fondului de bază cît şi de
felul cum este el folosit.
Fondurile de bază, care provin din taxa
de înscriere, cît şi din sumele realizate prin
valorificarea produselor animale, trebuie
folosite în scopul cumpărării de oi şi re­
producători cu lînă fină şi semifină, care
duc la îmbunătăţirea rasei şi a calităţii pro­
duselor la lină şi lapte.
Oile cumpărate din banii proveniţi din
fondul obştesc, în anul următor, vor aduce
noi venituri în lînă, lapte, precum şi în
produşi. O parte din veniturile din lapte,
lină şi brînză, trebuie destinate reîmpros­
pătării fondurilor de bază, tot pentru cum­
părarea de oi, iar cealaltă parte, se va îm­
părţi membrilor întovărăşiţi în raport cu
numărul oilor înscrise in întovărăşire şi cu
contribuţia fiecăruia la mărirea fondului de
bază.
Aceste două laturi de folosirea fondului
de bază, duc la cointeresarea materială a
întovărăşitilor, de a mări în fiecare an a-
cest fond. Cu cît fondul de bază este mai
mare (adică numărul oilor proprietate ob­
ştească), cu atît veniturile întovărăşitilor
sînt mai mari, pentru că, partea ce îi revine
din produsele ce le primeşte, creşte în fie­
care an. In al doilea rînd, fiecare întovără­
şit este cointeresat de a avea cît mai multe
oi, deoarece este ştiut că repartiţia venitu­
rilor provenite din gospodărirea fondului de
bază, se face în raport cu numărul de oi
pe care le posedă, precum şi cu contribuţia
sa la crearea acestui fond.
La consfătuire. Printre cei ce au vorbit, se
numără şi ţăranul muncitor Jurcău Petru.
„Ou vreo ci ţiva ani în urmă, a spus el,
coseam fînuil aproape cînd îm bătrînea.
Acum, îl cosesc atunci cînd e în floare,
fiindcă am observat că animalele îl m ă-
niîncă m ai cu poftă şi conţine mai m ulte
substanţe hrănitoare. Lucrul acesta, l-am
învăţat de la tehnicianul zootehnist, şi îl
recom and şi altor ţărani m uncitori cres­
cători de animale, să-l aplice".
A mai luat ouvîntu! ţăranul muncitor
(Din carnetul de însemnări al unul scriitor)
perit şi îndoind spinarea udă de sudoarea
sărată.
Pe veci am uitat acest tablou al vieţii de
la ţară... O priveşti ca ceva cunoscut, dar
prin care al trecui demult şi fără să vrei te
gindeşti: Iat-o aceasta este bucuria amară a
ţăranului care cu «haturi, aidoma unor pîr-
leazuri, îi dezbina pe ţărani. Veşnica „stă-
pînire a pămîntului" a dat naştere la sate
unei munci istovitor de grele, ea a făcut pe
unii bogaţi şi sătui, pe alţii săraci şi flă-
mînzi, — ca şi cu nişte lanţuri ce l-a legat
de petecul lui de pămînt pe agricultorul-izo-
lat. Această „slăpînire a pămîntului’' a că­
pătat deja în satul romîn o fisură conside­
rabilă. Maşinile şi munca colectivă a ţăra­
nilor au zdruncinat-o, au lipsit-o de forţa
ei din trecut. Aproape în fiecare sat exis­
tă un germene al vieţii noi — fie o gospo­
dărie colectivă, fie o întovărăşire pentru lu­
crarea în comun a pămîntului.
Adeseori, la marginea satului poţi vedea
clădiri noi cu acoperişuri de olane — aces­
tea sînt clădirile unei staţiuni de maşini şi
tractoare. Tot acolo sînt ateliere de reparaţii
şl şoproane încăpătoare pentru maşini, şi g a ­
raje, şi o cantină, şi un depozit de petrol,
împreună cu colectiviştii, de acolo au venit
pe ogoare nu numai tractoare, ci şi pluguri
complexe, semănătoare cu disc, cositoare,
legăloare de snopi, combine autopropulsate.
Hotarele dintre loturi s-au extins, şi interese­ ce atent examinează brazda.
le agricultorului s-au lărgit. Din ţărani sim­
pli s-au format conducători pricepuţi —
preşedinţi, şefi de brigadă, şefi de echipă.
