Page 6 - 1909-05

Nrul 5, 1909. LUCEAFĂRUL 103

cari, cei mai mulţi, şi-au desvoltat activitatea pe atunci comerciant bogat în Timişoara,
literară în capitala ţării. E ştiut apoi, că, pe tim­ care l-a susţinut la studii universitare, după
pul acesta, între Budapesta şi Ţările româneşti isprăvirea cărora s’a aşezat ca medic în Ora-
se întreţinea o vie legătură socială prin desele viţa, unde s’a şi căsătorit. De soţia cea din­
călătorii ale boierilor şi neguţătorilor „de din­ tâi însă s’a despărţit pentru a luă în că­
colo" la noi în Ungaria. Iar Buda, unde ves­ sătorie pe fata protopopului sârb Sofronie
tita „tipografie crăiască" a universităţii scotea Ivacicovici, fratele fostului nostru mitropolit
la lumină o mulţime de cărţi româneşti, cari se Procopiu, următor în scaunul lui Şaguna.
desfăceau, mare parte, în Ţara românească, Acest protopop Sofronie eră un bun limbist
a fost pentru principatele dunărene, multă şi posedă o vastă cultură enciclopedică. Despre
vreme, puntea de unire cu Apusul civilizat. George Roza încă se zice, că vorbiâ 14 limbi.
Fapt este, că pe urmele acestei mişcări de Deci probabil, că admiraţia faţă de cunoştinţele
renaştere culturală, pe la începutul veacului filologice ale viitoriului său socru l-a îndemnat
al XlX-lea, din mijlocul coloniilor macedo-ro- pe Roza să-şi părăsească soţia dintâi.
mâne răsar două figuri remarcabile, cari amân­ Dela Roza, pe lângă o carte de medi­
două luptă pentru redeşteptarea conştiinţei cină, care se păstrează în biblioteca univer­
naţionale a consângenilor lor din Ungaria. sităţii din Bucureşti, ne-a rămas un s i s t e m
Aceştia sunt M i h a i l B o i a d s i şi George d e o r t o g r a f i e c u l i t e r e l a t i n e ş t i , al­
Roza, de cari merită să ne ocupăm mai de cătuit pentru dialectul macedo-român.
aproape. încercările literare ale acestor învăţaţi ma­
Mihail Boiadsi, născut pe la anul 1780, se cedoneni, deşi nu prezintă vre-o importanţă
cobora dintr’o vechie familie macedo-română ştiinţifică deosebită, rămân totuşi ca o măr­
din Buda. Terminând studii bune, la anul 1813 turisire luminoasă despre conştiinţa unităţii
publică în Viena o gramatică a dialectului naţionale a coloniştilor macedo-români cu
macedonean supt t i t l u l : R o m a n i s c h e o d e r cealaltă parte a românismului. Faptul acesta
m a c e d o - v l a c h i s c h e S p r a c h l e h r e , ver- se învederează şi din broşura: K u r z g e -
fasst und zum ersten Male herausgegeben von f a s s t e G e s c h i c h t e d e r V 1 a c h i s c h e n
Michael G. Boiadji, offentlichen griech. Lehrer N a z i o n i n D a c i e n u n d M a c e d o n i e n ,
der hiesigen National-Schule. Wien, 1813. tipărită pe la 1819 în Pesta, de un anumit
Cum rezultă din titlu, Boiadsi eră învăţător George Muntean, din cuprinsul căreia dease-
Ia şcoala grecească din Viena şi ’n calitatea menea reiese convingerea, că Daco- şi Macedo­
aceasta scrie pe nemţeşte cea d i n t â i gra­ românii sunt părţile aceluiaşi trup naţional.
matică a dialectului macedo-român. Pe lângă Dar să cercetăm mai deaproape roadele ace­
normele gramaticale şi sintactice, manualul stei mişcări literare asupra coloniei din
lui Boiadsi mai cuprinde şi câteva fabule sau, Pesta.
cum Ie numeşte autorul, „Paramithe shi istorii înainte de toate, iarăşi ca un eflux al ace­
alepte", în dialectul macedonean. Dovadă, că stui curent naţional, este a se consideră faptul
ţânta lui eră să reînvieze dialectul macedo­ că parochia macedo-română din Pesta a fost
român, să-l facă cunoscut învăţătorilor şi con­ cea dintâi la noi, care şi-a procurat pe seama
sângenilor săi, spre a se învedera originea lui bisericii şi a şcoalei sale cărţile religioase
comună cu celelalte dialecte româneşti. Este de şi didactice, apărute pe la ’nceputul veacului
însemnat, că gramatica lui Boiadsi mai târziu a trecut în Ţara-Românească.
prelucrat-o filologul Maxim după ortografia sa în rândul al doilea, ca o nouă dovadă a
etimologică, luându-i, fireşte, întreagă valoarea. nizuinţelor pentru înaintarea culturii, cari
Celălalt învăţat macedo-român G e o r g e prinseseră rădăcini în sânul coloniei din Pesta,
R o z a (Rozsa) s’a născut în patria sa, în trebue să amintim o altă instituţiune socială
Monastir, pe Ia sfârşitul sutei a XVIlI-a. Des­ a ei, anume: S o c i e t a t e a f e m e i l o r m a -
pre dânsul avem date mai sigure. în vârstă c e d o - r o m â n e d i n P e s t a .
de 6 ani a fost adus la un unchiu al său, (Va urmă). Oh. Tulbure.