Page 8 - 1909-05

Nrul 5, 1909. LUCEAFĂRUL 105
Ajunsesem să-mi cred maimuţa fericită şi
împăcată în tovărăşia mea şi cu belşugul din-
prejur. Mă miram acuma, de ce eră gata pe
fugă, când vedeâ uşa de-afară deschisă şi
mă silea astfel s’o ţin degeaba în lanţ. Mă
întrebam chiar cu încredere : — Unde-ar mai
putea găsi ea tot ce-a găsit în casa m e a ? . . .
Odată, i-am dat drumul slobodă, prin odăile
largi cu uşile în lături.
Atâta i-a trebuit ca să-şi înceapă salturile
nebune. Am urmărit-o în toate jocurile şi
sbenguirile ei din libertate.
într’un timp de neluare în seamă, se face
însă tăcere în casă.
Ce se făcuse maimuţa?
Caut în toate părţile, o chem pe nume,
strig, cotrobăesc prin unghere, n’aud şi nu
găsesc nimica. Când să ridic o perdea dela
geam, dau de maimuţă.
Tovarăşa mea îmblânzită, în recunoaşterea
prin odăi, găsise pe o masă o oglindă rotundă
portativă.
Gropeanu: Portret.
Acum stă ghemuită în colţul acela acoperit
şi, ţinând în mâni oglinda, se priveâ setoasă
pui de paşă, iar eu stau pe scaun, dinaintea
mesei. şi uimită.
O boabă ei şi una mie. M’am pus de-o parte să-i urmăresc jocul:
La început le curăţim frumos de coajă, Maimuţa cuprindea oglinda cu aprindere,
scoatem sâmburii şi le înghiţim. Pe urmă, se uită la restrângerea de-acolo şi se înfiorâ
însă, maimuţa se enervează, se uită la mine
lacomă, scoate ţipete scurte şi bănuindu-mă
c’o nedreptăţesc, se repede Ia strugur şi ’ncepe
a cărăbăni la gură, ca un flămând, care
mănâncă la praznic. Cu chipul acesta mai­
muţa, care e mai înzestrată decât oamenii,
îşi umple înainte guşile de sub fălci, îşi face
depozite cum s’ar zice, ca să mănânce apoi
singură, în timpul de linişte. în instinctul
acesta de rapacitate, am văzut eu origina...
capitalului dela oameni şi tni-ant zis că, dacă
nu chiar toţi oamenii se trag din maimuţă,
apoi_____ bancherii, cel puţin, trebue să fie
nişte urangutani domesticiţi...
Masa cea mai curioasă a maimuţei e când
mănâncă orez. Cum stă pe şezui, întinde
amândouă mânile de dinainte, împrăştie gră­
mada pe masă şi-apoi, c’o iuţală şi preciziune
de scamator, duce firile la gură alternativ,
arătându-şi pe rând dinţii albi şi ascuţiţi ca
într’o strâmbătură continuă. Gropeanu: Carmen Sylva.