Page 10 - 1905-08
P. 10
174 LUCEAFĂRUL Nrul 8, 1905
ştiut ce vrea, un copil încă, el a găsit calea cele mal subtile sentimente. Ca să poată face
adevărată pe care să ajungă la nemurire. aceasta trebuia, însă, fireşte, să aibă liber
In privinţa asta îmi par caracteristice unele tate deplină, să poată lungi vorba unde i se
trăsuri în activitatea lui. părea necesar, s’o scurteze unde un cuvînt
Astfel ne miră cum de în tot ce a scris pînă putea să redea întocmai noţiunea de esprimat,
acuma nu găsim o singură poezie în vers po să-şi făurească strofa după cursul limbel, nu in
pular la poetul, care a pătruns mal adînc în vers, ca la sonet.
sufletul poporului, la cel ce a mărturisit însuşi Iată de ce limba Iul Coşbuc e lipsită aproape
în Nota dela finea volumului «Fire de tort», cu desăvîrşire de neologisme, mal ales in poe
că «am cetit şi citesc toate poeziile poporale ziile lui mal vechi. în cele mal noul le întîlnim
cari se publică pretutindeni: şi cele din Mara- pe ici pe colo — şi e bine că le-a făcut şi
murăş, caşi cele din Bucovina, ca şi cele din lor loc, căci multe din ele au fost plantate cu
Macedonia». rădăcini sănătoase în limba noastră literară de
Versuri populare au scris Alexandri şi Emi- poeţi mari. Un neologism apare însă chiar în
nescu. Cel dinţii, descoperitorul lor, le-a imitat cele mal vechi poezii de Coşbuc şi şi-a men
căci simţul săfi artistic a recunoscut îndată ţinut locul şi în versurile de mal tîrzifi.
adînca poezie a literaturel populare. Dar Ale E cuvîntul laş.
xandri cunoştea prea puţin poporul şi deşi
«Viaţa-1 datorie grea
ochiul său ager a zărit dintru început cele mal Şi Iaşii se ’ngrozesc de ea —
multe frumseţl externe ale versului popular, el Să aibă tot cel l a ş i ar vrea
n’a putut pătrunde în adîncimile, în sufletul Pe neluptat....»
lor. De aceea imitaţiile lui sună numai a vers Spunea bătrnul sfetnic mamei lui Fulger.
popular, de aceea îndreptările pe cari le-a făcut Vlahuţă a format cuvîntul mişelnic.şi l-a aşe
în colecţia sa conţin de cele mal multe ori zat atît de bine în versul dintîl al poeziei «Din
note falşe. Altfel Eminescu. Acesta n’a imitat, prag», încît el va rămînea de veci. Poporul
ci a creat versuri populare. El a cutre : erat zice simplu mişel. Dar «laşitatea» e o nuanţă
toate ţările locuite de Români, a cunoscut pe a «mişelieî» pentru care lui Coşbuc îî trebuia
Românul de pretutindeni, a pătruns adînc în o expresiune proprie.
firea, în sufletul literaturel populare, şi a scris Şi e caracteristic acest neologizm pentru în
ca poetul popular, însă mal frumos, căci el a treg felul poeziilor Iul Coşbuc, cari pe lîngă
ştiut ce poate lăsa afară şi ce poate accentua seninătate clasică conţin o notă atît de puter
ca să nu strice caracterul poeziei populare. «La nică şi bărbătească. El voia să biciuiască sen-
mijloc de codru des», «Ce te legeni codrule», timentalizmul romantic şi femenin care se’n-
— iată versurile populare aduse la desăvîrşire. cuibase în literatura noastră.
In această direcţie, după Eminescu, nu mal
Copil nu ’nţeleg ce vor:
era nimic de făcut; şi Coşbuc n’a scris nici
A plînge-I cuminţia lor.
un vers popular. Dar lucrul cel mal laş în lume
Coşbuc n’a scris de asemenea nici un sonet E un bărbat tînguitor...
afară de unul, în care arată ce ingrată e această
Şi glasul său a avut răsunet. De aceea Coş
formă poetică. Dar nu e de presupus că el,
buc nu e numai un poet de frunte în literatura
poetul care a învins cu atîta uşurinţă orice
românească, ci şi un apostol, sosind în mo
dificultăţi de ritm şi rimă, să nu fi putut lupta
mentul cînd era nevoie de el.
cont-a acestei forme. Alia e cauza. Dela început * *
şi pînă azi Coşbuc a vrut să arete că felul de
esprimare al ţăranului şi limba lui sînt ele în Orcanul însuşi stă domol Dar într’o zi la poartă,
Şi ’n gîndurl dulci se perde, Bătu,;de'drumuLgreii şi
de sine în mare parte poezie. De aceea el a
Cînd zinele cu peptul gol lung
scris totdeauna cum se vorbeşte la ţară şi a
Răsar pe lunca verde ... Slăbită şi mal moartă
săvîrşit în privinţa asta minuni, ştiind să redea La ţara lor nici zmei O fată...
în graiul poporului cele mal adînc! gîndiri şi n’ajung