Şi cu toate că sfărîmarea vieţii vechi, care
a existat timp de secole, se desfăşoară încet,
cu cea mai strictă respectare a principiului
liberului consimţămînt şi a dorinţei ţărani­
lor înşişi; deşi în marea loturilor individu­
DRUMUL SOCIALISMULUI
Adunările generale ale întovărăşirilor tre­
buie să ţină cont de contribuţia fiecărui în­
tovărăşit la crearea fondului de bază, Dacă
un membru are un număr de oi mai mare şi
contribuţia la mărirea fondului de bază este
mai mică, acesta va primi mai puţine pro­
duse decît acela care are un număr mai mic
de oi, însă a adus o contribuţie mai mare
la mărirea fondului de bază.
In ceea ce priveşte produşii obţinuţi de la
oile ce formează proprietate obştească, o
parte din ei (mieluţele), vor fi lăsate pen­
tru reproducţie, iar berbecutii se vor va­
lorifica. Suma realizată astfel va contribui
la mărirea fondului de bază. In felul acesta,
fondurile de bază din întovărăşirile de oi,
au posibilitatea de a creşte repede, pentru
faptul că se măresc din două surse. In pri­
mul rînd, prin contribuţia membrilor din
taxa de înscriere şl valorificări de produse,
iar în al doilea rînd, din producţia obţinută
de la oile ce formează proprietatea ob­
ştească.
In afară de importanţa pe care o au fon­
durile de bază în privinţa dezvoltării înto­
vărăşirilor, ele mai oferă şi posibilitatea de
îmbunătăţirea rasei. Oile ce urmează a fi
cumpărate din aceste fonduri, trebuie să fie
din rase superioare, oi cu lînă fină şi semi­
fină. Pentru aceasta, inginerii zootehnişti şi
medicii veterinari, vor trebui ca de pe a-
cum să sprijine comitetele de conducere ale.
întovărăşirilor în procurarea oilor de rasă
şi în special a reproducătorilor din rasa ţi-
gaie, să îndrume pe întovărăşiţi să aplice
măsurile zootehnice în creşterea oilor. Asis­
tenţa zooveterinară, trebuie să constituie
preocuparea permanentă a tehnicienilor din'
acest domeniu. Ei au sarcina de a apăra
sănătatea animalelor, dînd atenţie specială
prevenirii bolilor, pentru a nu se ajunge pînă
la luarea de măsuri de combaterea lor.
Comitetele raionale de partid şi în special
cele din raioanele Ilia, şi Alba (unde sînt
secretari cu problemele economico-agrare to­
varăşii Radovici Ioan şi respectiv Covaci Do-
minic) trebuie să treacă de îndată la
punerea în practică a hotărîrii Comitetului
regional de partid, în legătură ci\ sprijinul
şi îndrumările pe care trebuie să le dea înto­
vărăşirilor zootehnice. Organele de partid
şi de stat trebuie să desfăşoare o susţinută
muncă politică de masă în rîndul crescă­
torilor de animale, în scopul de a crea cît
mai multe întovărăşiri de creşterea oilor. Să
orienteze crescătorii de animale din satele
de munte ale regiunii noastre, spre îm­
bunătăţirea rasei de oi, pentru a putea da
patriei mai multă lînă şi de bună calitate,
lapte, brînză şi carne, în vederea aprovizio­
nării oamenilor muncii cu produse multe şi
ieftine.
Hotărirea Consiliului de Miniştri a Repu­
blicii Populare Romîne, cu privire la dez­
voltarea creşterii oilor, cheamă toate go s­
podăriile agricole de stat, gospodăriile co­
lective, întovărăşirile de creşterea ' oilor,
sfaturile populare comunale, precum şi pe
toţi ţăranii muncitori cu gospodării indivi­
duale, să depună toate eforturile pentru mă­
rirea numărului de oi, în aşa fel, îneît la
sfîrşitul anului 1960, ţara noastră să aibe
peste 15 milioane capete, din care cel puţin
8 milioane oi cu lînă fină şi semifină.
Popa Aron, care a arătat că în comuna
Cîrjiţ s-au construit un mare număr de
grajduri în care animalele trăiesc în con -
diţiuni igienice, şi s-a început încă de
mult să se aplice metoda montării vacilor
numai atunci cînd acestea au călduri.
