Page 15 - 1906-08
P. 15

-------------------------------  - ■   -—---------------------------------




       Nrul 8, 1906.                LUCEAFĂRUL                        179

                                  Pintea Viteazul.
                            Dramă istorică in trei acte şi an tablou.
                                  De V. E. Moldovan.
                                   ACTUL III.

       in fund, Ia dreapta zidurile şi poarta, cetăţii Baia-Mare   închisă,  de-asupra  ei  pe  zid  străjueşte  un  pandur.  Cînd
      In  perspectivă  munţii  şi  vîrful  turnurilor  dela  biserici.   se ridică cortina, se aud clopotele din oraş.
      Dela poartă duce spre stingă drumul ţării. Poarta e
                    Scena /.              Straja  (privind  de-alungul  drumului):  Nu!
            Straja pe zid. Un pandur, după zid.  Nici o urmă!
       Pandurul (de după zid): N’aî văzut nimic?  Magistratul:  Deschideţi  porţile!  (Porţile  se
       Straja  (făcîndu-şi  mina  pod,  priveşte  dealun-   deschid.  De  două  părţi  se  văd  panduri  înarmaţi.
      gul drumului): Nu, nici o urmă!   Magistratul  şi  Udrea  ies  in  faţa  porţii  în  drum)
       Pandurul:  Oare  nu  ne  păcăleşte  Valacliul?   Oare vin astăzi de bună seama ?
      Eti  nu  mă  încred  în  Valaclii,  că-s  vicleni  ca   Udrea:  Vin,  Măria  Ta!  Vin  de  bună  seamă!
      şerpii.                           I-am  pîndit  cînd  aQ  pornit  la  drum.  Dar
       Straja: Zău nici eu nu ştiu ce să zic!  poate  că  s’aîi  oprit  pe  drum,  pînă  se  mai  po­
        Pandurul: Cînd a venit?         toleşte arşiţa.
       Straja: Aseară!                    Magistratul: Cîţî inşi, zici că vin?
        Pandurul: Cum îl chiamă ?         Udrea: Cam două sute!
        Straja:  Udrea  !  Zice  că  a  fost  căpitan  în  ta­  Magistratul:  Şi  dacă  minţi,  —  ce  să  facem
      băra lui Pintea.                  cu tine?
        Pandurul:  Hm!  Căpitan!  (repede)  Şi  ce   Udrea: Ce-ţî vrea; spînzuraţi-mă!
      zice, de ce-a venit ?               Magistratul: Asta s’o ştii!
        Straja:  Multe  spune,  dar  cine  să  Ie  creadă   Udrea:  Să  grijim  însă,  că  dacă  nu-1  omorîm,
      toate  ?  Zice  că  nu  l-a  lăsat  omenia  să  mai  tăl-   apoi ne spînzură el pe noi, pe toţi!
      hăriască!  Şi  pentru  asta,  Pintea  l-a  bătut  şi  l-a   Magistratul: Dar cum gîndeşti tu să facem ?
      legat de un arbore.                 Udrea:  Cînd  vor  sosi,  Pintea  o  să  trimită
          Pandurul: Şi acu vrea să se răzbune?  la  noi  solie.  Noi  să  ne  facem  că  ne  temem  şi
       Straja: Pe semne ! S’a sfătuit mult cu domnul   să-î  dăm  toate  ce  va  cere.  Dar  în  loc  de  grîu,
      magistrat. Nu ştiu, ce vor pune la cale !  să-i  trimitem  nisip.  Să-î  trimitem  bani  răi  şi
                                        carne  stricată.  Atunci  Pintea  se  va  mînia  ca
       Pandurul:  A  zis  că  Pintea  vine  să  jefuiască
      oraşul?                           focul  şi  va  veni  însuşi,  ca  să  ne  înspăimînte.
                                        Asta o dorim noi, el va sări cu toporul la poartă,
       Straja : Aşa spune!              ştiind  că  glonţul  nu-1  prinde.  Dar  noi  vom  sta
       Pandurul: Ce-a zis, cînd vine?   gata,  ascunşi,  patru  inşi,  şi  vom  trage  deodată
         Straja: Ca astăzi, pe cînd se înserează!
       Pandurul: Aşa-a! Şi oare, cîţî vin?  in el cu gloanţe mărunte de argint. Apoi de ceia-
       Straja: Asta n’o ştiu.           lalţî să nu ne temem...
       Panduru  I:  Dar  adevărat  e  că  pe  Pintea  nu-1   Magistratul  (cu  încredere):  Bine!  Fă  tu
      prinde glonţul ?                  cum ştii!...
       Straja:  Aşa  am  auzit  şi  eu,  dar  Udrea  zice   Udrea:  Las-o  pe  mine,  Măria  ta!  Ştiu  eu
      că are el leac de pielea lui.     cum se prind şoarecii în cursă!
       Pandurul:  Numai  de  nu  ne-ar  păcăli  Va-   Magistratul: Aşadară ne-am înţeles?
      lachul!                             Udrea: Ne-am înţeles!
       Straja:  Atîta-î  trebue,  că-1  şi  spînzurăm  !  (De   Magistratul  (plecînd):  Bine!  Foarte  bine!
      după ziduri se aude toba în tact de marş).  (Intră pe poartă şi se duce spre oraş.)
       Pandurul: Ascultă, vin pandurii!             Scena a ///-a.
       Straja: Vin ! ...                          Udrea, straja, pandurii.
       Pandurul: Cîţî inşi?               Udrea  (cătră  strajă,  de  sub  poartă):  Nu  se
       Straja  (privind  înspre  oraş):  Vr’o  80  de  fe­  vede nimic ?
      ciori  !  (Sunetul  de  tobă  se  apropie  mereu,  apoi   Straja: Nu ! Nimic !
      încetează).                         Udrea (cătră panduri): Voi să staţi gata! Nu vă
       Pandurul: Iată şi Udrea cu magistratul!  temeţi!  Voi  doi  să  staţi  aci  la  stînga,  —  sus  pe
                  Scena a ll-a.         zid, lîngă poartă. Voi doi, la dreapta. Cînd va sări
          Straja pe zid. Udrea, Magistratul şi pandurii.  Pintea cu toporul la poartă, să trageţi! Aci-s gloan­
       Magistratul (de după zid): Nu vezi nimic?  ţele! (Scoate un pumn de alice). Puneţi cîte nouă în
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20