Page 5 - 1906-11-12

Şirul 11-12, 1906. LUCEAFÂRUL 221

tonomia sa de artist" 1 . „Producţiunea estetică este nici odată unite" 1 . „Frumosul nu serveşte nici unui
în principiul eî o producţiune cu totul liberă... scop afară de el însuşi" 2 .
ea respinge alianţa cu ceeace e simplă plăcere Aceste puţine cuvinte şi citate din decursul is­
sau cu utilul... ea respinge asemenea a se alia toriei esteticei asupra chestiunii moralei în artă,
cu morala" 1 2 . „Arta... în principiu nu trebue să nu sînt date cu intenţiunea de-a decide prin cu­
aibă intenţii imorale sau punerea lor în aplicare... vintele unora sau altora tema propusă, ci mai mult
dar nici să facă din moral un scop hotărît al re­ spre a aminti în scurt evoluţia părerilor despre artă,
prezentării (artistice)"». şi tendinţa de a o privi ca neatîrnată. De altfel şi la
filozofii sau esteticianiî care susţin arta, ce chiar
în secolul al XlX-lea se continuă în teoria este­
fără ajutorul moralei satisface un scop, se găsesc
tică îndepărtarea artei de morală, dîndu-se un scop
abstract şi mai înalt decît morala zilnică, anume: aluzii despre existenţa unor raporturi între ele. Ceia
înălţarea şi desăvîrşirea omenirii. Comte, V. Hugo, ce au scris însă filozofii despre artă, e sau din ne­
Spencer, Taine, Guyau, etc. văd arta din punct de voia de a-şi întregi un sistem şi deci ideia funda­
vedere sociologic şi al influenţei eî în mare asupra mentală e aplicarea Ia artă a unei idei de ordin
filozofic universal sau, — esteticianiî — pornind
societăţii; — prin lărgirea orizontului fiecărui om
dela un principiu a priori despre frumos, supun
se tinde la progresul, înălţarea, binele societăţii în­
tregi . la aceasta să ajute şi arta. „Scopul cel mai toată teoria estesticâ acestui principiei, care fiind
înalt al artei este de a produce o emoţiune estetică născut de obiceiu numai din speculaţii şi nu din
cu un caracter social" 4 . Totuşi e o deosebire între analiza faptelor se dovedeşte uneori ca îndepărtat
de ceea ce alcătueşte însuşi sufletul artei. Pe tim­
scopul atribuit artei de moralişti şi cel dat ei
pul cînd — în secolul trecut — esteticianiî scriau
de Guyau, cînd acesta spune că: „cu toată iden­
despre scopul mare social al artei, artiştii aveau ca
titatea dintre sentimentul moral şi cel mai înalt sen­
ideal „l’art pour l’art". Exemplul acestei depărtări
timent estetic, arta este cu totul alt-ceva decît mo­
rala"'. Asemenea Spencer, de pildă, deosebeşte dintre teoria artei şi ceia ce ea întruchipează îşi
poate găsi paralele mai în toate timpurile.
scopul artei de al moralei zicînd: „Concepţia fru­
mosului se deosebeşte de aceia a binelui, tocmai Ca o reacţiune împotriva esteticei teoretice-spe-
culative, s’a născut estetica psihologică modernă
prin aceia că ea nu ţinteşte la vre-un anume scop
care, îndepărtîndu-se dela teoria a i frumosului,
de atins" 0 . Totuşi alăturea de aceştia erau filozofi
caută „să definiască, prin analiza psihologică, cursul,
şi estetician! de felul lui Comte, Fechner, Scherer,
etc. care puneau arta sub moralitate — sau ca părţile alcătuitoare active şi diferitele nuanţe ale
Vischer, care preschimbînd In moralism ideia lui impresiunii estetice" 3 . Definind, prin o aplicare mai
mare la artişti şi opere, problema creaţiunii artistice
Goethe că tot ce e adevărată artă e şi morală zice:
precum şi în ce constă impresiunea operei de artă
„e dela sine înţeles că arta e morală" (trebue s’o
— „structura impresiunii" — se cautăcrearea
ajute) 7 8 , sau alţii cu totul potrivnici ai moralismului
unei estetici noi. Obiectul ei astăzi, sentimentele
în artă, ca Grillparzer, pentru care „aşa zisa părere
estetice elementare, sentimentele compuse (Wundt)
morală e cel mai mare duşman al artei"*, ori ca
(mai tîrziu) Hartmann care desparte cu totul etica de ajutate de o fiziologie a simţirilor, îndepărtează
estetică. „Aprecierea etică şi cea estetică aparţin unor din ce în ce ideile, voinţa, intenţiunile, scopurile
(în sens filosofic) din domeniul artei. „Arta posedă
puncte de vedere diferite i de acea nu trebuesc
o valoare nemijlocită a simţurilor (unmittelbaren
Gefiihlswert) şi de aceia nu e luată ca mijloc pen­
1 A. W. SchlegeL Charakteristiken u. Kritiken, voi. II. tru un scop în afară de ea, ci e însăşi scop" 4 .
pag. 355—6. 1801. Konigsberg. „Arta se prezintă indiferentă faţă de morală; ea
2 Schelling. System des transcend. Idealismus. Werke. trebue nu numai să evite o jignire intenţionată a
voi. III. 622—3.
3 Hegel. Vorlesungen iiber Aesthetik. I. 67. moralei, ci reuşeşte tot aşa de rău dacă accen­
4 Guyau. L’art au point de vue sociologique. pag. 21. tuează prea tare morala" 5 * .
Ed. II. Paris.
5 Guyau. Les problemes de I’estlnhique contemporaine 1 Hartmann. Philosophie des Schonen. Berlin 1887.
pag. 52. Ed. II. Paris. Alean. pag. 452.
2 Hartmann. Op cit. 425.
0 Spencer. Principien der Psychologie trad. germ. II.
715. Stuttgart 1877. »Dessoir. DieGrundfragen dergegenwartigen Aesthetik,
7 F. T. Vischer. Das Schone und die Kunst. Ed. II. în „Die neue Rundschau", nr. 8. August 1905.
Stuttgart 1898. 4 E. Gross. Anfănge der Kunst. 46. Friburg a. B. 1894.
8 Grillparzer. Sămmtliche Werke. Ed. V. Stuttgart. 5 Groos. Einleitung in die Aesthetik. pag. 75. Giessen.
voi. XV. pag. 34. 1892.