Page 9 - 1906-11-12

fer. 11-12, 1906. LUCEAFĂRUL 225

tică, cînd omul, devenind numai suflet, îşi părăseşte firea sa, unul vede lucrurile ca volum, altul ca linii,
trupul, povara pămîntească, spre a se desface numai altul ca culori şi această vedere diferită a fiecăruia
în spirit, aşa că forma răniîne numai o schemă a hotăreşte atitudinea lor faţă de lumea exterioară.
sufletului, altfel în Renaştere, cînd se leagă con- Aprecierea artistică îi va îndruma în alegerea su­
cepţiunea grecească cu cea creştină, — frumuseţa biectelor, aşa ca să corăspundă cît mai bine felu­
corpului unită cu expresiunea sufletească. lui concepţiuniî lor artistice; gîndurile asupra
Pe lîngă aceste deosebiri se mai adaugă perso­ celor ce s’ar putea face cu obiectul reprezentat, cît
nalitatea artistică care leagă de operă ceva hotărît ar produce dacă ar fi întrebuinţat, rămîn cu totul
din felul de a fi al artistului, e natura omului care străine artistului. Tendinţa de a-şi reprezenta nu­
se exteriorizează în toate activităţile sale. Un copac mai impresiunea — care prin tăria ei a îndemnat
poate avea interes pentru un pictor ca volum, pentru pe artist la creat — face ca el „să nu poată nici
altul ca armonie de linii, pentru altul ca culori, odată răspunde ce scop a avut în vedere într’o anu­
iar firea fiecăruia, fie veselă fie tristă — sentimen­ mită creaţiune", să redea imaginea din el e ul­
tul îşi va imprima şi el caracterul său în operă. tima sa ţintă. Tot aşa va fi şi cu pictorul care, tre-
Firea tragică, întunecată, violentă a lui Ruysdael cînd peste reprezentarea numai a celor ce vede în
se exteriorizează în peisagiele sale, dupăcum se­ jurul său, vrea să întrupeze o ideie picturală,
ninătatea, lumina, uşurinţa în peisagiele lui Hobbema un tot născut în fantezia sa. Ideia născută în el
(ambii ca expresiune a panteismului care în filo­ numai sub formă de reprezentare e produsul fan­
zofie era reprezentat prin Spinoza). teziei pur picturale, al unei gîndiri în marginele
Atitudinea artistului faţă de operă e deci cu totul acestei arte şi e greşit a crede că de aceasta se
independentă, el o apreciază dintr’un punct special leagă alte consideraţii de ordin moral, sociologic fi­
de vedere, anume ca artist, şi efectele produc- lozofic. .. Ceia ce stă la baza bacanalelor lui Ru-
ţiunilor sale sînt îndreptate asupra simţirilor înru­ bens e numai o imagină picturală a unui suflet
dite care retrăind numai ceeace artistul oferă — mare, care poartă în ea caracterele spiritului nea­
lumea mărită peste putinţa lor de a o cuprinde mului şi al timpului şi a cărui învinuire de imo­
singuri — le îmbogăţesc firea, dîndu-le cît mai ralitate (s’a scris la noi) dovedeşte numai o lipsă
mult din aceasta. Arta satisface în lărgirea de cultură elementară artistică în această privinţă.
orizontului omului, a felului lui de a simţi, al E de ajuns de citit versurile lui Juvenal, care erau
înălţării sale, ultimul scop, moral — propriu ori­ scrise pe un pavilion în grădina lui Rubens, spre
cărei activităţi omeneşti — desăvîrşirea omului. a înţelege filozofia vieţii acestui geniu cumpătat,
Tot produsul activităţii omeneşti tinde la înălţarea credincios, moral.
omului, însă fiecare în parte desvoltă şi întregeşte „Un suflet curat să-şi aibă locaş în corpul tău
o parte anumită a firii omeneşti, cu atît mai mult sănătos, — De aceia roagă-te — imploră sentimente
cu cît, din potrivă, prin strîngerea întregei activităţi puternice, ce nu se tem — De moarte, nu cu­
intelectuale sub un singur punct de vedere se nosc ura, şi se feresc de poftă."
micşorează ţinta sublimă de a lărgi cît mai mult Din depărtarea mare care există între imoralitatea
sufletul, de a ajuta vederea lumii in feluri cît mai
scenei reprezentate şi între cumpătarea cea marc
diferite şi care apoi unite să reveleze omului cît
pe care ne-o arată viaţa lui Rubens, va vedea tot
mai mult din realitate.
omul care înţelege cît de legată e firea artistului
Studiind mai departe chestiunea moralei în artă
cu opera, că e cu totul altceva ce a vrut Rubens
vom căuta să rezumăm, exemplificînd cît de înde­ să întrupeze în tablou decît redarea unei scene
părtat de considerarea morală e felul de a vedea imorale de dragul imoralităţei şi spre aţîţare. Cine
în fiecare artă — cum adevărata- artă atîta timp
va putea vedea ce e lumina genialităţii artistice în
cît vrea numai arta e şi morală — că aprecierea
artistică e independentă de aprecierea morală şi tablourile lui Rubens, cît e emancipată tema de
mărimea concepţiuniî, de expresiunea artistică, acela
aşa mai departe. va slăvi tocmai aceste tablouri în care va găsi o
*
* * sclipire a înţelesului adevăratei arte, a libertăţii ei
Pictura, concepţiunea vizuală a lumii fizice ş necondiţionate de nimic ... o icoană a mărimii su­
psihice, se adresează vederii. Judecarea ei peste fletului omenesc. Vor exista însă întotdeauna oa­
marginele organului perceptiv şi nu din privinţa meni cari în faţa unei piramide egiptene vor vedea
acestuia, va trece totdeauna peste ceia ce e pic­ numai că pietrele din care e clădită nu sînt şle­
tura, peste scopul ei... va fi nedreaptă. Aprecierea fuite, sau care vor căuta în şcoala din Atena a lui
unui obiect din natură variază In fiecare pictor după Raphael acţiunea.