Page 4 - 1909-05
P. 4
Nrul 5, 1909. LUCEAFĂRUL 101
sus, ne vom mulţumi cu o singură parte din
viaţa lui, cu un singur punct, i-am putea zice.
Punctul acesta ne vom strădui să-i înfăţişăm
însă într’o lumină cât mai completă şi mai
intensivă.
Voim să expunem, anume, câteva conside-
raţiuni mai deaproape asupra originii lui Şa-
guna, în special asupra m e d i u l u i s o c i a l ,
din care a răsărit şi în mijlocul căruia şi-a
petrecut copilăria şi tinereţa. în consecinţă
vom încercă să scoatem la iveală factorii in
terni şi externi, cari au contribuit, în prepon-
deranţă, la formarea caracterului şi i n d i v i
d u a l i t ă ţ i i s a l e s u f l e t e ş t i .
Şi dupăce ştim, că Şaguna a fost vlăstarul
unei distinse familii de comercianţi macedo
români din Mişcolţ, va trebui, în chip firesc,
să aruncăm înainte de toate o reprivire asupra
coloniilor macedo-române, cari au dăinuit o
bună bucată de vreme în ţara noastră. Aceasta
nu numai din simplul motiv, că familiile ma
cedo-române din Ungaria au meritul netre-
cătorde a ne fi dat pe un Şaguna, ci în
demnaţi mai vârtos de r o l u l î n s e m n a t , Gropeanu: La pian.
care, cum vom vedeâ, l-au avut aceste co
lonii în istoria noastră culturală. oraşe, amestecaţi cu Greci, Turci, Bulgari,
* Albanezi, în sfârşit cu toate soiurile de po
Doamnelor şi Domnilor, poare, care s’au îngrămădit în peninsula bal
Sub numirea de Macedo-români sau Ară- canică, pare că anume pentru a da de gândit
mâni e cunoscută ramura cea mai de mea- diplomaţilor Europei.
zăzi a neamului românesc, locuitoare în păr Fără să încercăm aici o descriere etno
ţile centrale din peninsula balcanică. Se mai grafică a Macedo-românilor, ne mărginim a
numesc şi „Ţinţari“ pentru deasa între constată numai faptul, că ocupaţiunea lor de
buinţare a sunetului „ţe“ în loc de ce, ci, căpetenie a fost, în toate timpurile, co
iar Grecii îi numesc în termen de batjocură rn ere i u l . Cauza e firească. împrejurarea, că
„Cu ţ o vI ach i“, adecă vlachi şchiopi. Nu nu locuiesc un teritoriu compact, care să-l
mirea de macedo-români însă nu ne dă ideea cultive, şi că chiar unde se pot ocupă de
cea adevărată despre situaţiunea lor topo agricultură o consideră înjositoare, cum şi
grafică, câtă vreme e ştiut, că majoritatea faptul, că păstoritul, singura ocupaţiune mai
lor nu locuieşte în Macedonia lui Alexandru rentabilă, nu e în stare să-i susţină, i-au în
cel mare de pe vremuri, ci e răsfirată mai drumat, în chip firesc, la negoţ. Păstoriul
ales pe coastele şi văile Pindului, aparţinător macedo-român, dacă doreşte să asigure co
Thesaliei şi jEpirului grecesc. Adevărat, că piilor săi o existenţă, e silit să-i trimită la
şi în Macedonia propriu zisă trăieşte o oraş, unde ca ucenici de prăvălie pot să
poporaţiune, după rassă şi limbă, română, înveţe limbile străine şi cu timpul să devină
aceştia se numesc însă Megleniţi sau Megleno- negustori. Astfel se explică, cum toţi Macedo
Români şi se deosebesc esenţial de Arămâni românii vorbesc cu aceeaşi uşurinţă greceşte,
în dialect, în port şi chiar în fizionomie. Şi turceşte şi bulgăreşte şi cu ajutoriul acestor
de fapt aceştia sunt adevăraţii Români ma limbi poartă comerciu în toate părţile răsă
cedoneni. Ei trăiesc împrăştiaţi prin sate şi ritului până prin Cairo şi Alexandria. De
l*