Participanţii la consfătuire s-au angajat
să pună în aplicare m etodele dezbătute la
consfătuire şi în acelaşi timp, să dea sfa­
turi şi altor ţărani muncitori crescători de
animale care nu au fost prezenţi la con­
sfătuire.
ale semănăturile gospodăriilor colective nu
sînt decît nişte insule mici, totuşi aceste in­
sule cresc şi se întăresc în fiecare nouă pri­
măvară. Ele pot fi recunoscute de departe
şi nu numai după taberele brigăzilor sau
după echipe, nu numai după întinderea neo­
bişnuită aici a ogoarelor, ci şi după trac­
toarele roşii ca flacăra. Maşinile cu şenile,
construite în Romînia sînt vopsite ţoale în
culoarea macului. Dacă într-o zi cu soare
le priveşti de la o înălţime ele par a fi nişte
faruri vii în flăcări, care parcurg un drum
încă neumblat, creînd oamenilor calea spre
o viaţă nouă pe pămînt romînesc.
Berze pe brazdă.
Nu departe de satul Şura Mică ne apro-
piarăm de „plugarii’ ’ roşii. De la marginea
satului şi pînă la poalele dealurilor se în­
tinde o fîşie de cernoziom, avînd aceeaşi în­
făţişare peticită. Aici se întinde ogorul nu
prea mare al gospodăriei colective „Drumul
libertăţii". Cu pintenii strălucitori ai şenile­ mîini şi pe faţă. Bucătăreasa le turna apă
lor, trei maşini încă noi, scunde şi cu mo­
toarele mult ieşite în afară, se întorceau cu
greu pe această fîşie de pămînt îngustă. In
bătaia soarelui de amiază luceau frumos
proaspetele brazde de pămînt negru. Pe ară­
tura neagră, chiar în urma plugului şi fără
să se teamă de zgomotul motoarelor, se
plimbau berze ca la ele acasă.
— Controlează calitatea arăturii, glumi
şoferul nostru, basarabeanul Victor. Uită-te
Berze pe brazda... Curios ! La noi, la Sta-
vropol, sau chiar şi în Cuban, pe ogorul
proaspăt arat apar deobicei stoluri zgom o­
toase de ciori sau corbi, tar aici, un cîrd
de berze păşeşte atit de vajnic în urma trac­
toarelor ! Această pasăre de casă, cu picioare
lungi şi îngroşate la încheieturi, cu fîşii ne­ al treilea ochi cenuşii.
gre pe spinarea albă şi încovoiată spune
„Iubiţi cartea“
Tovarăşa Bixa Irina de la Biblioteca ra­
ională din Hunedoara, a discutat îndelung
cu mînuitoarea Csepella Maria despre sar­
cinile ce le* revin în vederea pregătirilor cît
mai temeinice pentru mobilizarea cititorilor
la concursul permanent „Iubiţi cartea", or­
ganizat de către U.T.M. cu ajutorul M i­
nisterului Culturii, Ministerului Invăţămîntu-
lui şi C.C.S.
Absorbite de discuţii, nici nu observară
cînd s-a deschis uşa. Au întors amîndouă,
capetele cînd au auzit în apropiere o voce
cunoscută dîndu-le bineţe. Era pionierul B o­
tez Nicolae, unul dintre cititorii cei mai
harnici ai bibliotecii.
— Vreau să particip şi eu Ia concurs, s-a
adresat acesta bibliotecarei.
După ce a făcut cererea de înscriere Ia
concurs, Botez Nicolae a ascultat cu aten­
ţie lămuririle date în privinţa concursului,
apoi a cerut o carte indicată în tabelul cu
cărţile ce trebuie citite.
Mînuitoarea Csepella Maria, cunoaşte pre­
ferinţele multor cititori. Ea ştie că lui Ni­
colae Botez îi plac mult cărţile scrise de
Mihail Sadoveanu. Ţinînd seama de acest
lucru i-a recomandat să citească romanul
„Baltagul” .
Sînt unele cărţi recomandate participan­
ţilor, din care, la biblioteca raională, se gă­
sesc puţine. De pildă, sînt numai cîteva vo­
lume din „însemnările unui partizan" şl
„Mitrea Cocor” . Pentru a reglementa aceas­
tă situaţie, bibliotecara a întocmit un tabel cu Teodorovici R. s-a lăsat de vechea metodă
cărţile necesare şi a început să le procure
de la librărie.
