Page 17 - 1905-17

Nrul 17, 1905. LUCEAFĂRUL 341

al cărui glas, spre paguba şi întîrzierea propăşirii dură ideea ivită atunci la noi, ca să dea viaţă so­
noastre, a răsunat mai adeseori în pustiu. Şi to­ cietăţii noastre de astăzi. Şi el crede ideia aceasta
tuşi, glasul lui răsună şi astăzi tot aşa de puternic cu atît mal lesne de realizat, cu cît „simţul popo­
pentru cine ştie să-l asculte, ideile lui n’au perdut rului nostru e încă vergin şi necorupt de veninul
din actualitate, pentru că ţintele cătră care îndrumă farselor şi al operelor franceze şi nemţeşti." „Să ne
cl, sînt ideale şi vecinice. Alte neamuri adună cu folosim", exclamă poetul într’un avînt de idealism
sfinţenie orice şir al marilor lor poeţi şi cugetă­ tineresc, „de împrejurarea asta aşa de favorabilă
tori şi, în toate chestiunile grele, caută sfat la într’un timp, în care atmosfera Europei întregi e
dînşiî, ca la aceia cari au pătruns mai bine pro­ infectată de corupţiune şi de frivolitate, ca tocmai
blemele poporului lor şi ale vieţii în genere. Cu într’un asemenea timp noi să dedăm publicul no­
chipul acesta se statorniceşte o puternică unitate, stru, folosindu-ne de neexperienţa lui, cu creaţiu-
tradiţie şi consecvenţă în gîndirea şi în acţiunile nile geniilor poterice, cu simţeminte mari, nobile,
unui popor, care este temeiul oricărei desvoltări frumoase, cu idei sănătoase şi morale."
sănătoase. Cu chipul acesta se pune capăt orbe- Tot ce se reprezintă pe scena teatrului trebuie
căielii fără ţintă şi orientării după pilde străine să aibă deci valoare etică.
de-a doua şi-a treia mină, care nu e mai bună. Aceasta este una dintre ideile fundamentale, pe care
Orice German de astăzi vede în Goethe, în o întîlnim sau unde nu este exprimată de-a
Schiller, în Kant geniile conducătoare ale neamu­ dreptul, o întrezărim la fondui tuturor expunerilor
lui său, pilde vecinice de gîndire, cătră care se în­ critice din aceste articole. Nicăirî însă n’o găsim
dreaptă, cum se îndreptau popoarele din vechime aşa hotărît formulată ca în articolul din „Familia".
cătră prorocii lor. La noi cine mai întreabă cum El pune chiar valoarea etică înaintea celei estetice,
au gîndit şi ce au spus cei mai buni ai neamu­ cerînd „ca piesele, de nu vor avea valoare estetică
lui nostru asupra chestiunilor mari ale vieţii noastre mare, cea etică insă să fie absolută"; şi aceasta
culturale? pentru-că scopul lor nu este „numai să placă, ci
Scopul acestei cont'erenţe nu este altul decît de-a să şi folosi ase ă, ba înainte de toate să folo-
atrage luarea aminte asupra comorii de idei lumi­ siască".
noase ce este cuprinsă în acele puţine articole ale
omului care a pătruns, dela cea mal mare înălţime El ştie că „masa poporului aleargă cu banul din
a gîndirii, mai adînc problemele neamului nostru. urmă chiar, pentru a vedea reprezentîndu-se în-
Nu voi încerca, căci ar fi prea greu pentru pu­ naintea sa necuviinţi, pe care", zice, „eu, să am o
terile mele şi nici nu s’ar putea face intr’un timp putere, le-aş pune sub privigherea tribunalului co-
atît de scurt, să alcătuesc din nou în întregime recţional".
minunatul sistem de gîndire, dela care ni-au ră­ Ar fi însă foarte greşit a lua aceasta drept o
mas numai aceste fragmente, ci voi alege calea exagerare, căci iată ce spune la alt loc: „Ne place
mai uşoară, voi întreba ce a spus Em. despre nouă şi gluma mal bruscă, numai ca să fie mo­
chestiunile fundamentale ale teatrului, cum a în­ rală, să nu fie croită pe spetele a ce e bun. Ne
ţeles menirea teatrului, ce a spus despre dramă în place nouă şi caracterul vulgar, numai corupt să
genere, ce-a spus despre geniile mari ale artei dra­ nu fie; onest, drept şi bun ca litera evangheliei,
matice şi ce despre repertoriul nostru teatral, ce a iată cum voim noi să fie caracterul vulgar din
spus, în sfîrşit, despre actori şi despre public; iar drame naţionale".
răspunsul la aceste întrebări îl voi căuta în arti­ Aşadar teatrul trebuie să aibă mal presus de
colele amintite. toate o înriurire bună, din punct de vedere etic.
Ca să preîntimpin din capul locului observaţia Acesta e postulatul suprem, care trebuie şi poate
ce mi s’ar putea face, de ce nu vorbesc deosebit să fie împlinit în orice condiţie şi Em. se gîndia,
despre articolul din „Familia", care e scris pentru cînd a scris articolul, la împrejurările noastre încă
noi, pentru Ardeleni, şi despre articolele din „Curier" primitive, în care celalalt postulat, al valorii este­
cari privesc reprezentaţiile teatrului din Iaşi, voi tice, e mal greu de împlinit, dar ricî nu poate
spune aici cuvintele pentru care n’am făcut-o: avea însemnătatea absolută a celui dinţii.
Mai întîi, ideile de care se conducea Em. au ră­ E o idee foarte luminoasă aceasta, pe care n’ar
mas aceleaşi la 1877 ca la 1870, cu singura deo­ trebui s’o pierdem din vedere la nici o reprezen­
sebire că acolo le găsim pe deplin lămurite şi mai taţie teatrală. Dar Em. nu înţelege ca piesele să
pe larg desvoltate. fie, din punct de vedere moral, corecte sau ino­
Pe urmă Em. — ca toţi cugetătorii şi îndrumă­ fensive, ci el vrea ca printr’însele să se înriuriască
torii neamului nostru — n’a vorbit nici odată de de-a dreptul şi pozitiv asupra sentimentelor etice
mişcările noastre culturale ca de manifestări izolate, ale poporului nostru, pentru care teatrul ar putea
ci a privit întotdeauna orice mişcare în toate le­ să aibă încă acest rol e'ducativ.
găturile ei cu viaţa largă românească, care este Pe cît se vădeşte, în accentuarea postulatului
una singură. valorii etice, personalitatea profund etică şi spiri­
Deja în articolul din „Familia", Em. ţine să facă tul pătrunzător al împrejurărilor reale şi îndrumă­
dela început deosebirea între „teatrui-meserie", tor pe căile cele bune al lui Em., pe atîta se arată
„care propagă fără conştiinţă libertinagiul în idei, în consideraţiile şi reflexiunile estetice o năzuire şi
în simţiri şi ’n fapte", şi „teatrul-artă", care sin­ îndrumare cătră cel mal înalt ideal al artei clasice.
gur merită numele de teatru naţional, merită să în dările de samă din „Curierul de Iaşi" Em.
fie ridicat din jertfa unei naţiuni întregi. în nădejdea găseşte în mal multe rîndurî prilej de reflexii teo­
înfiinţării unui astfel de teatru salută cu atîta căl­ retice asupra dramei, care alcătuesc un sistem ui­