Page 6 - 1906-11-12

222 Luceafărul Nrul 11-12, 1906.
r •
Toate aceste teorii aparţin numai filozofiei artei afară de artă. Estetica, în armonie cu o sistemă
şi nu reprezintă punctul de vedere al criticei ar­ de a considera lumea, dă idealurile diferitelor tim­
tistice sad al artiştilor creatori cari, mai presus de puri, e quintesenţa consideraţiilor pur speculative,
orice teorie, au urmat întotdeauna îndemnul sim­ pornită dintr’o anumită stare de civilizaţie şi atîr-
ţului artistic, nestrămutat faţă de orice condiţiunî nînd deci de filozofie, — pe cînd critica de artă,
în afară de firea lor. „Este propriu zis o întrebare care aparţine analizei, îşi începe cercetările dintr’un
dacă filozofia artei are de spus ceva artistului 111 . punct de vedere cu totul diferit de al ideilor filo­
Pentru artist arta e scop ultim, pe cînd teoreticianul zofice şi anume, din punctul de vedere al realităţii
artei pe care îl stăpînesc idei fie filozofice, fie so­ artistice (ceia ce există ca operă). Ceia ce revine
ciologice, ori etice, ori teologice, nu poate să pri- la mai toţi esteticianiî asupra chestiunii moralităţii
viască arta peste aceste prejudecăţi şi de aceia îi artei, sînt idei izvorite dintr’o concepţiune înaltă
cere să realizeze scopurile sale. „Ce greu e să per­ despre însemnătatea artei ca element educativ, în­
cepi pentru sine însăşi ceia ce pare aşa de natural, tregitor al omului, ca un mijloc spre binele omenirei.
o fire bună, un tablou minunat, să admiri în actor pe Istoricul de artă — între aceştia se numără şi cri­
actor, să te bucuri de o clădire pentru propria ei ar­ ticul — ignorează pentru studiul său estetica teo­
monie şi pentru trăinicia ei! Totuşi se vede mai întot­ retică, mai întîi fiindcă un fel anumit de a vedea
deauna cum omenii tratează opere hotărîtoare de idealul unui timp, nu se poate aplica la creaţiunile
artă, întocmai ca şi cum ar fi un lut moale. După tuturor timpurilor şi al doilea, scopul lui e să lă-
înclinările, părerile şi fanteziilelor.rebuesă se prefacă muriască ceia ce face valoarea artistică a unei
numai decît şi marmora lucrată, clădirea temeinic zi­ opere ca artă, indiferent dacă artistul a vrut sau
dită să se întindă ori să se strîngă, un tablou să nu să serviască biserica, morala ş. a. sau, întru
dea învăţături, o dramă să îndrepte, şi totul să de­ cît satisface acestea. De aceia şi condamnarea în
vină tot ce ei voesc 112 . Cu aceste cuvinte trecem la raport cu tendinţa operei e numai atunci îndreptă­
critica de artă. ţită, cînd tendinţa, întrecînd efectul artistic, scoboară
creaţiunea ca operă de artă. „Ca adevărate şi cu­
* *
* rate opere de artă, nu pot să recunosc decît pe
„Unter eincr missverstan- acelea, al căror scop de frunte constă în mulţu­
denen Auffassung der Kultur, mirea unei nevoi artistice (curat estetice). 11 (Wundt).
als dem Schliissel zu aller „Cu cît apare moralitatea mai reflectată, mai ab­
Kunst und Wissenscliaft, fiihlt stractă, mai conştientă, mai fundamentală, mai în
sich der gebildete Mensch nur deobşte valabilă, mai potrivită datoriei, mai raţio­
zu hăufig verpflichtet ein In- nală şi mai moralizătoare, cu atît se sustrage mai
teresse fur Kunst zu heucheln mult aparenţii sensuale şi prin aceasta utilizării
fiir die eine natiirliche Neigung
nicht vorhanden ist. 11 estetice 1 * 1 . ,
Stevenson 2 3 . Adevăratul critic trebue să aibă o natură cu
totul aparte. El trebue să fie atît artist cît şi om
E o mare deosebire între filozofia artei şi critica
de artă. în filozofia artei se crează un sistem din- de ştiinţă. Din primul punct de vedere el e un artist
tr’un anumit punct de vedere, dintr’un fel de a con­ neizbutit, lipsindu-i putinţa de a crea, de a-şi în­
sidera lumea, rezultat din filozofie, pe cînd critica trupa simţurile; restul: impresionabilitatea, receptibi-
litatea, în sfîrşit cuprinderea frumosului fiind apro­
artistică, mărginindu-se numai la creaţiuni, anali­
piată de a artistului, îi dafl putinţa să se transpue
zează ceia ce face opera de artă fără idei precon­
în acesta. Prin vibrarea simpatică a aceloraşi
cepute din viaţa socială, de interese, de planuri în
coarde care au dat artistului impulsul de a crea,
criticul crează în sine din nou opera, pătrunzînd
1 Schiller. Briefe. Fritz Jonas Ausgabe. Voi. V. Scri­ astfel necesitatea exprimării ei, precum şi cît de
soarea 1352. mult din impresiunea artistului s’a întrupat în
2 Goethe. Wilhelm Meister Lehrjahre. Cartea Vlll-a operă. Ne-artist prin lipsa putinţiî de a crea, el
Cap. 7. pag. 165. voi. X. din Werke, herausgegeben von are în schimb darul de a preschimba simţirea ar­
K. Heineniann Leipzig —Wien.
tistică în gîndire, găsind astfel în ea o logică, o
3 R. A. M. Stevenson. Velasquez (renumita trad. a ba­
raţiune, o explicare. Sînt mulţi cei impresionabili
ronului de Bodenhausen) Miinchen. 1906. pag. 66. „Printr’o
înţelegere greşită a culturei ca cheia pentru toată de artă, dar puţini cei ce pot vedea în ce constă
arta şi ştiinţa, omul luminat se simte deseori nevoit să
se prefacă că are un interes pentru artă, pentru care
însă ÎI lipseşte o înclinare naturală. 11 1 Hartmann: Phil. des Schonen. pag. 446.