Page 9 - 1905-08

Niul 8, 1905 LUCEAFĂRUL 173

pendenţa vieţii lui săteşti, aici va pricepe ce
gol e traiul fără verdeaţa luncilor şi umbra
codrilor ... şi dacă acest ţăran va avea o fire
de poet, el va face doinele acele minunate
ostăşeşti.
Tot astfel, pentru-ca să poată scrie versurile
sale, a fost de lipsă şi pentru Coşbuc depla­
sarea. Din contrastul celor două vieţi, de ţară
şi de oraş, s’afi desluşit conturile celei dintîî,
depărtarea l-a făcut să piardă din ochi unele
linii şi colori accesorii, fără importanţă, ca să
iasă cu atît mai mult la iveală cele caracteri­
stice. Fireşte, că pe de altă parte depărtarea
aceasta e şi primejdioasă, căci ea poate şterge
imaginile, cu atît mai mult, cu cît nouăle im­
presii se vor înmulţi, cu cît ele vor fi mai pu­
ternice, periclitînd pe cele vechi. Totul depinde
în cazul acesta de felul poetului şi de gradul
FRATELE POETULUI: AUREL. de intenzitate cu care s’afi absorbit în sufletul
lui primele impresii.
e caracteristică pentru epoca mal recentă în Şi în privinţa aceasta Coşbuc s’a arătat, că
producţiunea poetică a lui Coşbuc, a poetului a adus din munţi atîta aer proaspăt, din văi
ţăran adus la oraş. Dar oricît de nefast ar fi atita murmur de izvoare, din lunci atîta parfum
putut fi mediul cel nou şi nepotrivit pentru de flori şi concert de culori, din satul săfi
poetul seninătăţii cîmpeneşti, dacă el n’ar fi atîta admiraţie pentru viaţa ţărănească încît
fost cauza poeziilor Doină, Noi vrem pămînt, n’avem de ce ne îngriji. La aceste se mai
Mamă, ci numai al cîntecului de două strofe adaogă faptul că din cele dintîî versuri el a
citat, noi, cetitorii egoişti, am fi fericit soartea
nefastă pentru el, care i-a dat ocazie să-l
producă.
In definitiv e şi o mică exagerare, pe lingă
adevărul incontestabil, în teoria care atribue
prea mare influenţă asupra producerii de mai
tîrzifl a lui Coşbuc, noului mediu în care tră-
eşte. Idilele ţărăneşti s’afi născut toate la oraş,
fie că acest oraş se chema Cluj, Sibiifi sau
Bucureşti.
Luaţi pe ţăranul român dela coarnele plu­
gului saii pe ciobanul din stînă şi duceţi-1 în
străini, ţineţi-1 trei ani la miliţie bună-oară
într’o ţară unde se îmbracă oamenii altfel, unde
trăesc şi vorbesc în alt chip, şi veţi vedea că
numai atunci începe să-şi dea sama despre fe­
ricirea de acasă. In satul lui el se simte bine,
cu toate nevoile pe cari le are, fără să-şi dea
sama de ce. In străini el se simte rău şi va
şti şi pentru-ce. Aici, abia, va înţelege farmecul
muncii pe cîmp, cînd zorile se revarsă şi pă­
sările ciripesc, aici va preţui libertatea şi inde­ FAMILIA POETULUI.