Page 16 - 1905-17

340 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1905.
pe deplin ţintele şi mijloacele? Pe deoparte, miş­ filozofie. Atras de cele mal profunde probleme ale
cările noastre culturale erau încă în starea aceea, cugetării, păstră totuşi vechiul interes pentru teatru
cînd studenţi iau adeseaorl rolul de reformatori. şi arta dramatică.
Pe de altă parte însă, tînărul scriitor cunoştea ca Shakespeare şi Goethe, apoi clasicii greci făceau
foarte puţini alţii starea teatrului românesc pînă în parte din lectura lui de predilecţie şi vom vedea
cele mal tăinuite amănunte şi avea pe de-asupra cit de mult s’a pătruns de spiritul clasic al acestor
şi o putere genială de intuiţie. Cine nu ştie cum genii ce-î vor rămînea pentru totdeauna pildele
s’a răznit băiatul visător de aî săi şi de şcoală, nestrămutate, după care trebue să se îndrepte orice
care nu putea să-I dea ceeace căuta mintea lui mişcare dramatică serioasă. Era un vizitator obici­
însetată de adevăr şi de ideale, cum a plecat în nuit al teatrului de curte, unde îl atrăgea „aerul
lume şi a colindat tot pămîntul locuit de ro­ cel curat, poetic, plin de minte şi de inimă, care-l
mâni, pe care nimeni nu era să-l cunoască mal respiri într’o instituţiune clasică şi care îţi insuflă
bine şi să-l iubiască mal mult decît dînsul. desgustul cel mal mare pentru tot libertinajul de
în pribegirea lui cu trupele teatrale, aci îl zărim spirit şi de inimă, care înfloreşte într’o uriciune
trecînd prin Ardeal, saă răsărind la hotarul lfrhbel crasă şi nespovedită pe toate celelalte teatre" (Scri­
noastre, la Arad, aci îl vedem la celalalt hotar, la eri p. şi !.,p. 59—60); — şi vom vedea cum amin­
Giurgiu în curtea unul otel „culcat în fîn şi citind tirea acestei instituţii clasice îl va inspira, inaî tîr-
în gura mare pe Schiller," aci apare iar la Bucu­ ziu, luminoasa idee a folosului unul teatru de curte
reşti „figura lui clasică încadrată de nişte plete pentru Români.
mari negre," cu „aerul unul sfînt tînâr, coborît Interesul lui Em. pentru teatru îl vădesc şi pro­
dintr’o veche icoană," 1 ) şi în Bucureşti îl putem priile lui încercări dramatice, care datează tot de
urmări acum pînă în odăiţa lui de 4 paşi lăţime prin anii aceştia: un poem în care preamăreşte
şi cinci paşi lungime, cu canapeaua mică şi roasă, pe Mureşan şi revoluţia dela 1848'), o dramă în ver­
pe care dormia cu picioarele la foc, cu cărţile cele suri cu titlul „Dragoş-Vodă", aproape isprăvită 2 ),
multe întinse pe jos, dela fereastră pînă lingă masa scenarul unei alte drame „Văduva din Efes", un
cea plină de tot felul de hîrtil scrise şi nescrise, act al unei comedii 3 ), apoi planul unei drame epice
de caiete şi cărţi, dintre cari răsăria o maşină în genul lui Faust, de care face amintire într’o
mică de tinichea de făcut cafea turcească; odăiţa scrisoare către dl I. Negruzzi 4 ).
lui, în care nu se ştergea şi nu se mătura şi unde Din timpul studiilor sale la Berlin, biografii lui
pe sus şi prin unghere se ţesuse painjeniş. Eminescu nu ne relatează amănunte cu privire la
îl vedem foarte mulţămit de roiul lui de sufler, interesul lui pentru teatru, dar putem presupune
ori uitîndu-se cu groază la caietele în cari trebuia cu siguranţă că şi aici, caşi ’n capitala Austriei,
să transcrie rolurile actorilor şi cari îl aşteptau va fi urmărit cu acelaşi spirit de pătrundere miş­
pururea deschise pe masă, alăturea de o carte nem­ carea teatrală, care a rămas una din preocupările
ţească asupra artei dramatice, pe care i-o încre­ de, frunte ale poetului.
