Page 3 - 1908-09-10

LUCEAFĂRUL

REVISTĂ ILUSTRATA FENTRG LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea anoi comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiccanu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, /Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatma, O. Goga, Dr. I. Lupaş,
Dr. G. /Murau, H. P. Petrcscu, Ecalerina Pitiş, M. Sadoueanu, C. Sandu-Aldea, Simionescu-Râmniceanu,
I. G. Soricu.

Orice reproducere, fără indicarea ixvorului, este oprită.

Prăpastie.

La geam mi se sbăleâ oraşul cu huietul fără popasuri,
Cu vrajba lui, războiul panii, îl deşluşeam în mii de glasuri
Şi chiotul flămând al vieţii vuia la geamurile mele...
Eu ascultam pierdut la masă, şi toate svonurile-acele
Smulgeau din inima-mi bolnavă şiragul slovelor trudite...
Şi cum pluteam aşa ’n neştire, deodată, ’ncet, pe nesimţite
Nedumerit trecându-mi pragul un om s’a strecurat de-afară...
Un biet moşneag cu barba albă, frumos în portu-i dela ţară...
El s’a oprit în prag o clipă... Mi-a zis apoi sfios pe nume
Şi ochii ’ntrebători albaştri mă cercetau în faţ’ anume...
Ducă un zimbet de lumină pe fruntea lui brăzdată ’n creţe
Şi când m’a cunoscut bătrânul, ca ’ntinerit, mi-a dat bineţe.

Am îngropat atâta vreme de când eram noi împreună
îmi învia o lume ’ntreagă cu vorba-i limpede şi bună,
Atâtea farmece uitate zimbeau din graiul lui cuminte,
Se fărâmă o jale blândă în tremuratele cuvinte
Şi povestea încet moşneagul mişcându-şi pletele cărunte...
Spunea de-un sat cu case albe, pierdut pe coasta unui munte,
De oamenii uitaţi acolo, pe cari îi paşte nenorocul,
Cum li s’a stins nădejdea ’n sutlet şi li s’a stins în vatră focul,
Cum numai mărăcini pe câmpuri le-a mai lăsat arsura verii,
Cum slujbe dau pe câmp plugarii şi cum se vaieră oierii.
Spunea de-o casă părăsită, fără stăpân de ani de zile,
Cum îşi îndoaie ’ncheietura acoperişul de şindile,
Cum vântul a ’ngropat fântâna, cutrierând ograda moartă
Şi ’n ziua sfântului llie i-a frânt armindenul la poartă.
Şi multe povestea bătrânul... Spuneă de jalea bătăturii,
Cum şi-a făcut o barză cuibul şi are pui în podul şurii;
Mi-a spus că ’n ţintirim la groapă doar’ dânsul biet de se mai duce