Page 10 - 1909-05

Xrul 5, 1909. LUCEAFĂRUL 107

Scrisori din Paris.

Salonul de Toamnă. cari văd ultima expresie şi „desăvârşita de­
Cea mai importantă din ultimele mani- săvârşire" a artei moderne în îndrăsneala de
festaţiuni artistice a fost expoziţia a şeasa a picta o bluză albastră sau un frac negru!
a Salonului de Toamnă. Desbrăcând zdrenţele şcoalei pentru a se
Acum e prea departe de noi, ca să-i putem premeni la izvoarele naturii, artiştii n’au re­
face o dare de seamă amănunţită, de aceea nunţat la mândria de a exprimă, cu elemen­
ne-ain gândit să insistăm asupra problemelor tele plastice, viaţa lor internă, acest vis divin,
artistice pe cari le-a realizat această expo­ care-i leagă de precedesorii lor şi care le
ziţie; asupra valorii şi vitalităţii acestor pro­ tălmăceşte viitorul. Unii dintre ei au putut
bleme. Şi ne vom da silinţa să le tratăm în să se zăpăcească o clipă, să se exalte până
câteva repriviri scurte şi cuprinzătoare. la beţie de fanfarele colorate ale vieţii exte­
Se zice şi istoria celor din urmă o sută rioare. Această iluzie a putut stăpâni o ge­
de ani pare a întări această afirmaţie că neraţie sau două. Mi se pare, chiar că im-
arta plastică din Franţa a trecut, pe o că­ presioniştii au crezut că trebue să jertfească
rare aproape dreaptă, dela convenţiunile şi luniinei creerul lor şi partea spirituală a sen­
idealurile negative academice la adevărul na­ sibilităţii lor.
turii, la realitatea vieţii. Aceasta o vedem Dar artiştii noştri de astăzi au tras învăţă­
atât în sculptură cât şi în pictură, cari pă­ turi din toate aceste greşeli. Ele au fost ne­
răsind încetul cu încetul „canoanele" gre­ cesare: ceice le-au săvârşit dintr’un sentiment
ceşti, se interesează tot mai mult de înfăţi­ de idolatrie servilă pentru natură, au pre­
şarea modernă a oamenilor şi a lucrurilor. gătit elemente noi, noi mijloace de realizare
Artiştii, totuşi, nu cutează să reproducă ime­ tinerilor măestri în viaţă: aceştia priviră na­
diat ceeace li se înfăţişează ochilor. Se ho­ tura cu o mândrie plină de dragoste şi în
tărăsc numai cu încetul, cu sfială, cerând loc de a se uită pe ei înşişi în faţa ei, o si­
mai întâi realităţii să fie pitorească şi mer­ lesc să le slujească planurile.
gând să o caute în afară de atmosfera lor După dibuiri, încercări pătimaşe, chiar şi
natală, în Algeria, în Italia, în Orient. Această dureroase uneori, i-am văzut, în acest ultim
înapoiere în spaţiu este, pentru ei, în faţa salon, luându-şi, fără şovăiri, o hotărîre. Fo-
publicului obicinuit cu podoabe clasice, un losindu-se de toate descoperirile anterioare,
fel de scuză că au renunţat la înapoierea profitând de impresionizm fără să fie încă­
în timp. Dar urmaşii lor merg mai departe, tuşaţi de el, întorcându-se la Primitivi, fără a
sau mai bine zis — mai aproape. Ei în- dispreţul învăţăturile Renaşterii, prin opere,
drăsnesc să exprime viaţa de toate zilele în dintre cari multe sunt admirabile, au pro­
tipuri, în costume şi în peripeţii imediat ve­ clamat concluzia, pe care o cereau premi­
rificabile. Şi aceasta înseamnă sosirea realis­ sele pregătite de atâţia ani; această concluzie
mului lui Courbet în pictură, care e puţin este că arta mare trăieşte prin stil şi com­
înaintea realismului literar al lui Zola. Apoi poziţie, nu prin imitaţie, şi că compoziţia
isbucni i m p r e s i o n i s m u l , care purcede şi stilul au drept obiect logic: decoraţiunea.
din dorinţa de a zugrăvi natura întocmai Astfel de concluziuni ne dau, nu prin ma­
aşa cum este, surprinzând procedeurile sale nifeste oratorice, ci prin opere dnii: Maurice
elementare şi substituindu-le la artist ori­ Denis, Rene Piot, Dufrenoy, Pierre Girieud,
cărei invenţiuni, oricărei iniţiative personale. Pierre Laprade, O. Friesz, Deltombe, Derain,
Iată aparenţa lucrurilor. Adevărul lor adânc O’Counov, Diriks, de Mathan, Ronault,Maufra,
e ceva mai complicat. Un lucru e sigur, că Verhaeren, Jeanis, Van Dougen, Manguin,
un desgust instinctiv, unanim i-a înstrăinat, Alcide Le Beau, Emile Roustan, Andre Al-
încă de mult, de minciuna academică pe artiştii bert, Charles Lacoste, Jean P u y . . .
vrednici de acest nume. Dar se înşală criticii, Nimenea dintre cei informaţi nu poate să