De la începerea concursului şl pînă acum,
s-au înscris mulţi muncitori, tehnicieni, func­
ţionari şi gospodine, locuitori ai Hunedoarei,
dornici să-şi ridice lot mai mult nivelul cul-
fural. Tovarăşele Bixa Irina şi Csepella, ex­
plică cu răbdare fiecărui cititor în parte,
obiectivele concursului. îndemnîndu-î să
participe la el şi recomandîndu-le cărţi după
preferinţele fiecăruia, ţinînd seama de vîrstă
şi pregătirea ce o are fiecare.
0 torul căminului cultural, să se sfătuiască
„Cum putem îm bunătăţi
rasele de oi"
Lucrarea „Cum putem îmbunătăţi rasele
de oi“ de Ing. Raicu Emil apărută recent
în editura agro-silvică de stat pune la în-
demîna crescătorilor de oi din G.A.C. G.A.S.,
şi celor cu gospodării individuale, date pre­
ţioase necesare în munca lor de zi cu zi
pentru sporirea producţiei de lapte şi lînă.
Inspirată din experienţa zootehniştilor so­
vietici şi a experienţelor de la noi, cartea
cuprinde metode de îmbunătăţirea raselor
de oi din ţara noastră.
•5
Valoarea lucrării creşte prin faptul că
ea tratează într-un stil cursiv, plăcut şi pe
înţelesul oricui, cele mai importante pro­
bleme ale creşterii oilor avînd ca obiective
sporirea produselor lor.
parcă prin întreaga ei înfăţişare liniştită că
aici trăiesc oameni de treabă şi că dincolo de
satul Şura Mică domneşte munca paşnică.
Priveam arătura şi berzele şi iată că în­
tre timp dinspre satul Şura Mică veni o fe­
meie în vîrstă, legată cu o basma cenuşie.
Aceasta era bucătăreasa, aşteptată de multă
vreme aici. Ea a adus prînzul într-un coş
acoperit cu un ştergar brodat, asemănător
ştergarelor ucrainene.
Pe cîmp nu era nici un vagon, nici o
căruţă, nici chiar un cort. Trei maşini şi
tiei tractorişti — aceasta era întreaga gos­
podărie a brigăzii. Chiar pe iarbă, lîngă drum,
bucătăreasa aşeză coşul şi aşternu şterga­
rul. Tractoriştii înfometaţi îşi lăsară ime­
diat frumoşii lor roşii pe brazdă şi se în­
dreptară să ia masa. Numai berzele nu se
depărtau de maşini, lăsîndu-şi ca şi pînă a-
cum din cînd în cînd ciocurile în jos şi pri­
vind cu atenţie brazdele.
Trei tineri cu faţa tuciurie s-au spălat pe
dintr-o cană. Am făcut cu ei cunoştinţă cînd
s-au aşezat să ia prînzul şi începură să
mănînce cu poftă cartofii bine prăjiţi şi încă
fierbinţi cu colţunaşi cu carne. însoţitorul
nostru în această călătorie, poetul romîn
Gheorghe Maiorescu, care a absolvit anul
trecut Institutul de literatură „M. Gorki” din
Moscova, ne-a spus pe ruseşte:
— Un trio închegat 1 Observaţi compo­
nenţa naţională a acestei mici brigăzi. Ia-
tă-1 pe tînărul Martin Roth, cu părul bălai,
de naţionalitate german, alături de el negri­
ciosul Drumaş Rusalim — romîn şi iată-1 şi
pe acest lînăr bine făcut Lazăr Valmaş —
ungur. De altfel aceasta se vede şi după cu­
loarea ochilor ! Unul are ochii albaştri care
au împrumutat mult de la albastrul cerului;
altul are ochii negri ca murele, iar cel de
Am vorbii despre lucrurile cele mai sim­
ple şi obişnuite; despre felul în care se
desfăşoară arăturile, cum lucrează tractoa­
rele, despre normele de lucru şi economiile
de combustibili l-am întrebat pe tinerii me­
Nr. 492
«/?Va şi-a ţ/iaiit eţcctai
N u se ştie cine a răspîndit vestea că punem faţă în faţă un ţăran fruntaş şl
brigada artistică de agitaţie din Subcebate unul codaş la întreţinerea cultu rilor şi
va prezenta primul program. Fapt este că aplicarea metodei agrotehnice, a vorbit
noutatea a făcut repede înconjurul satu­ utemistu! Brăteanu Pantele. Toţi au fost
lui, cu cîteva zile înainte de a fi anunţată de acord.
oficial.
