Page 3 - 1908-03

REVISTA PENTRU LITERATURA Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea dlor: Octavian Goga şi Octavian C. Tăslăuanu.
Cu colaborarea dlor: I. Agârbiceanu, I. Al. Bassarabescu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, lAaria Cunţan, Elena Farago-Fatma, Dr. I. Lupaş, Dr. G. /Aurnu,
floria P. Petrescu, IA. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, IA. Siinionescu-Râmniceanu, I. U. Soricu.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

La paisprezece ani.

Băiatul lui Iancu Bălteanu ieşi pe gânduri în odăiţa asta începuse a ceti cele dintâi căiţi
dela şcoală într’o după-amiază limpede de în­ eari-1 turburaseră şi cari-1 făcuseră să privească
ceput de toamnă. Aşa-i zicea tot fundul mahalalei: altfel lumea, să se uite pe sus la colegii săi;
sbăetul lui Iancu Bălteanu«. îl urmăreau ochii cari-1 făcuseră să încerce ochelari într’o vreme,
mamelor şi ai fetelor, căci era gimnazier, şi ca să-şi lase părul mare şi să dobândească uneori
mâni-poimâni avea să intre într’o slujbă bună; o privire pierdută în mâhniri.
vorbeau în urma lui cu glasuri scăzute şi despre Stătu pe gânduri un răstimp, aşezându-şi eae-
maică-sa, nu de mult moartă, »care eră o femee tele pe priehiciul ferestrei; apoi îşi strecură în
tare blajină, Dumnezeu s’o ierte«, şi despre buzunar o cărticică, şi ieşi. Din bucătărie scoase
tată-său, om care ştia să trăiască şi care nu lă­ capul o femeie, tânără încă, brună, cu ochi li­
sase să se scurgă anul şi-şi şi aduse gospodină căritori. Pe obrazul plin părea încremenită o
în casă. Cele mai ciudate amănunte se spuneau uşoară mirare: câteva şuviţe de păr cădeau neo­
deseori despre gospodăria aceasta: lucruri de rânduite peste ochi, peste frunte.
haz şi întâmplări dureroase, dupăeuin se spuneau »Unde te mai duci, Iorgule?*... întrebă ea
despre toţi vecinii şi vecinele cari nu erau de repede, şi-şi dădu la o parte, cu o mână, şuvi­
faţă, când prietine bune ieşeau pentru o clipă ţele «le păr.
la portiţi, ori se strângeau într’un cerdac, ca — »Mă duc să mă plimb puţin*...
să se mai răcorească, şi »să mai afle ce se Ea părea nemulţămită, dar nu zise nimic
petrece în lume*. Lumea eră târgul de câteva deocamdată. Un glas de copil începu să strige
mii de suflete; jumătate de târg adecă: cealaltă plângător îndărătul ei:
jumătate eră cuprinsă de grozava înghesuială a *laca, iar începe a plânge*... vorbi ea;
locuinţelor pitice şi murdare, în care furnica şi intră în umbra odăiţei joase. Glasul i se auzi
nefericitul neam rătăcitor, o altă limbă, o altă scăzut, însă destul de lămurit.
viaţă. »Taci din gură, puiule... Iaca aşa, taci din
lorgu, băiat subţirel, bălanei de paisprezece gură. Ce să faci ? Dacă n’are cine te împăca
ani, umbla cu ochii albaştri duşi, in ziua aceea. cât de cât... Eu cu treaba, — parcă pot să
Cele dintâi gânduri grele ale tinereţii îl împo­ mă împart în zece?*...
vărau. Sui încet, prin liniştea de toamnă, printre Copilul răcnea şi mai tare, cu glas ascuţit,
căsuţe curate, uliţa Ştefan-cel-mare. Intră în metalic.
ogradă, acasă, — şi un câne mare, alb, presărat /J’aci din gură!« strigă femeia, aspru.
peste tot cu puncte negre, stropit parcă cu cer­ O undă de nemulţămire umblă prin pieptul
neală, începu a >ări cu prietinie in jurul lui. lui lorgu. Şi se gândiâ, trecând prin livada mică,
încunjură domol cerdacul şi grădiniţa din faţa cu arbori neclintiţi in lumina razelor piezişe.
cerdacului, şi pătrunse în casă pe dindos. în Fiecare vorbă a mamei lui vitrege avea un în­
odăiţa lui băteâ soarele: o odăiţă mititică în ţeles pentru el, un înţeles deosebit. Unde te
care abia se putea învârti, cămara cea veche. duci? Asta înseamnă: de ce nu stai să faci ju-
*