Page 7 - 1901-12

Nr. 267—1901. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 8.

Rescumperarea d-şorei Ellen Stone. acuma şi dausatorii se vor produce şi cu Lipse, unele mai durerose decât al­ tote societăţile în cari se aud dilnic cuvin­
Se vede, că. în Statele Unite au ajuns la cântări. tele, goluri ce în felul lor nu se vor mai tele lui Hureşianu: Români din patru un­
convingerea, că pentru salvarea missionarei putâ umple, vedem că se fac mereu în ghiuri, uniii-ve în cuget, uniţi-ve ’n simţiri!
misa Ellen Stone n’a rămas alt mijloc, de Paza contrabolelor de copii este numai rândurile acelora, cărora DumneZeirea 1® Şi spunem acestea cu atât mai adâncă
atunci perfectă, dâcă ţintim la resisteuţă.
cât plătirea întregei sume cerute de ban­ dete rara ferioire de a vedea rodul mun- tărie, cu cât noi înşine am avut, în decurs
Acâsta se pâte ajunge dâcă se dă copiilor
diţii bulgari. Din WasLington ne vine anu­ în anotimpuri reci untură de pesce, şi spre cei lor încolţind, crescând şi pîrguindu-se de 17 ani de Z^e, neîntreruptul prilej de
me soirea, că în casa representativă depu­ scopul acesta se recomandă untura de pesce de-a pururea şi de-a binele la sorele în- a-1 vede cum, în fruntea nostră a tuturora,
tatul Ryan a făout propunerea, oa s6 se a lui Zoltan ce n’are gustsâu miros neplă­ tr’una strălucitor al norocului României. iubea societatea, şi palatul, şi pe conferen­
aprobe un credit de 100000 de dolari cut, şi este forte nutritore. O sticlă 2 co­ O, da! au fost fericiţi, fericiţi peste ţiarii Ateneului.
râne în tâte farmaciile.
(500.000 corâne) ca răsoumpârare pentru măsură, fericiţi cum nu veţi găsi alţii în Amintiri neşterse, — căci sunt săpate
Miss Ellen Stoue^ istoria întregei omeniri, —• căci nicăirl, la în inima nostră cu dalta iubirei şi a recu-

Lăsământul lui Dollinger. La 1890 Mortea lui V. A. Urechii nici un popor, nu veţi întâlni, ca la noi, noscinţei, — amintiri neşterse ne-au lăsat
a murit în Munohen profesorul Dr. Dollin­ o generaţiune de omeni binecuvântată de noue, ateneiştilor, preşedintele Ateneului
Am adus în numărul de Dumi­ Dumnedeu, de timp şi de ţâră; nicăirl nu
ger, despre oare s’a vorbit atât de mult Român, când ani de-arândul, odată seu de
neca trecută trista scire despre înce­ veţi găsi omeni, cari să fi început munca,
prin anii şâpte-cjecl, căci el fusese oapul mai multe-orl pe săptămână, ne întruneam
tarea din viâţă a marelui bărbat V. să fi semănat ceea-ce într’alte ţări se sâmănă
nemulţumiţilor faţă ou hotărîrile sinodului pentru discuţiunea afacerilor ateneiste.
A. Urechiâ. Astăcfî mai adaugem câte pentru veacurile viitore, şi tot ei să fi cu­
din Vatican. DolliDger a eşit atunci din si­ într’acele neuitate consfătuiri, bună­
ceva pe scurt despre înmormânta­ les. în avânturi de nesfîrşită bucurie, fruc­
nul biserioei catolice şi a întemeiat o sectă tatea, dulcâţa, nemărginita simpatie a pre­
rea lui. tul semănăturilor lor.
numită secta „catolicilor vechi", care însâ şedintelui străluceau mai ou osebire. Noi
n’a putut sâ-şî câştige mulţi aderenţi. Acuma Ilustrul defunct lăsase cu limbă Acum câte-va săptămâni numai, cu eram fericiţi, pentru-că aveam în mijlocul
însă nu e vorba de acâsta, ci de lăsămen- de moi te se i-se facă înmormântare iubitorea-i şi părintesca-i prietenie, cu ne­ nostru pe acest bătrân blând şi tînăr, în
11
tuî lui, oare mai bine de 4 e00 ani u’fc fost simplă, însă „Liga culturală şi so­ schimbatul surîs de supremă bună-voinţă, fiinţa căruia vedeam întrupându-se cu fală
reclamat de nimeni, pilele acestea după stata cietatea „Tinerimea Română" au in­ slab şi suferind, dâr mulţumit şi dulce, trecutul de entusiasm şi de credinţă al pa­
vreme s’a desooperit o nepotă a lui Dol­ tervenit pe lângă familie, ca se per­ Vasile Urechiă, preşedintele Ateneului Ro­ triei, — el era fericit, pentru-că vedea rea-
linger, care este măritată în comitatul Ma­ mită a se face vrednicului bărbat o mân, îmi dicea: lisat visul tinereţelor sale: luptele literare,
ramureşului, şi care a făout paşii necesari înmormântare naţională. Familia a — Sunt fericit, prietene, da, sunt fe­ sciinţifice şi artistice, fierbând în Ateneul
pentru a fi pusă în stăpânirea lăsămentului. răspuns, că nu se pote abate dela ricit, căci adesea, când sunt singur, capu-ml Român.