Cehan Marin le-a povestit apoi despre
Ia duminica aceea, oamenii nu s-au lă­ ţăranul muncitor Muntean Adămuţ care
sat deloc aşteptaţi. Fdeoare-şi căuta loc în loc să muncească la întreţinerea cultu­
cît mai aproape de scenă să vadă mai rilor, m erge în fiecare zi cu căruţa la
bine. In curând, sala a devenit aproape ne­ gară şi transportă pasageri pînă la Haţeg
încăpătoare. Prin ropote de aplauze care pentru cîţiv a Iei, în tim p c e porum bul din
trădau nerăbdarea, spectatorii au anunţat holda lud este năpădit de buruieni şi prăşit
pe cei din dosul cortinei că sînt enamaţi numai odată, ou muşuroi.
să-şi arate măestria.
— Muntean mai ară încă cu plug de
Cortina s-a ridicat şi pe scenă a apărut lem n şi foloseşte raniţa — a com pletat
un grup de tineri şi tinere. Programul MIînja Pantele, spusele lui Cehan.
brigăzii artistice de agitaţie a început cu
prezentarea com ică a artiştilor. A poi au Colectivul de com pozitori ai brigăzii au
urmat celelalte. Munteanu Corteza, una compus un dialog între ţăranul muncitor
dintre m em brii brigăzii, a realizat cu m ul­ Băloi Teodor oare aplică m etodele agro­
tă măestrie figura învăţătoarei Teodoro- tehnice şi deţine steagul de fruntaş pe
vdcd Rozalia, care m ai foloseşte în că m eto­ comună, ţăranul M untean Adăm uţ şi a-
de pedagogice învechite în m unca de edu­ gronomul. Punînd astfel faţă în faţă me­
caţie, pedepsind copiii să stea în genunchi todele bune de muncă, şi cele proaste, bri­
ore întregi. Apoi a urm at un m onolog sa- gada artistică de agitaţie a reuşit să pre­
tnic la adresa oficiului P.T.T.R. din com u­ zinte în faţa spectatorilor un program edu­
nă a factorilor Care nu aduceau ziarele la cativ şi reuşit, cu exem ple concrete din
timp. comuna lor.
Spectatorilor, lea plăcut m ult primul Dialogul „Cine rîd e la urmă", a plăcut
program al brigăzii artistice de agitaţie, m ult oam enilor. M ulţi au rîs din toată ini­
răsplătind pe artişti cu multe aplauze. m a, ia r unii oare s -a u sim ţit cu miusoa pe
căciulă, au rîs cu jum ătate de gură. Sa­
In urma programelor prezentate de bri­
gada artistica de agitaţie, s-au schimbat tira şi-a făcut însă efectul. Muntean Adă­
m ulte în com una Subcetate. învăţătoarea
m uţ m erge mai rar pe la gară şi şi-a pră­
de a ţine pe copii în genunghi, iar oficiul
P.T.T.R. aduce ziarele la timp. Brigada îşi şit porum bul ca să nu mai fie de rîsul
Continuă însă m unca pe m ai departe cu
satului.
aceeaşi perseverenţă, căutînd să-şi axeze
M embrii brigăzii artistice de agitaţie au
programul pe problemele cele mai actuale
hotărît să pregătească un nou program în
din viaţa comunii. Intr-una din zile, ar­
care să vorbească despre recoltarea în
tiştii amatori stăteau în jurul aparatului
pîrgă a păioaselor, am enajarea ariilor, p ra-
de radio şi aşteptau pe Cehan M arin direc­
şila a treia la culturile prăşitoare, plivi­
rea buruienilor din grădinile de zarzavat
ce problem e să mai trateze în noul pro­
şi alte problem e ale m uncii din perioada
gram al brigăzii. Curînd, a sosit şi Cehan
aceasta.
şi sfatul a început.
Cu ocazia concursului la faza de raion,
— Eu propun să satirizăm atitudinea u -
brigada artistică de agitaţie s-a bucurat de
nor ţărani din comuna noastră, care nu
un binemeritat succes. In momentul de
dau atenţie întreţinerii culturilor, a spus
faţă, m em brii brigăzii artistice de agitaţie
unul dintre artişti.
se pregătesc cu însufleţire pentru faza re­
— Ce ar fi să com punem un dialog in­
gională a concursului, în vederea căruia se
titulat : „C ine rîd e la urm ă", în care să
străduiesc să prezinte un program c ît m ai
bun, axat pe problemele locale cele mai
actuale.
