Page 3 - 1906-11-12

REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
©.................... ..............~===a SUB DIRECŢIA (« - =-------------------------------©
Plor: RLEXANPRU CIURR, OCTAVIAN GOGfl, OCTRVIRN C. TASLAUflNU.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

1
MORALA ÎN ARTĂ .
So, Lady Flora, take my lay. tăţiî sufleteşti —, şi se înalţă pînă la plăcerea ce o
And if you find no moral there, dau însăşi povestirile. Satisfacerea ce o provoacă
Go, look in any glass and say,
What moral is in being fair. aceste din urmă, şi care se întimpină în mal mică
Oh, to what uses shail we put măsură în plăcerile pentru întîmplărî, e pregătirea
The wildweed-flower that simply blows ? pentru treapta mal ridicată a mulţumirii ce se gă­
And is there any moral sliut
Within the bosom of the rose? seşte în operele literare. Dela întîmpiarea povestită
Tennyson. The day-dream.- în literatură, prin dezvoltarea sufletească se ajunge
apoi a se găsi îndestulare în reprezentarea unul
Tot omul e legat de semenii săi prin înclinările sale lucru lipsit de acţiune, ca în artele reprezentative sau
spre „compătimire", prin putinţa de a trăi în altul. numai în redarea sentimentelor, a noţiunilor de
Vieţuirea celor ce se petrec în altul şi cu altul de­ sentimente, ca in muzică de pildă. Pentru omul
vine experienţă. Această experienţă în care cineva incult ceia ce dă arta n’are destulă vigoare spre
e ferit de neplăcerile şi suferinţele încercărilor a-I produce impresiune şi de aceia, sau rămîne rece
cu sine însuşi, capătă prin această lipsă de durere în faţa el, sau prin fantezie scoboară ceia, ce ea
ceva atrăgător, - devenind o tendinţă de lărgire a oferă, la însăşi realitatea, lui lipsindu-î acel simţ —
orizontului individual, un spor la nevoia activi- crescut la omul cult din aceiaşi obîrşie — care îşi
1 In numărul 2 al „Vieţei Româneşti" dl G. 1. [brăi- beşte întîl de arta ca artă (vezi citatele de aici) şi apo
leanu] publică un articol întitulat „morala în artă" drept de scopul moral al arteî-idel, care nu pot avea nici o
răspuns celor ce au pledat „artă pentru artă". O ana­ legătură pentru tot cel ce are cu adevărat un mod lio-
liză a acestui articol e de prisos deoarece spiritul so­ tărît de a vedea; de aceia şi imposibilitatea de-a vorbi
fistic de care e pătruns se va adeveri fără comentarii şi despre atitudinea artistului din articolul din urmă
ori cărui cititor. Atît procedeul artificiilor de demon­ (schimbare numai de cuvinte), căci atitudinea aceasta în­
strare în care se înmlădiază adevărul după voe, cit şi seamnă: apreciare, sentiment, concepţiune, fel de a răs­
ceia ce vrea să formeze fondul articolului, se desvălue punde lumei, reacţiune faţă de ea, tendinţă, morală, ideal,
dela început numai ca mijloace de a salva aparenţele. poporanism, etc. Cine va putea să ajungă la definiţia
Plecînd dela deplina înţelegere a teoriei artei netenden- atitudinei acesteia fie chiar şi cu ajutorul autorului el, acela
ţioniste („artistul nu scrie pentru nimeni", „idealul său le răspunză. — Scriitorul acestor rîndurl însă (căruia
trebue să fie creaţiunea şi nu propagarea unor concep- dl G. 1. se adresează direct) trecînd peste ceia ce e
ţiunî asupra vieţei"), după ce atinge chestiunea atitu­ „jonglerie" de ziarist, cît şi din dorinţa de a evita po­
dine! artistului, dl G. I. ajunge cît se poate de nemo­ lemica deşartă, nu va răspunde dlul G. I., ci căutînd să
tivat la idealul moral şi la poporanism. Aceasta e schema schiţeze în marginele strimte ale unui articol de revistă
articolului în desfăşurarea sa logică(1), bine înţeles în aceiaşi temă, lămurind şi pildele întrebuinţate de dl G.
original fiind mascat — dar aşa îneît se vede — de I., în felul săfl, va lăsa cititorului aplicarea celor spuse
vorbe cu înţelesuri cîte vrea d-sa şi de extrase din ce la articolul dlui G. I., cît şi alegerea adevărului. încă o
spun „adversarii", aşezaţi tot după voinţa sa. Deci va ultimă desluşire: scriitorul acestor rîndurl nu va vorbi
fi clar cititorului de ce nu e cu putinţă un răspuns di­ şi pentru acei apărători al „artei pentru artă" cu care
rect dlul G. I. Ori despre ce s’ar vorbi e de prisos, de e pus împreună de dl G. I., deoarece nu se simte întru
oarece dl G. I. va putea găsi în articolele sale c’a spus nimic înrudit cu d-lor.
deja tot ce e necesar pentru pledarea şi pro şi contra. 2 Primeşte, doamnă Flora, cîntul meu. Şi dacă nu gă­
De aici maleabilitatea d-sale din acest articol, unde se seşti în el nici o morală, te uită într’o oglindă şi spune-mi
dă drept de acord întîl cu scopul artei ca artă spre a ce morală e în a fi frumoasă? Ce scop vreţi ca să
trece apoi la scopul moral; căci în articolul din nr. 2 iscodiţi în floarea de cîmp atît de simplă ? Şi ce mo­
al „Curentului nou" pe care d-sa se bazează, se vor- rală se ascunde oare în sînul unui trandafir?