dinţase directorul şi ocrotitorul său Pascali ca să i-o în anul 1873 Em. vine la Iaşi şi e numit mal
traducă. Această carte este probabil „Arta reprezen­ întîî bibliotecar şi pe urmă revizor şcolar, iar în
tării dramatice" tradusă după H. T. Rbthscher, „care anul 1876, fiind destituit, prietenii lui izbutesc în
se găseşte întreagă printre manuscrisele lui Em." 2 ) fine să-I asigure o existenţă „mai mult decît mo­
Odată, dar numai o singură dată îl vedem apă- destă" ca redactor al părţii neoficiale la foaia curţii
rînd pe scenă, „în micul rol al ciobanului din de apel „Curierul de laşi". Aici publică, în anii
„Răzvan-Vodă" al dlul Hasdeu, (actul II, scena II) 1876 şi 77 sub titlul „Revistă teatrală" o serie de dări
— un cioban de o frumuseţă rară. Prietenilor le de samă despre reprezentaţiile teatrului raţional
spunea adeseori „că a fi artist dramatic e lucru din laşi. Aceste articole se găsesc acum strînse în
greu. Cînd îl vezi jucînd pe scenă, îţi pare că-î volumul 1 din „Scrieri politice şi literare" ale lui
jucărie. Această aparenţă înşală pe mulţi." Em., publicat de dl I. Scurtu, neobositul scrutător
Aflăm mal departe că „pe atunci Eminescu citia al vieţii şi operilor poetului, care şi-a cîştigat prin
mal mult drame şi că unele le citise de atîteaorî, această lucrare conştiincioasă un nou şi mare me­
îneît le ştia de rost. Nu se putea mira destul cum rit, desvălindu-ne o parte constitutivă din perso­
se face că unii actori, şi cu deosebire actriţe, din­ nalitatea lui Em., parte pînă acum prea puţin cu­
tr’o dramă întreagă să nu citiască şi să nu ştie noscută şi fără de care marele geniu al neamului
nimic decît numai chiar rolul lor ?“ :( ) nostru nu poate fi înţeles, — pe Em. — cugetă­
în sfîrşit, familia poetului pribeag izbuti să-l torul.
zmulgă din viaţa aceasta fără rost statornic şi care Amintitele dări de samă la care se adaogă şi
fusese pentru el totuşi o şcoală largă, unde învă­ articolul citat din „Familia", cuprind o dramatur­
ţase mal mult decît ar fi putut învăţa în şcoala gie românească, bogată în observaţii de-o adîncă
cea strimtă a dascălilor. Mijlocul care făcuse această cunoaştere şi genială intuiţie a lucrurilor şi în idei
minune ce n’o putuseră face atîtea rugăminţi şi fecunde, căci Em. nu e numai cel mal mare poet,
stăruinţe, fusese promisiunea tatălui său de a-1 tri­ ci totodată şi un mare îndrumător al neamului no­
mite la studii în străinătate. în toamna anului 1869 stru pe toate căile vieţii culturale, un îndrumător
pleacă deci la Viena şi se înscrie la facultatea de
>) II. Chendi, Preludii, p. 19; Geniu pustiu, p. XXVI,
') M. Eminescu, Diverse (Şaraga), p. 111 şi IV. nota.— 2 ) Vezi un fragment în „Poezii postume".
4 II. Chendi, Preludii, p. 41. 3 ) I. Scurtu, M. Eminescus Leben und Prosaschriften,
3 ) Cf. Şt. Cacoveanu, Eminescu la Bucureşti în a. Leipzig 1903, p. 91.
1868 69, Luceafărul, IV, p. 59 ss. 4 ) Geniu pustiii, p. XVII, nota.