Page 3 - 1909-08
P. 3

LUCEAFĂRUL


                  REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
                               sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
         Colaboratori:  I.  Adam,  I.  Agârbiceanu,  Andreiu  Bârseanu,  Z.  Bârsan,  G.  Bogdan-Duică,  Dr.  1.  Borcia,
         Dr.  T.  Brediceanu,  I.  Ciocârlan,  V.  Cioflec,  D.  N.  Ciotori,  Al.  Ciura,  Otilia  Cozmuţa,  Maria  Cunţan,  I.  Duma,
         Elena  Farago-Fatma,  0.  Goga,  Enea  Hodoş,  Dr.  I.  Lupaş,  Dr.  G.  Murnu,  H.  P.  Petrescu,  Ecaterina  Pitiş,
         M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu, I. U. Soricu, Caton Theodorian, Gh. Tulbure.

                                           Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.


                                    Un păgân.

          Acu  cincispreze  ori  douăzeci  de  ani  am   vasta  unui  Radzivil:  eră  o  frumseţe  vie  care
         cunoscut  în  Iaşi  pe  cuconu  Grigorie  Movilă.   ne urmăreâ cu ochi mari şi ne zâmbeâ...
         Poate  şi-l  aduc  aminte  încă  mulţi  dintre  bă­  „Ne  zâmbeşte  din  depărtarea  trecutului
         ştinaşii  vechei  capitale  a  Moldovei.  Eră  un   ei...  ziceâ  încet  cuconu  Grigorie  Movilă.  Câte
         bătrân  înalt,  c’o  barbă  albă,  rotundă  şi  cu   odată,  nu  ştiu  cum,  mă  întristez  când  privesc
         ochi  negri.  Când  vorbea,  cu  patos,  îşi  umflă   la  zâmbetul  încremenit  al  femeii  aceştia...
         nările  şi  cu  mânile  făcea  gesturi  rotunde,   Trecutul  ne  înşală  şi  ne  farmecă;  ne  trimite
         elegante,  ca  şi  cum  ar  fi  voit  să  contureze   în  suflet,  astăzi,  regretul  clipelor  de  fericire...
         ceeace  spunea,  să  dea  o  expresie  mai  ascu­  Din  trecut  ne  rămâne  numai  ce  a  fost  bun,
         ţită  vorbelor  lui.  Şi  frazelor  le  dădea  drumul   aş  puteâ  spune  numai  tinereţa  vieţii  noastre...
         cu  orânduială,  cu  artă  de  poet:  sublinia  oare­  Tot  ceeace  e  străin  de  această  tinereţă  a
         care  cuvinte,  învăluia  într’o  scoborîre  de  glas,   căzut,  ca  solzi  netrebnici  şi  murdari...  Pe
         ca într’o taină, pe altele.      femeia  aceasta  o  văd  aşa  tânără,  zâmbind,
          Deşi  puţin  îi  mai  rămăsese  din  averea  stră­  în  cei  mai  frumoşi  ani  ai  vieţii  ei...  A  îm­
         moşească,  ştiâ  puţinul  acela  să-l  întrebuin­  bătrânit  apoi,  a  murit,  s’a  prefăcut  în  humă,
         ţeze  aşa  fel  încât  trăia  bine  sau  părea  că   —  însă  eu  nu  mi-o  pot  închipui  decât  aşa,
         trăieşte  bine,  şi  se  bucură  sau  păreâ  că  se   zâmbindu-mi  vie  din  trecut  depărtat...  Ea
         bucură  de  restul  zilelor  în  căsuţa  lui,  cu  gust   înfăţişează  par’că  epoca  de  lene  şi  de  bu­
         întocmită,  în  mijlocul  unei  grădini  din  strada   curie,  de  iubire  şi  de  artă  a  vieţii,  pe  care
         Carol.                           noi,  astăzi,  orice  am  face,  n’o  mai  putem
          în  căsuţa  aceea  l-am  cercetat  de  multeori.   înviâ  ...  Astăzi  noroiul  amorf  creşte  şi  tinde
         Aveâ  un  servitor  întunecat  la  faţă,  un  ţigan   să  învăluie,  să  distrugă  pentru  totdeauna  cri­
         bătrân  cu  redingotă,  care  umblă  tăcut  ca  o   stalul:  ceeace  are  vieaţa  mai  nobil  şi  mai
         umbră  şi  înţelegeâ  poruncile  stăpânului  din-   bun,  ceeace  generaţii  multe  de  înţelepţi  s’au
         tr’un  semn  cu  mâna  sau  dintr’o  mişcare  a   străduit  să  întocmească  pentru  a  înfrânge
         ochilor.  Beam  la  dânsul  cafeaua  cea  mai   mizeria  —  pe  care  Ziditorul  a  hărăzit-o  la
         gustoasă  şi  mai  aromată.  După  cafea,  cu  un   început sărmanului muritor..."
         gest  de  rege,  îmi  întindeâ  cu  două  degete  o   Lucirile  asfinţitului  băteau  prin  ferestrele
         havană  veritabilă...  în  odăiţa  în  care  mă   deschise;  în  nemăsurate  depărtări,  munţii  se
         primeâ,  aveâ  pe  jos  covoare  moi,  ca  în  vre­  învăluiau în ceaţă albastră.
         murile  de  altădată;  pe  pereţi  stăteau  orân­  Cuconul  Grigorie  Movilă  se  lăsă  furat  de
         duite  în  lumină  prielnică  câteva  tablouri  mici   trecut,  căută  să  mă  facă  să  înţeleg  vieaţa
         iscălite de măestri mari; şi între ele două pânze,   celor  dela  1600  şi  regretul  lui  că  nu  s’a  născut
         în  rame  aurite,  înfăţişau  pe  două  femei  din   cu  trei  veacuri  în  urmă;  uneori,  aducându-şi
         neamul  Movileştilor  ...  Una  eră  Maria  ne­  aminte de tinereţe, se înflăcăra zugrăvindu-mi
                                                                      1
   1   2   3   4   5   6   7   8