ceea-ce a lăsat Urechiă cu limbă de se plecă pe umeri, privirea-mi se perde cu în tocmai după cum, în bătălie, că­
Mulţumită. D-l Elia Pop, învăţător morte şi numai după-ce Regele Ca- drag în zarea nenumăratelor amintiri; pitanul, cu gestul şi cu vorba, cu avântul
pensionat, care de 29 ani a servit în Şom- rol şi-a trimis un adjutant, care a ochi-mi se ’nchid pentru a vedea mai bine, şi cu focul care îi înusteso puterile, îşi în-
cuta-mare oa oautor rornâu gr. cat. âr de esprimat familiei dorinţa Suveranu­ şi atunci, într’o lume plină de frumuseţe flacără soldaţii şi-i aruncă într’un cuget şi
11 ani ca dirigent al corului plugarilor ro­ lui, ca Urechiă se aibă o înmormîn- şi albă de orl-ce patimi, trec plimbându-mă într’o simţire în contra liniilor duşmane,
mâni, susţinut de Reuniunea de oântărl din tare naţională, familia a cedat. uşor, în mijlocul a mii de fiinţe iubite sâu — tot astfel preşedintele Ateneului Român
Şomouta, şî-a dat demisiunea din acele pos­ cunoscute, de pe băncile şcolei dela laşi însutea puterile conferenţiarilor cu energia,
Corpul defunctului a fost tran­
turi ou finea anului cureut. Din incidentul din 1845 şi pănă în palatul Ateneului ro­ credinţa şi entusiasmul său în veci tinere.
sportat deci Vinerea trecută la bise­
acesta aduoe'mulţămite tuturor superiorilor, mân din 1901. — într’aceştl 56 de ani, am îndoiala şi scepticismul, desilusiunea
rica Sf. Gheorghe, unde a fost pro-
membrilor Rouu. de oântărl, oorişţilor şi străbătut cu fraţii mei Români, nu o lume, şi descurajarea nu muşcaseră nici odată din
hodit Sâmbătă în 7 Decemvrie la
poporului cu oare în orl-ce formă a avut ci mai multe lumi, nu un veac, ci mai inima lui. Gum s’ar fi îndoit şi cum s’ar fi
6rele 2 p. m. fiind de faţă miniştrii,
afacere şi cari l’au ajutat şi înouragiat în multe veacuri; am trăit, nu o viaţă, ci mai descuragiat sufletul lui Vasile Urechiă când,
senatorii, deputaţii şi o mulţime de
ajungerea scopului dorit. multe, — şi-ţi spun acâsta, prietene, căci,
societăţi cu drapelurile lor. Nenu­ în răslăţirea unei vieţi atât de pline, el îşi
cu limpede şi netedă aducere aminte sciu văZuse tote dalbele-i visuri realisate, când
Din Şistaroveţ ni-se sorie, că Joi mărate cunune s’au depus pe cos­
în 8 (21) Noemvrie o fost îmorment&t cu ciugul ilustrului bărbat. Rămăşiţele punctul de unde am plecat, şi aZb cu tot ce dorise ’i se alesese, pote adese-orl
drepta cumpănă a judecăţei, văd şi ’nţeleg
pompe ouvenită unul din oei mai fruntaşi pământesc! ale lui Urechiă au fost punctul unde am ajuns. şi mai strălucitor, decât el văduse prin în­
locuitori ai comunei Şistaroveţ losif Suri- înmormântate în cimitirul „Bellu", chipuire ?
Şi avea dreptate, avea mare şi întinsă
cescu, pădurar pens. In convoiul funebru au lângă locul de odihnă a marelui pa­ dreptate preşedintele Ateneului Român. Pentru preşedintele nostru cuvântul
participat şcolarii români ai comunei, corul triot Rosetti. Din numerbsele dis­ imposibil nu exista în faţa voinţei.
