Page 8 - 1908-01-02

Nrul 1-2, 1908. LUCEAFĂRUL 15

Nici aici n’a îngăduit leica Sultana ca să s’a- mână şi cu un cojocel înflorit în cealaltă s’a-
mestece cariva... Sărea cu gura câte o fică propie de Dochiţa pentruca să i le potrivească
jlândtt-şi' părerea cum pe Dochiţa ar prinde-o de iznoavă, căci de câţiva ani, de când ieşise
de minune cutare fotă, alerga o noră să des­ gata înflorite din mâna celui cojocar, nu le mai
prindă de pe culmea cu strae anume prigi- îmbrăcase — fiind doar sorocite anume pentru
toare ce îşi închipuia că-i stă soacrei la inimă, ziua de logodnă şi cea de nuntă... !
dar nu nimerea nici una, căci fota cea mândră De mândre, nu mai aveau cum fi straele
cu care trebuiâ să tio Dochiţa mireasă, numai acelea; dar se cunoşteau că fusese croite cu
măicuţa o ştieâ unde-i. A scos-o din fundul câţiva ani mai înnainte ...
lăzii şi-apoi prinzând-o împrejurul fetei în în- Meşterul nu bănuise cât avea să crească fata
cingătoare do bete alese se dă iar la o parte. de voinică şi-acum, pieptăraşul mai ales, nu se

Luchian: Peisagiu.
şi-o priveşte de jur împrejur să vadă cum îi putea împăca cu sânii .cei tineri, cari] nu în­
şade fota aceea bătută numai în fir şi altiţe. găduiau iilor să s’apropie la încheet...
In valuri argintii strălucitoare de-ţi luau ochii, — Dar cu atât mai bine maică, să grăbiră
straiul prindea trupul supţirel de jur împrejur tovareşele din jur să ia vorbă, văzând pe mamă
ca o apă scântietoare. neîmpăcată... Pieptăraşul desfăcut puţintel are
— Doamne, măicuţo, meşteră a fost şi mâna s’arate tuturor cămeşa cea mândră cu altiţe, iar
aceea care a ştiut izvodi aşa lucru, luară vorbă cojocul i-o şedea şi mai frumos aşâ prins nu­
unele din fetele şi nurorile mai în vârstă, în mai între umeri...
vreme ce s’alipeau lângă Sultana pentruca să — Fie ş’aşa, îngână Sultana în cele din urmă,
privească spre fată cu aceiaşi ochi de dragoste. cercând să-şi prindă fata dintr’o singură privire
— Mare, mare meşteră o fi fost cea cu izvodul de sus până jos... Dar cum Dochiţa stătea
straiului, da ia luaţi sama că pe cea care a gătelei şi nu prea, căci tot mereu se ’ntorceă
făurit mijlocelul ista, de să-l frângi într’o mână, să-şi arunce privirea spre uşă, Sultana abia
tot n’a întrecut-o, grăiră nevestele celelalte mai atunci luase de samă că în pragul uşei deschise,
tinere grăbindu-se să încingă cu braţele mijlocul răzimat cu umărul de uşor stătea Yoicu şi priviâ
fetei şi s’o învârtească aşa în semn de dragoste. cu ochi dulci, cu ochi arzători, cum mama soacră
— Meşteră, maică, şi una şi alta... şopti îi împodobiâ mireasa lui cea frumoasă,
Sultana încet în vreme ce cu un pieptăraş într'o O clipă, mama stătu aşâ cu ochii mari de­