Page 8 - 1909-02

32 LUCEAFĂRUL Nrul 2, 1909.

înveţi să nu mai tragă copiii oamenilor cu După o învăţătură aşa de strălucită şi o
el. îmi spunea Veta lui lorgu că într’o seară frecventare regulată, la şcoală, Adrian căzu,
Adrian al nostru a jucat cu ei pe scenă. Dar cu succes, la examene.
vezi eu aşa zic.că ar fi bine să prinzi pe Atât îi trebui Coani Frosi, să audă şi
nespălatul ăla şi să-i aplici constituţia cum aceasta.
trebue... „Auzi, coane Costache, feciorul dumnitale
Ei, da! Dumneata gândeşti că eu nu a rămas şi anu-ăsta repetent. îţi place? Şi
am altceva mai bun de făcut decât să mă mai vreai să zici că sunt femeie rea. Nu
iau, pe drum, de păr cu oamenii, să mă fac eşti om; ai făcut un singur copil şi nici
şi de ocară... Dar... m’oi duce... p’ăla nu ai fost în stare să-l faci ca lumea.
Of Doamne, Doamne! Aşa eşti tu de Leneş, cu gândurile spulberate, ca vai de
când te-am pomenit, tot fricos şi îndărătnic. capul lui. Nu eşti om şi pace. Ai unul singur
şi nici p’ăsta nu poţi să-l stă­
pâneşti."
Se umpluse paharul.
„Lasă-1 numai să vie şi de nu
ţi-o plăcea ce i-oi face, să nu-mi
mai zici Costache."
A doua zi de dimineaţă, după
o bătae ţeapănă ce mâncase noap­
tea, Adrian dădu bir cu fugiţii.
A trecut o zi, au trecut două,
ba chiar două-trei săptămâni şi
de Adrian nu se mai auziâ nimic.
Chiar din prima săptămână s’a
dat circulări pe la poliţii ca să-l
caute, dar înzadar.
Coana Frosa începuse să cam
Vederi din România: La păscut. dorească de el. „Şi-o fi făcut
seama", îşi ziceâ într’un târziu,
Ţi-e că te-o omorî nespălatul de actor?... când văzu că nu se mai aude nimic de el.
Nu vezi că ţi-a nenorocit copilul, îl momeşte, Noaptea-1 visă mereu. Odată l-a visat pe
l-a adus într’o stare ca vai de capul lui! mare, într’un vapor, iar ea, şezând pe ţărm,
Bine, nu vrei tu să-l pui pe actor la locul vedea cum se scufundă vaporul şi băiatul ei
lui, atunci îl voi pune eu; o să-i croiesc e aproape să se ’nnece; cum se aruncau oa­
câteva cu umbreluţa, să mă ţie minte toată menii în mare ca să poată înnotând să ajungă
viaţa. De ce nu mi-a dat Dumnezeu un băr­ la ţărm şi cum băiatul ei, nemai având nici
bat după gândul meu! Of, Doamne, Doamne, un sprijin, se scufundă cu totul, iar ea în
rău ai fost cu mine!“ disperarea aceea se aruncă după el în mare;
Şi coana Frosa începu să plângă, pe când dar deodată se deşteaptă.
domnul Costache îşi luă pălăria şi plecă „Ce e, Frusiniţo, ce ai?...
spre club. — Ce să fie! Nişte vise urîte! îl visez pe
Când s’a dus coana Frosa să se ’ntâlnească Adrinică rău de tot, nu ştiu ce-o fi cu el..."
cu actorul de care-i pomenise lui Costache, *
par’că i s’a luat o piatră de pe inimă când Ca să-şi mai uite de durerea ce le-o prici­
auzi că cu o zi înainte au plecat toţi. nuise plecarea fiului neascultător, se hotărîră
„De frica mea au plecat, soro, — îi spunea să se ducă pentru vre-o lună în vre-un oraş
Coana Frosa lui Costache, doar’ a auzit la munte.
că o să le cer satisfacţie şi au şi spălat Trecuse vre-o două săptămâni decând se
putina." * aflau în orăşelul C. Afară de o panoramă unde