Page 4 - 1909-02
P. 4
28 luceafărul Nrul 2, 1909.
Aduceri aminte.
x. să mă închin şi cum să mă uit, fără teamă,
Când am avut examenul din urmă, domnul în faţa protopopului.
învăţător eră mai prietinos si mai bun. Cu în ziua examenului, dupăce am spus ru
câteva zile înainte, m’a chemat la el şi m’a găciunile, la semnul învăţătorului am eşit
mângâiat pe frunte. Ochii îi străluciau de-un din bancă şi m’am apropiat şovăind de masa
foc neobicinuit: eră un fior de dragoste pă unde eră protopopul şi tata.
rintească, cea din urmă... 0 clipă mi s’a părut, că lumea se învârte cu
Copiii numai la urmă înţeleg, că dascălii mine: protopopul cu ochelarii pe nas, păreţii
urgisiţi au avut şi ei inimă! împodobiţi cu cetini de brad şi dascălul, care
S’a plimbat de câteva ori de-alungul odăiţii îmi zâmbiâ mai prietenos ca oricând. Fetiţele,
scunde, în vremece eu priviam la Andrei Mu- frumos pieptenate, mă priveau şi ele cu în
grijorare, iar băieţii se coteau, pe ascuns.
Atunci am început cu glas scăzut:
Mult Onorate Domnule Protopoape!
Şi am spus discursul fără greş, căci începeam
a pricepe pe deplin acum, ceeace scrisese
dascălul pe petecul de hârtie. Vedeam bine,
că n’o să mai fiu împreună cu prietenii mei
de până acum, că alţi dascăli mă aşteaptă
undeva departe, cari, poate, vor fi mai răi şi
mai aspri ca dascălul nostru.
Când am luat premiile, nu mai eram aşa
de vesel, ca alte ori şi priviam cu părere
Vederi din România: La fântână. de rău la băieţii, cari rămâneau şi pentru
viitor în şcoala unde copilărisem.
răşan de pe părete, cum declamează, cu mâna Dascălul, de trestia căruia aveam atâta res
întinsă. pect pe vremuri, m’a prins înduioşat de mână
— Măi prietine, (îmi zicea pentru întâia şi m’a sărutat pe frunte.
oară „prietene") tu te duci acum la Blaj, şi Să te porţi bine şi acolo ...
scapi de mine... A mai vrut el să zică ceva, dar mi s’a părut
Şi iarăş se uită la mine, cu un zâmbet că vorba i se opreşte în gât.
deosebit de prietenesc. *
Atunci am simţit că mi se înmoaie inima. Vacanţa din urmă n’a mai sămănat apoi cu
Mi-am adus aminte de toate micile noastre celelalte.
mişelii de şcolari, de toate supărările câte le Nu mai îndrăzneam s’o iau razna pe dea
pricinuiserăm dascălului nostru, pe care numai luri cu ceialalţi tovarăşi, nici să hoinăresc
acum începeam să-l iubesc cu adevărat. dupăamiezi întregi în Valea Cerniţii, după
Tu te duci... dar aştept să-mi faci peşti.
cinste şi la examen, şi, după ce-i merge, Eram „student" acum, şi trebuia să iau
să-mi faci cinste şi acolo... seamă la tot ce făceam.
A scos apoi un petec de hârtie şi mi l-a Peste zi mai cetiam câte ceva din grama
dat să-l cetesc: „Prea Onorate Domnule Pro tică şi din aritmetică; seara mă asculta apoi
topop!" tata, iar mama îmi adună rând pe rând hăi
Eră discursul de bineventare, pe care aveam nuţele de drum.
să-l spun, chiar la începutul examenului. Ce iute a trecut vara aceea!
L-am învăţat pe dinafară şi dascălul mi-a Noaptea, câteodată, visam Blajul, gimna
spus unde trebue să ridic mâna, cum trebue ziul şi internatul, de care îmi povestise tata
