Page 15 - 1909-06
P. 15

Nml 6, 1909.                LUCEAFĂRUL                       135
         Sus  pe  o  colină  o  clopotniţă,  cum  eră  în  alte  tim­  pentru luminat la petreceri, anumite instrumente pentru
        puri  în  ţinutul  lemtland,  se  înalţă  ascuţită  şi  lucrată   jocuri,  stâlpi  de  lemn  cu  minunate  încrustărt,  până  şi
        cu multă măestrie.                imitaţii  după  „pietrile  runice",  cele  dintâi  monumente
         Mai  încolo  se  vede  o  alta  din  provincia  Ostrogothia   prin care a vorbit „saga".
        şi  ai  cărei  stâlpi  sunt  îmbrăcaţi  cu  şindrilă,  părând   Anul  acesta  s’a  dispus  transportarea  în  Skansen  a
        ca trupurile unor balauri.        unei  biserici  de  lemn  care  datează  dela  1380  şi  care
          De  altă  parte  Laponii  işi  au  baraca  în  formă  de  cort   a  fost  cumpărată  de  statul  suedez  încă  de  acum  60
        pe  care  nu  pun  aşa  de  mare  preţ,  căci  trăesc  ca  şi  în   de  ani.  Ea  este  un  monument  rar  şi  de  mare  valoare
        ţinuturile  nordice  împreună  cu  dobitoacele  cu  care  i-a   in ceeace priveşte arta poporului.
        înfrăţit  natura  aspră.  Câni  negri,  mari  şi  lăţoşi,  pur­  Pe  marginea  drumurilor  sunt  aşezaţi  bolovani  cari
        tând  zimţare  la  gât,  stau  legaţi  deoparte  pe  când   conţin  diferite  metale  precum  şi  blocuri  de  minerale
        „ski“-urile  sunt  răzimate  de  colibă.  „Pulka“  sau  sania   ce  se  găsesc  în  ţară,  iar  mai  încolo  se  văd  schele­
        în  formă  de  opincă  la  care  îşi  înhamă  renul  şi  por­  tele  feluritelor  dihănii  ce  au  trăit  in  timpurile  depăr­
        nesc  peste  zăpadă  stă  şi  ea  martoră  aci  ca  şi  lănciile   tate pe pământul şi în apele Scandinavici.
        şi  alte  instrumente  cu  cari  se  apără  de  fiare.  Nu   Cu  un  cuvânt  această  grădină  muzeu  înfăţişară  tot
        lipsesc  de  asemenea  nici  cursele  pe  care  aceşti  bon­  ce  se  referă  la  viaţa  poporului  suedez  şi  la  natura
        doci,  întăifăşaţi  în  nişte  hăinoae  lungi,  de  o  culoare   în  care  el  şi-a  dus  traiul.  Ceeace  însă  constitue  far­
        albastră  spălăcită,  ca  un  cer  senin  despre  care  visează   mecul şi atracţiunea acestei minunate grădini sunt ser­
        şi  ei,  cetind  în  cărţi,  le  întind  acelor  vieţuitoare  cu  cari   bările  populare  cari  se  orânduesc  acolo.  în  Skansen
        încă n’au putut legă fărtăţie.    se  ţin  şezători;  tineretul  organizează  petreceri  cu  ca­
          Pe  vâlcelele  grădinii  ca  şi  pe  coline  sunt  presărate,   racter  cultural;  se  cântă  şi  se  dansează  numai  cân-
        încoace  şi  încolo,  căsuţe  ţărăneşti,  din  diferite  pro­  tecile  şi  dansurile  naţionale.  îşi  poate  oricine  închipui
        vincii  ale  ţârii  şi  avându-şi  întreaga
        gospodărie.
          în  aceste  căsuţe  locuitorii  îşi  duc
        traiul  ca  şi  în  ţinuturile  de  unde  au
        fost  aduşi.  Vezi  pe  „Dalecarlianul
        mândru  de  portul  lui  —  care  e  cel
        mai  frumos  din  toată  Suedia"  —
        voinic  şi  cu  priviri  blânde  pline  de
        melancolie.  Nevasta  şi  fiicele  lui  ţes
        şi  împletesc  ciocoţi  şi  bete  ori  coasă
        niscai-va  vesminte  pe  care  le  înflo­
        rează  minunat.  Ele  ştiu  să  cânte  fru­
        mos  şi  se  acompaniază  singure  din
        chitară  ori  din  armonică.  Au  un  aer
        naiv,  copilăresc  şi  privesc  —  cu  nişte
        ochi  albaştri  plin  de  lumină  —  drept
        în faţă.
          De  altă  parte  se  află  „Skanianul",
        ceva  mai  ţanţoş,  căci  el  e  dintEo
        provincie  „care  e  singură  mai  bo­  Din Skansen: Cartierul Laponilor.
        gată  decât  toată  Suedia"  —  spune
        el  —  „şi  pe  pământul  căreia  cresc  tot  felul  de  bu­  ce  fel  de  sentimente  pot  aprinde  în  sufletele  tinere
        cate  şi  de  bunătăţi  din  câte  a  lăsat  Dumnezeu  pe   acele  şezători  populare  când  bătrâni,  aşezaţi  pe  un
        pământ".                          trunchiu  de  copac  sau  pe  o  piatră,  fac  ca  prin  graiul
          „Dar viţa de vie creşte?" îl întreb eu.  lor  potolit  să  călătorească  închipuirea  în  ţinuturile
          „D’apoi  că  n’o  să  mai  crească  şi  aia,  că  sunt  destule   pline de minuni ale Sagei.
        câte  sunt!"  îmi  răspunde  el  într’o  limbă  care  seamănă   Răsună  apoi  prelung,  covârşitor  de  dulce,  prin  me­
        cu cea vorbită la Kopenhaga.      lancolia  ce  strecoară  în  suflet  acele  cântece  popu­
          Mai  încolo  cel  din  Norland  (partea  de  nord  a  Sue­  lare,  acele  „visa"  care  par  a  fi  surori  cu  tânguioascle
        diei)  işi  are  casa  construită  din  lemn  şi  văpsită  frumos   noastre doine.
        cu  un  fel  de  văpsea  cărămizie.  El  e  voinic  ca  şi  brazii   Şi  tot  ce  are  Stockholmul  mai  ales,  se  adună  acolo
        pădurilor  întunecate  în  luminişurile  cărora  trăeşte  şi   şi  ascultă  cu  sfinţenie  acele  moşteniri  scumpe  rămase
        tare scump la vorbă.              dela  geniul  părinţilor  lor,  ba  însuşi  regele  se  coboară
          Şi tot astfel sunt reprezentate toate provinciile.  adeseori  în  mijlocul  pacinicilor  săi  supuşi  şi  cu  toţii,
          Dar  nu  numai  atât.  în  Skansen  poate  cineva  să   dela crai până la lucrător, îşi unesc gândirile, îşi apropie
        vadă  vechi  obiecte  casnice  cari  îşi  aveau  rostul  în   sufletele tot mai mult.
        viaţa  de  altădată  a  Suedezilor.  Sunt  pluguri  vechi,   Se  încep  apoi  jocurile  aci  furtunatice,  turbate,  aci
        care,  sănii  etc.;  apoi  felinare  în  care  se  aşezau  torţele  potolite. Ele seamănă mult cu jocurile noastre, ba
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20