Lumi şi epoce s’au desăvîrşit de-alun-
vocal din Gureşei, corul vocal din locali­ cursuri, ce s’au pronunţat cu acâstă într’un iuruş de credinţă şi de entu­
gul vieţei lor.
tate şi numeros popor. Prohodul l’a săvâr­ ocasiune, reproducem pe cel al lui Goleşti!, Brătienil, OatargiiI, Negrii, siasm, piedeca era înlăturată, greutatea bi­
şit protopopul Voiou Hamsea asistat de G. I. Ionescu-Oion în numele „Ate­ Kogălniceniî, Rosetti, urmaţi de luptători ruită, reaua-voinţă înfrânată, duşmănia do­
preoţii S. Tomescu şi Atanasie Suoiu. Ră­ neului Român". Etă-1: molită, şi Urechiă mergea înainte, tot îna­
ca preşedintele Ateneului nostru, cântaseră
posatul a fost fiu oredinoios al biserioei şi inte, cu surîsul ademenitor pe buze, cu pri­
în numele Aşezământului închinat Ro­ în epicele lor tinereţe cu Bolintineanu:
a făcut mai multe daruri pentru biserioa virea curată şi senină, întimlend mânile în
mânismului, şi de pe tribuna căruia au ră­
din Şiştaroveţ. Viitor de aur ţâra nostră are drepta şi ’n stânga şi părând a Zice tuturor :
sunat şi răsună glasurile acelora, cari răs­ Şi prevăd prin secoll a ei neatârnare. — Urmaţi-mă, domnilor; e vorba de
Incendiu într’o casă de nebuni. In pândesc, în inimile şi în minţile fraţilor Şi acest viitor, ce prin secoli îl vedeau Bine, de Drept şi de Frumos în patria
casa de nebuni din Budapesta a isbocnit lor, iubirea de Patrie şi luminile sciinţei, cu ochii închipuirei, ei l’apucară. Viitorul română.
în de 13 Decemvrie un foo. S’au aprins — în numele Ateneului Român din Bucu- deveni pentru denşii presintele. ’L văZură, NimânI, mai bine decât Vasile Urechiâ,
nisoe lemne, ce erau îngrămădite în piv­ rescl şi al tuturor Ateneelor din România,— îl conduseră de-a rândul cu toţi, îl gustară nu soia să îndemne mai aprig la muncă,
niţă. Spaima nebunilor era enormă. Focul salut cu adânc respect şi neschimbată iu­ sorbind fără saţiu din cupa fericirei. nimeni nu se pricepea să-ţi insufle mai cu
a putut fi loo&lisat. bire pe acela, care dela mortea neuitatului Cine mai mult, decât preşedintele Ate­ dor iubirea sarcinei la care te înjugaseşi.
Constantin Essarcu, şl-a dat cu prisos viaţa, neului nostru sorbi mai cu iubire dintr’a- Vor răsuna în tot-dâuna, iubite pre­
S’a pierdut un câne de vânătdre, oa- căldura şi entusiasmul său în tot-dâuna tî-
feniu. Cel oare-1 va găsi este rugat să-l năr, propăşirei în tot-dâuna vie a acestor câstă cupă a fericirei? şedinte, cuvintele şi îndemnurile tale în
El, care nu apucase decât un liceu şi inimile nostre. Te vom vedâ înainte-ne ori
ducă la proprietarul lui, Strada Porţii nr. 10. aşedăminte de românescă cultură.
vr’o câte-va şcole de vopsea sâu de bise­ de câte-orl va fi să începem în Ateneu,
Variete Redoilte. Dansatorii numiţi Greu şi adânc răsună în inima ţărei rică, trăi să vaZă ţâra întrâgă înzestrată pentru mărirea neamului vr’o spornică lu­
u
2’rio Fârvulescu , compus din doi tineri şi de vre o eâţl-va ani încoce strigătul din cu mii de şcole, muncind tote la luminarea crare — şi te vom vedâ, prea bunule, nu
n
u
o damă, vor continua înoă oâte-va cjile a Biblie: „£7m om de frunte căzut’a în Israil . din ce în ce mai deplină a neamului ro­ ca astăZî, în maestatea rece şi nemişcată
eseenta dansuri româaesoî în cafeneaua Re­ Se duc, unul câte unul aceia, cari de mânesc. a morţei, ci ca ’n viaţa de pănă alaltăerl,
dutei. Dansurile vor fi eseoutate cu acom- mai bine de 50 de ani, au pus umăr de Şi precum cu Ateneul, tot astfel eu plină de belşuguri şi neobosită în fapte
pamare de orchestră, nu de piano, ca pănă sâmă la reînălţarea patriei române. Universitatea, cu Academia, cu Liga, cu bune.

