Page 16 - 1906-08
P. 16

180                        LUCEAFĂRUL                    Nrul 8, 1906.

           puşcă!  (împarte  alicele  la  4  panduri,  cari  îşî   Magistratul:  Spune,  mă!  Fost-ai  tu  cu
           încarcă  puştile  cu  ele.  Tot  aşa  şi  dînsul)  Cu   fata mea în tabără la Pintea ? Spune !
           glonţ  nu  trageţi  în  el,  că  nu-l  prinde!  Voi   Udrea: Spune, mă!
           ăştialalţî,  trageţi  în  căpitani  !  (cătră  straja  de   Io  n  (gîngăvind):  Că-ă  ...  Dom  ...  Dom­
           pe zid) Nu se văd încă ?           nişoara a poruncit...
             Straja : Nu ! Nimic !             Magistratul: Nu minţi, mă? Ai fost?
             Udrea:  Nu  vor  zăbovi  mult...  Zgîieşte-ţî   Udrea: A fost, Măria Ta! A fost!
           ochii bine!                         Magistratul:  Vai  de  piela  ta!  (Cătră  pan­
             Un  pandur  (cătră  strajă):  Nu  căsca  gura,   duri)  Legaţi-1  în  lanţuri!  La  temniţă  cu  el!
           mă!  (arătînd  de  alungul  drumului)  Acolo  să-ţi   Duceţi-1!  (Pandurii  îl  prind  şi-l  tîrăsc  spre
           fie ochii!                         oraş).
                        Scena a IV-a.          Udrea:  Cum  se  vede,  Domnişoara-Î  îndră­
                      Aceiaşi, Magistratul.   gostită .. .
                                               Magistratul: De Pintea?
             Udrea  (cătră  Magistratul  care  s’apropie):  Ai
           isprăvit, Măria Ta?                 Udrea: Aşa-î, Măria Ta!
             Magistratul:  Isprăvit!  Un  lucru  vreau  să   Magistratul:  Fata  mea?  Aşa?  Aşteaptă,
           mai  ştiu.  Sfatul  oraşului  te  întreabă,  cit  ceri   tu  fată  !  (Pleacă  repede  spre  oraş.  In  clipa  asta
           tu pentru slujba ta?               suflă străjerul din corn)
             Udrea:  Eu?  Nu  cer  nimic.  Să-mi  daţi  mie   Udrea (speriat): Ce-î?
           banii  cari  s’aii  pus  pe  capul  lui  Pintea  şi  am   Straja: Vin! vin! închideţi porţile!
           isprăvit.                            Udrea  (alergînd  după  Magistrat):  Măria
             Magistratul  :  Bine  !  Ne-am  înţeles  !  Nu   Ta!  Măria  Ta!  Nu  te  duce!  (Magistratul  se
           vin încă?                          luptă  cu  sine;  apoi  se  întoarce.  Porţile  se
             Udrea: Nu, dar trebue să vie încurînd . ..  închid.)
             Magistratul  (cătră  panduri):  Aţi  încărcat   U  d r e a   (după  zîd)  Nu  vă  temeţi!  Ţineţi-vă
           puştile ?                          bine !
             Udrea: Gata, Măria Ta!             M  a g i s t r a t u l   (după  zid):  Faceţi  cum  zice
                                              Udrea,  măi!  (Se  face  linişte.  Straja  se  plimbă
                        Scena a V-a.          nepăsător pe zid.)
                   Aceiaşi, Ion, servitorul Paulei.        Scena a Vl-a.
             Ion (venind din cetate): Bună ziua!  Straja pe zid. Din stingă vine loniţă cu şapte puşcaşi.
             Magistratul: Ce vrei, Ioane?       I o n i ţă (oprindu-se la vreo 5 paşi de poartă):
             Ion: Mă rog m’aşi duce o leacă la cîmp...  Să trăieşti, străjerule !
             Udrea (cu răutate): Hm! Te-aî duce?...  S t r a j a :  Mulţam! Da ce vă trebue?
             Magistratul:  La  cîmp?  Unde  la  cîmp?   l o n i ţ ă :   Eu  sînt  solia  căpitanului  Pintea  din
           De ce ?                            Măgoaja  ! In numele  principelui Râkoczi,  Pintea
             Udrea: Dar iac’-aşa s’ar duce şi el...  vă  trimite  veste  şi  poruncă  să  vă  supuneţi  şi
             Ion:  M’a  trimis  Domnişoara  să-i  fac  o  cu­  să-î  daţi  oraşul  !  Dacă-1  daţi  de  bună  voie,  toţi
           nună de cicoare ...                veţi avea iertare !
             Udrea:  Şi  să  duci  o  scrisoare  lui  Pintea!   S t r a j a :  Hm ! Hm ! Staţi, să duc veste Magi­
           Ho-ho, voinice ! A trecut baba cu colacii!  stratului  !  Chiar  acu  a  trecut  p’aci!  (Suflă  în
             Magistratul  (privind  cu  neîncredere  la  Udrea):   corn,  apoi  strigă  prefăcut  spre  interiorul  cetăţii):
           Ce spui ?                          Domnule Magistrat! Domnule Magistrat!
             Udrea:  Măria  Ta,  tâlharul  ăsta  vrea  să  ne   M  a g i s t r a t u l  (de departe): Vin ! Vin ! Ce-î ?
           vîndă.  îl  ştiu  eiî  bine,  —  că  a  fost  în  tabără   S t r a j a :  A venit solie dela Pintea!
           la noi cu scrisori. ..               M  a g i s t r a t u l   (mai  aproape):  Dela  Pintea  ?
             Magistratul (uimit): Ce spui? Nu te înşeli?  Unde-î ?
             Udrea:  Doar  am  povestit  împreună.  Nu-i   S t r a j a :  Aci la poartă!
           nici  o  săptămînă  de  cînd  a  fost  cu  Domnişoara   M  a g i s t r a t u l :  Hm ! Stai, că vin ! (Se urcă
           la Pintea.                         pe zid. Cătră loniţă) Ce vreţi, oameni buni ?
             Magistratul  (furios):  Mă,  să  nu-ţî  umble   l o n i ţ ă :   Eu  sînt  solia  lui  Pintea  din  Mă­
           gura!                              goaja,  căpitanul  principelui  Râkoczi;  Pintea  vă
             Udrea:  Pot  să  adeveresc.  Intreabă-1  Mă­  trimite  vorbă  şi  poruncă  să  vă  supuneţi  lui,  că
           ria Ta, să vezi tăgădueşte ?       el  vine  în  numele  lui  Râkoczi!  De  vă  supuneţi
             Magistratul  (cătră  Ion,  care  stă  tremurind):   de bună voie, nu va păţi nime nici un rău !
           Spune mă!                            M  a g i s t r a t u l :  Şi de nu ne supunem ?
             1 o n (încurcat) Că-ă . ..         l o n i ţ ă :   Atunci  luăm  oraşul  cu  puterea  şi
             Udrea : Vezi ? ...               nimeni nu va fi iertat.
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21