Page 9 - 1908-01-02

16 LUCEAFĂRUL Nrul 1 2, 1908.

schişi ca de-o grijă venită pe neaşteptate şi privi nimic. Ba chiar dinpotrivă, am să te chem să
nedumerită când la fata care steteâ dreaptă şi intri, să vii colea lângă Dochiţa mamii. Şi zicând
frumoasă fără să zică o vorbă, «and spre flăcăul se duse drept spre Voicu, care după, ce păşise
din prag care cu toată privirea lui dulce şi pragul steteâ pironit locului nedumerit, oarecum.
zimbetul de pe buze, totuş părea că-i spune... Sultana îl apucă însă de mână. îndemnând, cu
că odorul acela, de acum înnainte eră al lui, graiu abia tremurat şi înnecat de plânsul abia
şi numai al lui... stăpânit...

Cottet: Doliu.
O spaimă i se strecurase, ca fulgerul prin tot — „Vino colea, Voicule, apropiete lângă fata
trupul şi în vreme ce inima’! se.băteâ cu putere mamei cea frumoasă,; iar după ce-1 aşeză alături
deschise gura să .strige străinului cu ochi lacomi de Dochiţa, biruită de năvala unui zbucium cu
să fugă, să plece din faţa Doehiţei care eră lacrimi neostoite ... se lasă pe pat acoperindu-şi
numai a ei... Dar spaima de-o clipă se stinse faţa cu mâi n ele ...
într’un oftat adânc, uşurător par’ca, şi-atunci ochii Nevestele din preajmă rămaseră o clipă însă
i se domoliră, iar glasul tremură : nedumerite, iar apoi trecură împrejurul mamei
— Şi-mi pândeşti la uşă ca un ... hoţ . . . cercând să găsească fieştecare cuvântul cel mai
Doamne, nu ştiu cum îmi venise...; eră să-ţi potrivit pentru împăcare...
spun să pleci, să-ţi spun că nu-ţi mai dau fata..., In vremea aceasta Dochiţa, fata mamei, se
dar acum uite m’am muet..., nu mai pot zice ţinu o clipă, stând dreaptă şi privind în neştire