Page 12 - 1909-04

84 Ll'CEAFĂROL Nrul 4. 1909.

se dete dinaintea căminului sprijinindu-şi iar o sută să-i păstrezi pentru tine. Lui Manole,
umerii de burlanele sobei... dacă te-o întrebă, să-i s p u i . . . Ce să-i spună
„Scrie, Polino.“ Polino?"
„Iacă scriu.“ „Să se jeluiască că i-ai scris o scrisoare
„Cum să începem ?“ să n’o mănânce porcii şi să pună pe Tarşiţa
Cucoana Polinaîi uşura sarcina asta scriind să-l judece că-i prea face zile fripte băiatului."
frumos pe fruntarul hârtiei. Domnul Iorgu ştiu acuma să nimerească
„Băiatul meu scump." foarte bine cutioara cu plicuri, se iscăli din
Domnul Iorgu trase cu coada ochiului şi josul scrisorii, făcu un grop de bani şi le
nu zise nimic, apoi începu să dicteze mai trimise toate, prin isprăvnicel, la poştă.
înainte: Cucoana Polina îi apucă mâna şi i-o duse
„Eu sunt un părinte slab. Din prea marea la gură.
şi nesocotita dragoste ce-ţi port, fiindcă eşti „Ce faci, Polino, sări domnu Iorgu ferindu-şi
singurul purtător al unui neam de oameni mâna, ce sunt eu, popă?"
cinstiţi, te-am crescut cam fără socoteală şi „Să mă ierţi, Iorgule, dar uite, în gândul
cu mare cusur. Frate-meu Manole, care ţi-e meu îţi făcusem năpastă..."
unchiu bun, a mijlocit şi te-a luat lângă el Domnu Iorgu zâmbi şi-o mângâie pe tâmplă.
ca să te aibă de aproape şi să te îndrumeze Amândoi rămăseseră tăcuţi. Apoi dânsul cătră
la bine pentru viitor. Cu toţii n’avem alt gând soţia sa dragă:
decât să te ştim sănătos, cu învăţătura bună, „La dreptul vorbind toate astea trebuie să
ca să ne fălim, mâine poimâine, cu ştiinţa şi fie încornorări de ale lui Manole. Om de
cinstea ta. Cum să nu ştii tu răspunde la vremea veche, ce vrei, şi suflet acru. Cine
atâta dragoste a noastră? învaţă bine, fătul nu-1 ştie pe Manole? Cine s’a lipit de inima
meu, poartă-te frumos, vezi-ţi de sănătate şi lui vre-odată? M’aş fi şi mirat să se prefacă
fă să am tot ştiri bune despre tine. câinele în om. Dar minţi am avut noi, soro,
„Maică-ta, surorile şi eu, iubitorul tău tată, de ne-atn dat copilul de lângă n o i . . . ? “
îţi trimetem o mie de îmbrăţişeri. Cucoana Polina îi răspundea alintându-1
Al tău părinte. cu o privire plină de recunoştinţă şi de bu­
nătate, iar Iorgu Beloianu se gândi cu jind
„Nota b e n e . . . Scrie Nota bene, P o l i n o . . . cum s’ar mai fi făcut un cal, pe patru labe,
îţi trimet două sute de franci, post restant. ca să-l încalice şi să-l plesnească Manolică
De o sută să iei daruri fetelor ca din partea cu biciul.
ta şi să le aduci când îi veni de Crăciun, Caton Theodorian.

Cântece.
(Hafis.)
Auzi ce muzică divină E amară lumea asta
Coboară din adânc de srele?! — Toţi se plâng de ea mereu,
Sunt ale îngerilor coruri — Dar întreagă-ar îndulci-o
învaţă cântecele mele. Buzele ce le ştiu eu.
împărat de-aş fi, o lume Când cu zimbetele tale
Să mă cânte ’n osanale îmi răsai în drum, fecioară,
Tronul meu ar fi şi-atun:ia Ca un mugur se deschide
Micul prag al uşei tale. Inima: e primăvară.
Urei de-odată să-mi destăinui
Uecinica viaţă,
Spune-i vântului să-ţi smulgă
bălul de pe faţă.
A. E.