Page 4 - 1908-01-02
P. 4
Nrul 1-2, 1908. LUCEAFĂRUL 11
Aduceri aminte.
VI. — Apoi singur vrei să mergi?
Câţiva băieţi mai mărişori, dupace se şopo- — Ba nu, că mergem trei inşi.
tiseră câteva zile, îmi împărtăşiră, că au de gând — Hm, hm... d’apoi dacă o şti domnul?
să meargă la »Baia Buhii«. -— Că nu ştie... numai d-tale ţi-am spus.
Mă uitam nedumerit la ei, vedeam cum ochii Gherasim se scărpină în ceafă şi punându-şi
lor scapără de scânteia îndrăsnelii, simţiam şi un cărbune în pipă. începu să-mi povestească:
eu fiorul dulce al unei aventuri voiniceşti... — Acolo e lucru necurat, ştiu eu ... în vrăjbi,
— Şi unde e Baia Buhii ? când oamenii nu aveau unde-şi ascunde scum
— Acolo, sub Ştiurţ! Din grădina noastră peturile, zice-că s’au dus într’o noapte doi stă
să vede. pâni, cu două slugi să-şi ascundă bogăţia în pă
Ne-am urcat în vârful grădinii, să vedem mânt ... Două căldări mari pline cu galbini...
Ştiurţul. Le-au ascuns într’o groapă, săpată la rădăcina
îl vedeam doar zilnic, dar nimeni nu-mi po unui fag. Când colo, mai târziu, să mai vadă de
menise încă despre baia părăsită dela poalele lui. ele, ia banii, dacă ai de unde. Nu mai erau nici
— Uite acolo... vezi?., ceva negru... e in căldări, nici galbeni. Le înghiţise pământul . . .
trarea la baie... Dedesupt sunt apoi două căl Adecă le înghiţise necuratul, că bag-seamă el
dări mari, pline cu galbini, dar oamenii nu cu îi mai mare peste banii ascunşi în pământ.
tează să se apropie, că zice că umblă pe-acolo Cum umblau stăpânii năcăjiţi, ştiricind in dreapta
dracu ... şi în stânga după aurul lor, iaca aud într’o sară,
Priviam ţintă într’acolo, fără să pot deosebi că băieşii dela Baia-Buhii au dat peste două
ceva. Un fior de groază îmi trecîi dealungul căldări tocmai în gura băii. Că pe atunci lucrau
trupului, când auzii pomenind de Necuratul. şi acolo băieşi ca la alte băi. Au cercat ei să
— Şi vouă nu vi-i frică. ridice căldările, că erau întoarse cu fundul în
— Nu, răspunse cel mai în vârstă. Eu am sus, dar n’au putut... Şi pe când se căzniau ei
fost odată singur pe-acolo şi am intrat în baie... să le urniască, iată Bată-1 Crucea iasă de sub
sunt aşii două lespezi mari de peatră rostogolite o căldare, scuipând flăcări şi peatră-pucioasă...
peste nişte căldări... Zău, am văzut şi o căl Au rupt-o la fugă bieţii oameni, de le sfârâiau
dare . .. E aşa, arămie, afumată la fund ... Mâne călcâile. Când să meargă în ziua ceealaltă la
după amiazi mergem ... baie, mai intră dacă ai pe unde. Satana îngră
Cum n’aveam cu cine mă ’nţelege, mă gân- mădise două stânci deasupra intrării, de nu mai
diam să vorbesc deseară cu sluga Gherasim. în eră chip să răzbaţi. Când s’au pus să le urniască
el mă puteam încrede şi în lucruri de aceste din loc, auziau sbierăte şi ţipete, încât n’a mai
mai gingaşe, ce nu le puteam împărtăşi părin cutezat nimeni să s’apropie pe-acolo... Şi aşâ,
ţilor. De tata purtam mare frică, iar mama m’ar baia a rămas pustie şi comoara a rămas în mâna
fi înspăimântat de bună seamă cu povestiri dracului...
grozave. Ascultam înfiorat, simţind cum în aceeaş
Singur baciul Gherasim îmi putea fi sfetnic vreme, mi-se trezeşte dorul de a vedea cu ochii
în daraveruri de aceste mai intime. această minune, despre care până acum nu au
Seara, când Gherasim mă desculţa lângă vatră, zisem nimic. *
încep eu, aşa pe departe. A doua zi, urcam cu ceialalţi doi tovarăşi ai
— Gherasime! mei coasta piezişă a Ştiurţului. Agonisiserăm, aşâ
— Ce-i, domnişorule? pe apucate, şi câte ceva de ale mâncării, căci
— Ştii unde-i Baia Buhii? eră cel dintâi drum mai lung, ce-1 făceam în
— Vai de mine, domnişorule, nu mai vorbi viaţă.
de aia, că-i baia lui Batăl-crucea. în revărsarea mângăitoare a soarelui de Maiu,
— Nu-i adevărat... să vezi că mâne m’oi duce urcam gâfâind coasta muntelui, sprijinindu-ne în
acolo şi oi veni cu buzunarele pline de galbini... beţe şi mergând câte-odată chiar în brânci...
