Page 9 - 1909-02

Nrul 2, 1909. LUCEAFĂRUL 33

lumea putea să vadă pe generalul Florescu făcut eu de mă chemaţi? Eu sunt Adrian
dându-şi obştescul sfârşit, — deşi de ani de Ce doriţi cu mine? — Şi în faţa lor apăru un
zile şi-l tot dă, şi afară de-o berărie unde om scurticel, oacheş, cu mustăţile rase.
o ţigancă „cântă din voce“, amăgind întru — Nu se poate, nu se poate, să vie Adrian
câtva urechile vizitatorilor, nici o altă di­ al nostru!" nu mai tăcea coana Frosa.
stracţie nu se găsiâ în toată această locali­ După multă bătaie de cap şi după pove­
tate muntoasă. stirea nenorocirei lor, se mai liniştiră lucru­
„Vezi, aci să fie actoraşii ăia de contra­ rile, mai ales după făgăduinţa dlui şef de
bandă, cari jucau la Dima, că ar face parale, poliţie, — un om de-o energie rară, când nu
zise Costache. avea ce face, că va cercetă el „cum a de­
Că aşa zău! Dar ţi-ai uitat că numai venit cu căzu chestiunei".
ei ne-au momit băiatul?... Seara când a fost reprezentaţia, înzadar
Aşa e, bine zici.“ şi-au făcut, atât coana Frosa, cât şi domnul
Tocmai pe când se gândiau coana Frosa Costache, — ochii în zece să vadă dacă nu
şi domnul Costache să se în­
toarcă în capitală, văzură pe
uşile dela ferestrele berăriei
nişte afişe lungi cât toate zilele,
iar pe ele sta scris cu litere
groase: „Astă seară şi în toate
serile, subt conducerea ilustrului
absolvent al conservatorului din
Roma Adrian d’Alpini, se va juca
emoţionanta tragedie: Răpirea
contelui negru etc. etc.“ Când
ceti coana Frosa afişul, mai-mai
să leşine.
„Să ştii că e Adrian al nostru,
nici nu mai încape îndoială; să-i Cioban.
dăm pe mâna poliţiei înainte de
a juca. o fi şi Adrian al lor printre „nespălaţii ăia",
O să-l desmoştenesc, răcni domnul Co­ dar nu l-au văzut de loc.
stache, auzi s’a luat cu marţafoii ăia şi s’a „Nu se poate, trebue să fie cu ei, dar
făcut comedianţ? Las’ că-ţi arăt eu ţie!... şi l-au ascuns, l-a schimbat numele, îl făcuse
începu să rupă afişele de pe uşi şi ferestre. ’talian ca să nu-1 cunoaştem; nu se poate,
Coana Frosa nu se lăsă mai pe jos, rupea trebue să fie cu ei!"
şi ea cu amândouă mânile strigând: Şi coana Frosa a stat planton, uitându-se
Aşa, aşa, mai joacă şi-acum dacă-ţi dă cu cea mai mare băgare de seamă, până a
mâna!..." ieşit şi cel din urmă om din grădina unde
Deodată apăru berarul cu o droaie de oameni fusese reprezentaţia, dar Adrian al lor nu se
raşi la mustăţi şi-i înşfăcă pe-amândoi de gât. vedeâ.
„Ce-aveţi voi cu meseria noastră, măăă... La Bucureşti vecinii şi chiriaşii cucoanei
Ce-aveţi voi, mă nebunilor? La balamuc! Frosa şi ai domnului Costache ştiau unde
Aideţi la poliţie!" strigară toţi într’un glas. s’au dus vecinul şi proprietarul lor, aşa că
Până Ia poliţie nu eră decât o palmă de loc. toate scrisorile ce le veniau acasă, le expediâ
„Unde e Adrian? Unde e? strigă Costache. dumnealor „la băi".
— Mi-a nenorocit copilul; mi i-a momit şi l-a A doua zi, după ambele reprezentaţii, des
făcut comedianţ, — ţipă coana Frosa. Unde de dimineaţă văzu că vine dela poliţie un
e Adrian? O Doamne, Doamne? Unde e? vardist cu nişte hârtii.
Ce-aveţi cu mine, domnilor, ce v’am „Ce-o mai fi şi asta? se ’ntrebă Costache.