Page 12 - 1905-17
P. 12

336                           LUCEAFĂRUL               Nrul 17, 1905.
            Ei,  vezi,  doamnă  Protopresbfteră,  asta  ai  dta   de  sosia  vre-un  oaspe  şi  se  aşeza  la  masă  lingă
           de  făcut:  1°)  să  nu  laşi  fata  să  se  îr.tîlniască   dînsul,  era  altceva.  îl  privia  dinţii  aşa  pe  sub
           cu  Sandu  ;  2°)  dacă  s’o  ’ntîlni,  şi  fata  o  fi  de   ascuns,  apoi,  caşi  dud  l-ar  cunoaşte  deodată,
           curînd  venită  dela  Viena,  să-î  zică:  „Aber  du,   faţa i se luminează. începe să zimbiască.
           Sander!“;  dac’o  fi  venită  mai  de  mult,  să-î  zică   „Ai venit şi dta la un păhar de vin ?“
           „Ah,  Sandule!“  sau  „Mă,  Sandule,  mă!“,  —   Apoi  continuă  repede,  fără  să  mai  aştepte
           dar cu nici un preţ să nu zică „Tu, Sandule, tu“.  răspunsul acestuia.
            Diotima  din  Mantinea,  care  era  pricepută  în   „E  bun  vin  aici,  ştii,  uleiu.  Dar  ce  uleiu!
           treburi de astea, n’ar fi vorbit aşa.  Şi-apoi  vreme  mai  potrivită  ca  asta,  dela  cinci
            Poate vom vedea în curînd pentru ce.  la  şapte,  nu  găseşti.  Nici  cald,  nici  răcoare,  cum
                              Duiliu Zamfirescu.  e  mal  bine!  Asta-i!  Dta  încă  bei  un  păhărel.
                                             Aşa  zic  şi  eu,  pradă  nu,  dar  un  păhărel!“  —
                                             Şi  se  ridică  deodată  dela  masă,  merge  la  crîş-
                        CÎHTECE.
                                             mar  şi  cere  în  taină  un  păhărel.  Vine,  îl  pune
                          I.                 pe  masă,  îl  umple  din  jumătatea  ce  gîlgăe  pe
                                             gît şi urmează înainte.
            Mă tem să-ţi trec pe sub ferestre   „Bine  ai  venit,  frate,  bine  ai  venit  1  Să-l  bem
              Să ’ngîn un cîntec înzadar,    în sănătatea noastră 1 “
             Căci ştiu că lacrimile tale       După  ce  au  dat  păhărelele  peste  cap,  îi  în­
              Se vor porni să curgă iar.     tinde mîna şi de aci încolo îi zice „tu“.
                                               Nu  poate  să  aibă  mult  peste  treizeci  de  ani.
                                             E  binişor  îmbrăcat,  cu  părul  negru  peptenat  cu
            Şi iar te-o prinde dor de mine,   cărare  la  dreapta,  cu  o  frunte  înaltă,  senină,
              Mireasa mea din alte vremi,    nespus  de  senină,  cu  ochii  mari,  negri  ca  tă­
            Şi, roabă dorului, ce rea-vei    ciunele,  cu  obrajii  albî-palizî.  —  La  al  doilea
              Din nou aproape să mă chemi.   păhar,  fără  să-l  întrebi,  începe  să-ţi  spue  ce
                                             rost are petrecerea lui aici în orăşelul ăsta.
                                               „M’am  înfundat  şi  eu  într’o  cancelarie.  Ce
            Iar eu, ca şi odinioară,         să  faci?  M’am  înfundat.  Stau  aşa  plecat  pe
              Doar sufletul îl am şi-acum...  masă  şi  scriu  şi  decopiez.  Şeful  meu  vine  şi  se
            Şi-afar’ de suflet n’am nimica,  uită  şi  iar  iese.  Om  cu  praxă  eu,  şi  Dl  ui  se  în­
              Decît toiagul meu de drum.     crede  în  mine.  Ce  crezi  tu,  decînd  lucru  eu  în
                                             cancelarie?  Treî-patru  ani?  Te  ’nşeli.  Zece  ani,
                          II.                domnule,  cu  întrerupere.  Intîî  trei,  apoi  şapte.
                                             Se  împlinesc  10  la  Sîntă-Măria  mare.  Dar  aici
            Raze palide de lună              scriu  numai  de  patru.  îmi  merge  bine,  că  Dlui
              Se resfaţă pe pereţi           e  om  de  treabă:  plăteşte  regulat  40  coroane
            Şi ’ntr’un colţ ursita-mi toarce   lunar."
              Firul tristei mele vieţi.        Umple  iar  Dăhărelele  şi-şi  aprinde  ţigara  stinsă.
                                             Sloboade  aţe  subţiri  de  fum,  dese,  pintre  bu­
                                             zele  strînse.  în  chilie  e  linişte.  Pintre  perdelele
            O, de citeori cu lacrimi         albe  pătrunde  o  pulbere  de  lumină.  El  îşi
              Nu i-am spus, încet, în gînd:  mîngăie  lin  părut  pe  la  ureche,  se  aşază  mai
            — Fi mai harnică, ursită,        bine în scaun. Deodată rupe tăcerea.
              Şi sfîrşeşte mai curînd!         „Ce  zici  tu,  cum  ţi  se  ’mpare  oraşul  ăsta?
                                             Te-aî  putea  hotărî  să  rămîi  definitiv  aici?  Să
                               Zaharie Bârsanu.  ai  aşa  o  casă  undeva,  şi  nevasta  şi  copiii  tăi,
                        —.i|oln—             iar  tu  să  ai  o  slujbă,  bunăoară  scriitor  să  fii,
                                             ori  altceva?  Drept  că  e  cam  prăvos,  dar  în
                    DRAGOSTE VECHE.
                                             schimb  e  foarte  ieftin.  De-o  pildă,  unde  mai
            în  toată  ziua,  dela  cinci  la  şapte,  îl  puteai   poţi  găsi  litrul  de  vin  cu  şasăsprăzece  ?  Numai
          întîlni  la  crîşma  mărgineanului,  într’o  chilie   găseşti."
          anume  pentru  oaspeţi  aleşi.  Sta  cu  un  cot  ră-   Ochii  mari,  frumoşi,  îi  rămîn  la  jumătatea
          zimat  de  masă,  cu  ţigara  stinsă  în  mîna  stîngă,   de  pe  masă.  O  ia  în  mînă.  E  goală.  Se  scoală,
          cu  jumătatea  de  vin  înaintea  lui.  Părea  foarte   trece  pe  uşe  şi  vine  cu  ea  plină.  „Bun  vin!"
          cufuiidat  în  gînduri,  căci,  de  nu  mai  venia  ni­  şi  umple  iar  păhărele.  „Cînd  eram  student  ne
          meni  în  crîşmă,  aci  în  chilia  aceasta  cu  perdelele   adunam  —  rar  de  tot  —  pretiniî  la  cîte  un
          albe,  îşi  uita  de  multe  ori  să-şi  bea  vinul  şi   păhar  de  vin.  Da  scump  vin.  Foc  de  scump
          eşia  la  şapte,  cu  ţigara  stinsă  între  degete.  Dar  acolo.  Dar’  apoi  ne  şi  răzbunam,  că  trăgeam
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17