AN A CARANFIL
Să le spunem pe nume
O c h e s t i u n e de r u d e n i e . . .
Bine mai este să ai pe sens abuziv. TJzînd de ea Nimeni! Să fi îndrăznit
cineva din familie care să în chip nepermis, se ames­ numai, că apoi avea de fur­
fie om cu autoritate şi ca­ tecă acolo unde nu trebuie că cu tovarăşul secretar. Şi
re să te ştie proteja la caz şi nu are ce căuta. Bunăoa­ a te „pune rău“ cu el, e
de nevoie. Cîte nu-ţi mai ră. nu de mult, a fost ple­ un lucru destul de îndrăz­
poţi îngădui în asemenea cat în concediu. Ce şi-a zis. neţ.
împrejurări. Faci aşa, ce te Concediu de unul singur
taie capul şi priveşti ste- cine a mai văzut ? Sîntem Iată dar, cft e de bine să
nin la cei care nu mai pot şi noi de părerea că e bine ai un soţ ca tovarăşul Poie­
de invidie. De nu credeţi, să fie organizat în aşa fel, naru, gata cţe a se prinde
întrebaţi atunci pe tovară­ îneît să-l petreci împreună de piept cu oricine, care
şa Poienaru Eleonora învă- cu familia. Acest lucru nu s-ar apuca să zică ceva des -
ţătoare în comuna Filimon trebuie făcut însă în mod pre chiulul practicat de ne-
Sirbu raionul Ilia. Ea ştie abuziv, uzină de autorita­ vastă-sa. Aşa dar, tovară­
foarte bine ce avantaj se­ tea funcţiei pe care o în­ şa Poienaru Eleonora nu
rios poate aduce o aseme­ deplineşti, aşa cum a făcut are de ce se plînge pentru
nea fericită combinaţie. De tovarăşul Poienaru. că soţul ei este secretar de
pildă, soţul ei, tovarăşul sfat. Nu ştiu dacă n-are
Poienaru Petru, este secre­ De cîte ori sofia Iui avea cumva de a se plînge sfa­
tar la sfatul popular comu­ poftă de a se recrea şi ea,
nal. Aşa dar, om cu auto­ tul popular raional pentru
ritate. Şi de fapt aşa şi tre­ pleca pe cîte trei patru zi­
buie să fie, numai că a- faptul că secretarul Sfatu­
ceastă autoritate a dum­ le, de la serviciu, desigur
nealui e folosită într-un lui popular din comuna Fi­
neînvoită de nimeni, dar
limon Sîrbu este soţul to­
ocrotită de soţ. Putea oare
varăşei Poienaru...
să-i spună cineva ceva ? V. D.
Un nou cămin cultural
In satul de munte Bulzeştii de Sus, ra­ Un aport preţios în construirea noului că­
ionul Brad, ţăranii muncitori jucrează cu min l-a adus în special: ţăranul muncitor
rîvnă la noul cămin cultural pe care s-au Alba Dionlsie, care este preşedintele comi­
angajat să-l termine pînă la 23 August. tetului de construcţie, Aden Maria direc­
toarea căminului şi Paul Iosif secretarul
Noul cămin va avea o sală de spectacole organizaţiei de bază U.T.M.
cu scenă, cuprinzînd 300 locuri, bibliotecă
şi sală de lectură.
canizatori unde au învăţat şi cîţi ani au. Nici aşa s-a întîm plat! Anul trecut, pe acope­
nu prea era nevoie să întreb cîţi ani au. Şi rişul de stuf al bordeiului lui Sabin îşi făcu
aşa, după feţele imberbe; neatinse încă de cuib o familie de berze. Această familie îşi
brici, puteai să-ţi dai seama că cei trei tineri făcu cuibul şi crescu doi pui de barză. Şi ce
nu aveau la un loc nici măcar. 60 de ani. să v e z i: sărăcanul Sabin se îmbogăţi din-
Aceşti tineri ţărani din satul Şura Mică au tr-odată. îşi cumpără o viţea, un porc, gă­
luat în primire maşinile abia anul trecut, ini...
cînd la S.M.T.-ul din Turnişor au fost or­
ganizate cursuri pentru tractorişti. Ei po­ — Mătuşică bucătăreasă, da ce vină au
vesteau cu mîndrie despre cursurile lor, des­ berzele? zise neamţul Martin, terminînd de
pre profesia lor şi, după feţele lor însufle­ mîncat un colţunaş şi ştergîndu-şi buzele
ţite, se vedea că manifestă multă dragoste groase cu un prosop. Sabin lucra în colec­
pentru munca lor. tivă, muncea cinstit şi aşa se îmbogăţi...
