Page 4 - 1909-03
P. 4

52                         LUCEAFĂRUL                  Nrul 3, 1909.
           înaintarea  învăţământului  la  obştea  româ­  toate  părţile  locuite  de  Români.  Şi  în  adevăr,
           nească, în fruntea căreia se află.  Popasu  se  şi  socotiă  cu  drept  cuvânt  între
            în  urma  silinţelor  lui  neobosite  şcoala  po­  cei  mai  distinşi  bărbaţi  ai  noştri  de  pe  la
           porală  de  lângă  biserica  Sf.  Nicolae  din   mijlocul  veacului  trecut  şi  ca  o  podoabă  a
           Scheiu,  care  mai  ’nainte  numai  vegeta,  se  pre­  bisericei  româneşti.  Aceasta  se  poate  vedea
           făcu  în  scurtă  vreme  într’o  şcoală  primară   şi  din  modul  cum  îl  apreciază  marele  scriitor
           bine  întocmită,  cu  4  învăţători.  Tot  Popasu   Alexandru  Odobescu,  care  îl  văzuse  şi-l  au­
           fCi  acela,  care  îndemnă  pe  parohienii  din   zise  vorbind  la  adunarea  generală  a  „Aso-
           cetate,  dela  biserica  sf.  Adormiri  şi  pe  cei   ciaţiunei  transilvane",  ţinută  în  Braşov  în
           dela  biserica  Sf.  Nicolae,  să  dea  mâna  unii   anul  1862.  „Glasul  sonor  şi  simpatic  al  ora­
           cu  alţii  şi  astfel  cu  puteri  unite  să  susţină   torului",  zice  Odobescu  în  darea  sa  de
           o  şcoală  primară  de  nădejde,  prevăzută  cu   seamă  publicată  în  „Revista  română",  „emo-
           toate cele trebuincioase.         ţiunea  şi  inspirarea,  ce  erau  zugrăvite  pe
            După  potolirea  mişcărilor  politice  din  anii   faţa  lui,  înţelesul  adânc  şi  pătrunzător  al
           1848  şi  1849,  la  care  luă  însuş  parte  activă,   cuvintelor  sale  deşteptară  în  inimile  între­
           Popasu  urmă  mai  departe,  cu  o  energie  şi   gului  auditoriu  o  exploziune  de  entuziasm.
           mai  încordată,  lucrarea  sa  de  luminare  şi   Strigătul  adesea  repeţit  de:  să  trăiască!  care
           ridicare  a  poporului  prin  şcoală.  Nu  eră  co­  înlocueşte  la  Românii  de  peste  munţi  căză-
           mună  în  protopopiatul  său,  care  să  fie  lipsită   cescul  nostru  Hurra!  niciodată  nu  răsună
           de  acest  mijloc  de  căpetenie  de  învăţătură.   cu  o  mai  vie  înfocare.  în  adevăr,  Românii
           Până  şi  pentru  Ţiganii  din  suburbiul  Blu-   din  Ardeal  posedă  în  protopopul  Popasu
           măna,  dela  intrarea  în  Braşov,  deschide  vred­  unul  din  acei  preoţi  exemplari,  cari  în  fapte
           nicul  protopop  o  şcoală  poporală.  Şi  multe   şi  în  simţiri  au  ştiut  a  se  identifică  cu  ade­
           din  şcoalele  din  protopopiatul  lui  Popasu   văratul caracter al păstorului creştin."
           erau în adevăr şcoale de model.    Acela  însă,  care  ştia  preţui  mai  bine  însu­
            Ceeace  încoronează  însă  opera  şcolară,   şirile  nobile  şi  vrednicia  lui  Ioan  Popasu
           săvârşită  în  Braşov  de  nemuritorul  Ioan  Po­  eră  marele  Mitropolit  Andreiu  Şaguna,  care
           pasu,  şi  ceeace  îi  asigură  pentru  totdeauna   se  întâlnise  în  repeţite  rânduri  în  gânduri  şi
           un  titlu  de  recunoştinţă  din  partea  Românilor   în  nizuinţe  cu  vrednicul  său  protopop  şi  care
           braşoveni,   este   gimnaziul   român   ridicat   luase  sub  ocrotirea  sa  opera  începută  de
           în acest oraş sub conducerea lui.  acesta.
             Popasu  este  acela,  care  a  conceput  mai   Drept  semn  de  recunoştinţă,  Şaguna  îl  ri­
           întâiu  ideea  înfiinţării  unei  şcoli  mai  înalte   dică  în  a.  1864  la  rangul  de  Arhimandrit,
           pe  seama  Românilor  de  legea  răsăriteană   iar  în  anul  următor,  când  avea  să  se  Inau­
           din  Ardeal,  el  a  ştiut  încălzi  prin  căldura   gureze  noua  dieceză  română  a  Caransebe­
           inimei  sale  inimile  Românilor  din  Braşov  şi   şului,  tot  dânsul  îl  recomandă  Coroanei  să
           din  împrejurime  pentru  înfăptuirea  acestei   fie   numit   episcop   al   acestei   dieceze,
           idei;  la  chemarea  lui  caldă  şi  Ia  exemplul   recomandare  care  şi  fu  urmată  fără  întâr­
           lui  de  jertfire  pentru  binele  obştesc  Românii   ziere.
           braşoveni  şi  din  Ţara  Bârsei  adunară  mij­  La  Caransebeş  Popasu  desvoltă  aceeaş
           loacele  de  lipsă,  cu  cari  în  câţiva  ani   rodnică lucrare ca şi în Braşov.
           de  zile  se  ridică  „Ierusalimul  românesc",   în timpul de aproape 25 de ani (1865—1889),
           acea  falnică  clădire,  ce  se  înalţă  la  intrarea   cât  păstori  această  dieceză,  Popasu  îi  dete
           în  suburbiul  Scheiului,  unde  se  adăpostesc   o  organizare  de  model,  înfiinţă  un  institut
           astăzi  şcoalele  secundare  române  din  Braşov,   teologic  şi  pedagogic,  înmulţi  numărul  şcoa-
           cari  au  înălţat  numele  Românilor  braşoveni   lelor  poporale  şi  înălţă  sentimentul  naţional,
           şi  cari  vor  vesti  pentru  toate  timpurile  nu­  apăsat  atâta  vreme  sub  stăpânirea  biseri­
           mele lui Ioan Popasu.             cească  a  Sârbilor.  Şi  Ia  Caransebeş  ca  şi  la
             Natural,  că  asemenea  fapte  trebuiau  să  facă   Braşov,  Popasu  nu  trăiâ  pentru  sine,  ci  pentru
           cunoscut  şi  preţuit  numele  autorului  lor  în  binele şi fericirea turmei păstorite de dân-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9