ofilit ţarinele___ Apoi âtă gata sunt — Fie, creştin! blagosloviţi.... — „Lăsaţi copil se vină la mine" banii vineretului......... Se mă mureze
eu, or! şi când se scot sfânta lacră Se rugăm pe DumneZeu se ne dă­ a Zi Mântuitorul, strigă părintele ploia ca pe un şbrece ? Om bătrân
3
ou mbşte şi sfintele icone, se fac ru­ ruiască ploie pe Zi de Miercuri. Onufrei, cu un zîmbet de şiretenia. să me îmbolnăvesc?
ua
găciuni, ca DumneZeu se deschidă Joia este a copiilor, omeni buni_______ — Deci, nu daţi voie lui Dum­
— Aoleu! Cinstite părinte, da
sghiaburile ceriului şi se reverse mana ce ne facem noi, fetele, de plouă Ia se ne rugăm se plouă tocmai neZeu, omeni buni, să plouă decât
lui pe ogorele d-vostră............. Numai Miercuri? Păi nu sciî sfinţia ta, că Vineri. Dumineca?
voiu se fiu domirit, în ce (ţi voiţi Miercuri e Zi de terg la Argeş? — Păi, cum de nu! din răspu­ — Domne apără, strigă într’un
voi plbia? O vreţi voi mâne, Luni? teri alte glasuri. Vineri avem de pus
Aducem de venZare bete, câte-va glas diaconul Macovei şi paracliserul.
— DumneZeu se ne ferescă de oue şi puide găină, se prindem câţi-va temelia fia biserica din Poiana Verde. Ce ne facem noi cu biserica, de plouă
ploie mâne Luni, cinstite părinte! zloţi. Păi, că la terg mergem cu hai­ Ce ?... o se pierim de fome noi zi­ Duminecă? Ce brumă mai ese la
strigă mai mulţi omeni dintr’un colţ nele cele mai bune.............. Aşa că le darii, de hatârul plugarilor. disc într’o cogemite mănăstire pustie?
al biserioei........ Mâne numai se nu pierdem de ne apucă ploia cu ele!... — De, nu vă mâniaţi, Zice popa.
plouă, c’am dat foc la cuptbrele cu Ci lasă sfinte părinte.............. lasă se Nu voiţi plbie Vineri? Bine, fiă pe — Bine, omeni buni, creştini
olele___ Am pierde, de o ploua, totâ plouă Joi. Ziua de Sâmbătă. blagosloviţi... n’o ploua nici Luni,
munca nbstră noi olarii, de n’o mai nici Marţi, nici Miercuri, nici Joi,
— Bine fetelor, se ploă Joi, dâcă — Da bine părinte, nu te gân­ nici Vineri, nici Sâmbătă, nici Du­
întâi'Zia ploia barem o (ţi_____
e
— Bine omeni buni; apoi vreţi nu mai Zi° nimeni nimica. desc!? Sâmbătă spălăm rufele------------- minecă. Numai decă nu vreţi să plouă,
voi se plouă Marţ!? — De, ce sciu fetele de nevoile Două biete cămăşi avem de cap ... de ce faceţi Zile rele lui jupân Vrajbă
— Nu, sărutăm drâpta Cuvioşiei omenilor, strigă o droie de copil.... Decă mâne nu este albită a doua, judeţul şi celor 12 pîrgarî. Să ve­
Tale!... Se nu plouă Marţi, că sfîr- AuZb se plouă Joi!... Păi, Joia ne rămân bărbaţii nepremeniţî Dumi­ niţi la mine atunci, să scot iconele
şim mâne de cosit iarba, ci cum atât dă drumul dascălul dela psaltire--------- necă?... De plouă mâne, unde us­ şi sfintele măşte, când toţi veţi voi
v
de puţină s’a făcut, de o mai apu­ Atâta Zi bună avem şi noi într’o cam rufele? într’un glas să plouă, că numai cei
u
ca-o şi ploia verde, neadunată, tbtă săptămână, se batem porca... sene — Aşa Z® > adaogă şi jupân uniţi pot dobândi orl-ce vor cere dela
se topesce____ Numai pănă Miercuri mai petrecem... şi tocmai Joi se Vrajbă!... Şi unde pui, că Sâmbătă Dmnnecţeu /“
se nu plouă!... plouă!!... am de dus la Vornicia de judeţ şi