Page 8 - 1906-11-12

224 LUCEAFÂRUL Nrul 11-12, I906.

multe orî o încătuşare a intelectului de a răzbi în pierea şi zămislirea din nouînmăsura unul
interiorul lucrurilor şi prin raţiune el caută a trece plan al cuprinsului concret al percepţiuni-
peste această piedică ca să cuprinză rostul totului; |Or“'f şi nu gîndirea, forma cugetării prin noţiuni,
pe cînd artistul, considerînd lucrurile numai în fe­ („begriffliche Form des Denkens") unde „nu se
lul lor de a apare — ignorează cercetările raţiunii dă cea mal mare importanţă special părţilor com­
care îî nimiceşte aparenţa, şi redă numai ceia ce ponente ale noţiunii cu o însemnătate reprezenta­
îl oferă simţurile. Cel dinţii „dematerializează" tivă, ci legăturilor şi raporturilor lor cu alte
lumea, transformînd-o în gîndire, al doilea reîntru­ produse ale gîndiriî" 4 . Fantezia, „gîndirea în
pează totul în simţire 1 . Ştiinţa reduce mulţimea lu­ imagini" (Wundt) îşi desfăşură activitatea sa la
crurilor la unităţi abstracte — noţiuni — legîndu-le fiecare artist în limitele facultăţilor sale, iar pro­
prin legi, pe cînd arta luînd din realitate numai dusul el se întrupează în operă şi „dupăcum în­
cazul izolat, un lucru anumit, caută să-l redea pe truparea ideii sale (a artistului) ne dă gîndirea
acesta cu maximul posibil de putere de a impresiona. numai în imagini concrete, tot astfel ideia însăşi
Ştiinţa procedează raţional demonstrativ, pe cînd n’a existat în el decît în formă de intuiţiune, ca
arta reprezentativ intuitiv. lucru concret" 5 ; să reprezinte imaginea concretă e
„Predominarea unul simţ la artist, prepară deja deci scopul ultim al artistului, excluzînd orice altă
vocaţiunea sa, îl predispune la un anumit fel de interpretare.
a simţi şi gîndi, la o concepţiune originală" 2 * . Fie­ Felul special de a vedea în marginele unei arte
care artist vede lumea numai dintr’un punct de hotăreşte atitudinea artistului. Artistul judecă în­
vedere, fie coloristic linear, fie ca volum, fie ca făţişarea lucrurilor după puterea lor de a im­
acţiune etc. şi mijloacele prin care se exprimă co- presiona, el respinge tot ceia ce e neexpresiv din
răspund numai acestei anumite feţe, aşa că în punctul său de vedere şi reţine — cu dorinţa de
limbagiul prescurtat trebue să se descifreze reali­ a exterioriza — ceeace îl impresionează. Această
tatea neîmpuţinată, aşa cum e preschimbată de judecare obiectivă a lumii, necondiţionată decît
acest fel de a vedea, de această exprimare. Numai de un simţ artistic, formează atitudinea artistică şi
celce a ajuns să vază pictural poate înţelege cu orice apreciare în afară de acestea (fie morală, fie
adevărat ceeace îl prezintă pictorul în tablou. Mij­ religie, etc.) nu se poate cere artistului 0 , deoarece ea
loacele mărginite ale unei arte însă nu micşo­ nu are Ioc. Un pictor apreciază un copac pictural
rează putinţa de exprimare, adevăratul artist fiind şi nu ca un exploatator.
numai acela pe care aceste margini nu-1 stinghe­ La aprecierea din punctul de vedere al diferite­
resc ; şi arta, genialitatea în artă, constă în a spune lor arte se mai adaugă deosebirile din influenţa
cît mal mult în atît de puţin. Apoi nu e nimic neamului, a timpului, a personalităţii. Lumea rămîne
inexprimabil într’o artă anumită, căci tot, tot ceeace aceeaşi, numai imaginea se schimbă. O imagine
vrea să spună artistul, se transformă prin felul lui redă ceva din natură trecut printr’o fire care cu­
unilateral de a vedea în aceea artă. El nu poate prinde caracteristicele poporului şi ale civilizaţiei în
vedea decît prin natura sa şi dacă e pictor traduce care s’a născut. Istoricul de artă psiholog va ajunge
tot în pictură, dacă e sculptor tot în plastic. Iar odată să definiască civilizaţia unui timp după un
pictorul, de pildă, care ar avea necesitate de mu­ picior de potir (Wdlfflin). Artistul rămîne totdeauna
zică sau literatură ca să se exprime, acela nu e sclavul simţului, însă percepţiunea (simţului) e con­
pictor, el nu vede pictural, el nu are anumită formă diţionată în afară de fire şi de mediu (civilizaţie),
de a vedea, el nu e artist. în mărginirea la un aşa că preschimbîndu-se natura în reprezentare, ea
simţ nu trebue să se înţeleagă, că el redă numai se reîntrupează cu caracterele unul timp, ale unei
percepţiunile sale, ci artistul gîndeşte într’o artă civilizaţii. în arta orî cărui timp se citeşte şi con-
şi gîndirea sa e însăşi opera. Cuvîntul gîndire în­ cepţiunea lumii acelui timp. Aşa, de pildă, altfel
trebuinţat aici înseamnă însă numai activitate inte­ reprezenta arta grecească omul, pe care-l vedea
lectuală proprie artistului, fantezia care e „co­ drept desăvîrşirea organizmulul, drept idealul crea-
ţiuniî în măsură, articulaţie, proporţie, ritm, cu suflet
numai în formă (armonie, simetrie), altfel arta go-
1 „Apostolii culturel nu vor să preţuiască pentru di­
versitatea naturel omeneşti decît o singură facultate:
Intelectul, şi nu vor să acorde locuitorului unei case 3 Wundt. VV. Physiologische Psychologie. Ed V. Voi
ale cărei ferestre deschid vedere în cinci direcţiuni III. pag. 577. Leipzig, 1903.
diferite ale simţurilor decît o singură putinţă a activi­ * Wundt op. cit. III. 577.
tăţii fanteziei". Stevenson. pag. 67. op. cit.
2 G. Siailles. Le genie dans l’art. Ed. III. 1902. Alean 5 Wundt op. cit. III. 633.
pag. 160. 6 G. I. articolul citat.