Berzele nu au nimic de-a face cu asta...
Apoi, nu se ştie de ce, a venit vorba des­
pre fericire, despre ce înseamnă ea, această — Nu mai spune 1 susţinea bucătăreasa.
fericire şi cum o dobîndesc oamenii. Au vor­ El a lucrat şi înainte de asta doi ani în co­
bit mult şi toţi au ajuns la părerea că feri­ lectivă, însă pînă cînd berzele nu-şi făcură
cirea trebuie cucerita prin muncă şi că oa­ cuib pe căsuţa lui, trăia aşa şi aşa. Oh, pa­
menilor tineri nu le este greu s-o facă, sărea asta e un mare prieten al om ului! Şi
doar să dorească acest lucru... Iată însă că de ce, continuă ea adresîndu-se mie prin
în vorbă se amestecă şi bucătăreasa care intermediul traducătorului, de ce credeţi că
pînă atunci tăcuse. iubesc atît de mult berzele pe tractoriştii
noştri ? Le prevestesc fericirea. Uitaţi-vă,
— Băieţii noştri sînt fericiţi din fire, spu­ acolo ară un ţăran cu gospodărie individu­
se ea apăsat adresîndu-se lui Gheorghe Ma­ ală ; la el nu e nici o barză. Şi de ce nu
iorescu şi aşteptînd pînă cînd acesta ti re­ este. Fiindcă omului aceluia nu î se prevăd
petă cuvintele în ruseşte pentru mine. Şi asta în viaţă nici succese, nici fericire... Asta e un
nu întîmplăior. Vedeţi berzele acelea pe semn sigur.
brazdă ?
— Nu-î adevărat, se împotrivi din nou
— Ei şi, ce-i cu berzele astea ? întreabă Martin aprinzîndu-şi o ţigară. Barza este o
romînul Drumaş. O pasăre ca oricare alta. pasăre deşteaptă care îşi dă seama unde
Ii plac şoarecii şi viermişorii. Cum prinde sînt recolte mari. Tocmai de aceea s-au şi
un şoarece îl duce copilaşilor ei I aciuit berzele lîngă tractoare pentru că la
ţăranul cu gospodărie individuală nu au ce
— Cum poţi vorbi astfel ? — se miră bu­ face, nu pot trăi. Pluguşorul nu ară, el nu
cătăreasa. Ce tot vorbeşti acolo Rusalim l face decît să zgîrîie, să strice pămîntul. Pri­
Acesta e doar semnul cel mai bun. In popor veşte însă calitatea arăturii noastre. Nicio­
se ştie de muil că unde sînt berzele acolo e dată încă pămîntul din Şura Mică nu a fost
şi fericirea. Păi dar cum să fie altfel I Ele prelucrat în felul acesta... Nu prea avea loc,
sînt deştepte şl nu degeaba vin la oameni. asta e nenorocirea ! Nu ai loc să le desfă-
Nuuu, nu vin degeaba ! — repetă bucătă­ ş o r i! Dacă am putea să mînăm tractoarele
reasa. noastre cu şenile peste toate haturile!
Adunînd vasele în coş, ea povesti pentru In timp ce stăteam de vorbă despre toate
a-şi întări spusele cum ţăranul Sabin, să­ cîte puţin, de după dealuri se ivi dintr-odală
rac lipii pămîntului, din comuna Şura Mică, un nor inluneco<= prin care răzbăleau razele
a fost argat multă vreme şi trăia tare greu. soarelui. El era minat, deslînat de vînt,
înlr-o zi, dădu peste el fericirea. creştea, se umfla şi cuprindea repede cerul.
Pe drumuri se formară vîrtejuri ducînd spre
— Şi cum credeţi că dădu fericirea peste
el ? Berzele au adus-o pe aripile lor mari. Da,