Page 9 - 1909-05

106 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1909.
ca de-o apariţiune neaşteptată. întmdeâ veşnic, unde instinctele se mulţumiau şi viaţa
botul strâns, în luciul de sticlă, gângureâ şi se trăiâ întreagă ...
pipăia locul ca după o sărutare dorită şi, tre­ în amăgirea de-o clipă, maimuţa [aprinsă
murând de fericire, îşi lipea tâmpla de oglinda şi pierdută, apropie oglinda de piept ca într’o
rece, legănându-se aşa, ca într’o desmerdare îmbrăţişare şi trupul ei moale şi înfiorat se
uitată. cutremură ca într’un spasm de voluptate,
După un timp, tresărind din adormirea ei contopindu-se un moment cu oglinda min­
dulce, maimuţa îndepărtează un moment o- cinoasă .. .
glinda, se caută iarăşi, tremură, scoate un
ţipăt şi se bucură, apoi iar o apropie pândind, N’ani mai putut să despart maimuţa de
într’o scăpărare de inteligenţă, întoarce iute oglindă din ziua aceea ... — De câte ori o
capul după oglindă şi întinde mâna ca după vedeam retrasă într’un ungher tăcut, cu oglinda
o umbră ... în braţe, lipindu-se dornică ca de-o iluzie, mi
Nedumerirea de-un moment trece, căci mai­ se păreâ că ea, în oglinda aceea rece, stringe
muţa şi-a revăzut iar chipul în oglindă şi ’n la piept ţara ei îndepărtată, cu amintirile şi
chipul acela a văzut ea libertatea şi iubirile tovarăşii de iubire, cu viaţa slobodă şi largă
slobode dedemult, cu ţara de păduri şi soare a pădurilor sălbatice ... ’ .

Lacul morfii.
(A. Ady).
Plutim deasupra unui lac E înzadar, cădem cu foţii,
Noi mândre paseri călătoare, Căci lacul mortuar ne ’nghite,
Din undele-i otrăvitoare, Zadarnic visuri şi ispite
Divine negre şi spurcate Şi dragoste ne ’ndrumă calea,
îşi cască gura hrăpitoare: Cădem cu aripi biruite:
Ungaria se chiamă lacul... Ungaria e lacul morţii...

Visătorul.
Cântă pădurea fermecată, în vraja soarelui de-amează
Şi numai cânt, numai alint Cântă castelul de cristal;
Plutiă în zarea depărtată; Cântă ’n văzduh vrăjita rază,
Cântă pădurea de argint: Privind iatacul de coral:
„Stăpân’-avem, născută zină „Ea poartă ceriul sub pleoape
Din razele unei amezi; Şi serafimii-s slujitori;
Copil sfios, o vină, vină, O, vină, vină, mai aproape,
Stăpâna florilor s’o vezi." Copil cu ochii visători."
Cântă pădurea; visătorul
Cu dornici ochi cătâ în zări
Şi a pornit la drum cu dorul
După visatele cântări.
G. Rotică.