Page 12 - 1909-06

LÎ2 LUCEAFĂRUL Niul 6, 1909.

ne pot dumeri, cum Şaguna, care urma Numai prinzând în felul acesta icoana su­
acum studii de drept şi filozofie la univer­ fletească a tânărului Şaguna, ne va păreă firesc,.
sitatea din Pesta, deşi poate zilnic auziâ ceeace observă şi dl Slavici cum, adecă,
cuvinte de hulă şi dispreţ la adresa popo­ Şaguna, ca profesor de telogie la sârbi, pro-
rului românesc dela colegii săi; deşi îi eră tejjâ şi sprijiniâ în ascuns pe studenţii ro­
uşor, în urma legăturilor familiare şi sociale, mâni ai semina ru i u i din Vârşeţ; cum Şaguna,
să ajungă la o poziţiune înaltă în acel mediu mai apoi secretariul conzistoriului din Car-
străin, nu se lasă ispitit de perspectivele, loviţ, în ceasurile slobode se ocupă cu studiul
care i se deschideau pentru viitor, ci îmbră­ canoanelor şi culegeâ în biblioteca patriar­
ţişează propunerea episcopului Manuilovici hală date istorice privitoare la trecutul bi­
din Vârşeţ, — de origine român — care, cu­ sericii româneşti; şi în sfârşit cum Şaguna,
cerit de calităţile eminentului tânăr, îl sfă­ mâna dreaptă a patriarhului Stratimirovici,
tuieşte să se dedice carierii preoţeşti. adună cu sârguinţă şi pe ascuns material ştiin­
Hotărîrea sa repentină de a intră în cler ţific, pentruca, la un timp dat, să-l întrebuinţeze
nu se înfăţişează deci numai ca rezultatul tocmai împotriva Sârbilor în lupta pentru
unei aplicări fireşti, provenite din educaţia despărţirea ierarhică şi redobândirea drep­
religioasă de acasă, cât mai vârtos ca o ur­ turilor istorice şi canonice ale bisericii ro­
mare a convingerii sale tăinuite, că numai mâne ortodoxe.
luând direcţiunea aceasta va ajunge odată Iar ca o dovadă despre baza reală a chi­
în mijlocul acelui popor, a cărui limbă o pului, în care înfăţişăm pe Şaguna, la înce­
îndrăgise, a cărui istorie o cetiâ cu osârdie putul activităţii sale publice, avem însăşi
şi a cărui soartă amară îi trezise un i d e a l cuvintele sale de mai târziu, cari lasă să
d e v i e a ţ ă ş i d e m u n c ă . întrezărim visul tinereţelor sale. în prefaţa
Conştiu de facultăţile sale intelectuale şi manualului său: „ E l e m e n t e l e d r e p t u l u i
morale şi pătruns de idealul de a şi le în­ c a n o n i c " , apărut la 1854, aici în Sibiiu, Şa­
chină neamului, din care se simţiâ părtaş, guna zice anume, că: „fiind norocos a de­
Şaguna schimbă aşadar drumul cel neted, veni protosincel la mitropolia din Carloviţ,
care-1 ducea poate la strălucite situaţiuni po­ pe lângă datorinţele, ce le aveam ca pro­
litice, cu cărarea cea spinoasă a călugăriei, fesor de teologie având şi ceasuri libere le
p o v ă ţ u i t d e u n p l a n b i n e c h i b z u i t întrebuinţam cu cetirea cărţilor istorice şi ca-
ş i d e h o t ă r î r e a p u t e r n i c ă d e a l u p t ă noniceşti. Aceasta puteam să o fac cu în­
p e n t r u i z b â n d i r e a l u i . Când a îmbră­ lesnire, căci eram şi bibliotecar al bibliotecii
ţişat deci sfatul episcopului Manuilovici, metropolitane. în cărţile canoniceşti aflam
prieten de casă al unchiului său, şi s’a decis multe, care mă sileam a le şi descrie (copia),
a plecă, după al treilea an de filozofie şi căci nu aveam nădejde, că voi puteâ şi eu
drept, la teologia sârbo-română din Vârşeţ, oarecând foliantele acele să mi le cumpăr;
se pare, că tânărul Şaguna, în taina gându­ apoi şi aceea am gândit, că c i n e ş t i e u n d e
rilor sale, visă deja la scaunul episcopesc m ă v a a r u n c ă s o a r t e a d e l a C a r l o v i ţ ,
al Românilor ortodocşi din Ardeal. Visul acesta puteâ-voi aveâ şi acolo foliantele acele".
ocrotit cu multă discreţie, eră însă sfânt şi în sfârşit aceeaşi ţintă de vieaţă, aceeaşi
curat. El nu purcedeâ din slăbiciunea mă­ confesiune de credinţă se desface şi din me­
ririlor deşerte, ci din convingerea lămurită morabila cuvântare festivă, rostită în cate­
că de pe tronul vlădicesc va puteâ munci drala din Carloviţ din prilejul hirotonirii sale
cu mai mult folos pentru neamul românesc, de episcop al Românilor neuniţi din Ardeal,
despre soartea căruia învăţaţii din casa un­ în care Şaguna îşi mărturiseşte, acum lă­
chiului său îi vorbiseră, amestecând accente m u r i t ş i f ă r ă s f i a l ă , idealul tinereţelor şi
de mândrie entuziastă cu oftaturi de jale grea. al străduinţelor sale, zicând: — „Tu, Doamne,
De astfel de gânduri şi preocupări credem, ş t i i , că cătră scopul meu a alergă doresc, pe
că a fost stăpânit sufletul lui Şaguna în ceasul R o m â n i i a r d e l e n i din adâncul lor somn să-L
când a părăsit casa lui Grabovski. deştept..." *