Page 5 - 1908-01-02

12 LUCEAFÂRUL Nrul 1 -2, 1908.
Ce bucurie a fost, când ne-am văzut la culmea Eră chiar vremea cinii.^.
Ştiurţului! Mă strecurasem pe neoWervate în culină şi.
Jos de tot albiau căsuţele Abrudului, turnu­ la întrebările mamei, încurcai ceva.
rile scânteiau în soare, şi abia după ele ne puteam Vedeam eu bine, că nu-mi dă crezământ, dar
îndreptă încotro sunt lăcaşurile noastre. se prefăcea că-mi crede, ca să nu prea lungim
Vulcanul şi Detunata stăpâniau înălţimile în vorba, să ajungă în urechea tatii.
dreapta şi în stânga, iar în faţa noastră, Muntele- La cina, tata mă priviâ bănuitor. Prea eram
mare, pe care se intrevedeau încă pâlcuri de bun şi tăcut şi lucru nu-i veniâ la socoteală.
zăpadă, se întindea măiestos de asupra Câmpenilor, — Văd eu bine, că iară ai făcut ceva...
învăluit în coloarea verde-albastră a brădetului. Dar marna îl îmbuna, spunând că am fost
Coborîm. bun toată după-amiaza, şi că m’am jucat tot în
Şi chiar la poala Ştiurţului, ne desfacem rne- curtea şcoalei...
rindea, să îmbucăm ceva. Singur lui Gherasim i-am spus taina când mă
Ca să ne încredinţăm că nu ne e frică, ne-am desbrăcâ:
aşezat chiar lângă Baia Buhii. — D’apoi ce-i cu galbinii, domnişorule?
— Să îmbucăm ceva, pe urmă intrăm în baie! Eu tăceam, frânt de oboseală.
Soarele se aplecă spre asfinţit deasupra Vul­ — Fosta-ţi la baie?
canului. — Fost.
Ne luăm inima în dinţi, ne facem cruce şi Sluga avu un zimbet răutăcios.
intrăm în gura băii. — Da’ când vă mai duceţi?
Două pietre mari, povârnite una peste alta no — Niciodată!
strâmtoriau drumul. Am adormit ca un buştean, fără să-mi fi făcut
Aprindem un chibrit, să vedem mai bine. măcar rugăciunile.
Şi, am văzut ori ni-s’a năzărit numai, de de- ... Şi iată că Bată-1 Crucea, călare pe cele
suptul pietrilor licăriă arama unei căldări ră­ două căldări cu galbini, mă goniâ cu un bici
stii mate. cu sfârcuri de foc ... Eu alergam în ruptul ca­
— Aţi văzut? — întrebă cel mai mare dintre pului şi Necuratul se aţinea pe urma mea, în
noi. Aţi văzut căldarea, uite, acolo... zuruitul metalic al galbinilor ce se scuturau în
Dă să aprindă al doilea chibrit, şi, — iarăş căldări... La o răspântie mă strâmtori şi îşi
am auzit, ori ni-s’a năzărit numai — desluşim întinse înspre mine mâna lui hâdoasă, cu ghiară
un pocnet, apoi un altul şi pe urmă un urlet de fiară.
ca de câne ... M’am pomenit ţipând.
într’o clipă ne-am pomenit afară, alergând în Şi mama a venit la mine, m’a luat pe urmă
goană nebună înspre oraş. în patul ei, când a văzut că tremuram de spaimă
Nu-mi aduc aminte cât a durat fuga aceasta, şi mi-a spus cu blândeţe, când îi destăinuisem,
dar drumul a fost fără îndoială neasămănat mai ce visasem:
scurt la reîntoarcere, de cum a fost la plecare. — Vezi ce păţeşti, dacă nu te rogi seara!
Stăm noi ce stăm să ne mai odihnim şi o
< Va urmâ ‘) IM. Ciura.
luăm apoi tupiiându-ne, cătră casă.

Din popor.

Ta te daci, bădiţă, daci Ca pe-o floare în grădină;
Pe sab fagi şi pe sab naci! Dar nici floarea na-i străină
Du-te, zăa, dar iară vină Şi ea arc-o rădăcină...
Na mă lăsa ici străină Vino, zăa, bădiţă, vină!