Page 8 - 1909-06
P. 8

128                         LUCEAFĂRUL                  Nml 6. 1909.
                  un noruleţ, ca un steag de biruinţă, apoi   căci  moş  Chiriţă  îl  văzu  şovăind  şi  căzând
               totul fu învăluit într’un vârtej de pulbere albă.  mototol  în  ţărână.  Când  îngenunchie  lângă
              — Ah! făcu Rogoz şi-şi înfipse amândouă   el  să-l  ridice,  stăpânul  lui  nu  mai  trăia.  Şi
            mânile în dreptul inimii.         toată  lumea  zicea  că  arendaşul  Răscrucii
                Apoi se repezi şi sări şanţul, dar când ajunse   murise  fiindcă  îi  făcuse  seceta  prea  multă
                 în şosea, păru că se împiedecă de-o piatră,  „inimă rea ...   c. Sandu-Aldea.



                                    Cantorul Cimpoi.
            Cântăreţ de legea veche,   De troparele-i măiestre   Şi la orice zi de praznic
            Cântăreţ şi om de treabă,   Se ’nchinâ adânc poporul   îl pofteâ un colţ de ţară,
            Biată mintea mea zadarnic   Şi se lumină icoana   Câte cântece de lume
            De păcatul lui se ’ntreabă.  Lui lisus Mântuitorul.  N’a cântat odinioară!...
            Cantorul Cimpoi bătrânul   Povesteau pe-atunci nănaşii   Dar, vezi, vremea fără suflet
            Cu făptura lui vitează   Că-i mai sfântă cununia,   Duce cântecul şi gluma,
            Cum cântă de mult în strană   Dacă glasul lui măreşte   Azi e rău de satul nostru
            Cântecul de Bobotează.  Pe prorocul lsaiia.    Şi-i de cantor rău acuma...
                      Cum l-a ’mbătrânit necazul   Astăzi doarme unde poate,
                      De când i-a murit muierea,   N’are casă, n’are şură:
                      Dumnezeu i-a luat glasul   1 le-a dus pe toate darea
                      Domnii i-au vândut averea.  Ş-un fecior la ’nvăţătură.
                                                                  Octavian Goga.



                               Clipa 'n care-mi eşti aproape.
                      Clipa ’n care-mi eşti aproape   Clipa ’n care-mi eşti aproape
                      E învingere senină         E o lină legănare
                      Şi renaştere curată        A vieţi-mi chinuite
                       Dintr’o mare de lumină,   Ce nu ştie de prisos.
                      Din nădejde uriaşă         Poezie, desmierdare
                      Cu credinţă şi tărie;      Uis de vară şi avânt...
                       Clipa ’n care-mi eşti aproape   Clipa ’n care-mi eşti aproape
                       E veaţa ce-o să vie.      Nu-i trăită pe pământ.
                                    Clipa ’n care-mi eşti aproape
                                    E o vraje ne ’nţeleasă,
                                    Taină, ce sfinţeşte lutul,
                                    Sau îl sfarmă; e ’nceputul
                                    Arderei prin care trece
                                    Aurul amestecat;
                                    Clipa ’n care-mi eşti aproape
                                    E noroc îndepărtat.
                                                    Maria Cunţan.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13