Page 17 - 1909-20

Nrul 20, 1909. LUCEAFĂRUL 401
Eppen most jâvok haza es Meltosăgod kivânatăt torekveseid meg fogjâk hozni gyiimâlcstiket. — . .
lelem, hogy velem szdllni kivân! Ez oţiajtâsunk ugy
lâtszik egybetalălkozott, min igen oriilbk! Es most ăldjon meg az Isten s tartson Teged jo
Meltoztassek fmert reggeli sorainiat tân nem kapta) egeszsegben, engem pedig barătsagodban
ma vagy 5, 6 ora tâjban a peşti Lânczhidudvarba tisztelO hived
jOni s bârkit magdval hozni, a tSbbirâl lesz Eotviis m. p.
gondom es Meltosâgoddal ertekezhetni szerencsâm. *
Legvalddibb tisztelettel
Priministru Contele Af. Lonyay eătră Şaguna.
Gr. Szichenyi Ist van m. p.
* Nagytm5K6sâgu Ersek!
Szivelyes iidvdzlesât Nagymeltosăgodnak a nehez
Dintr’o epistolă a ministrului baron losif Eătvos
eătră Şaguna. es nagy felelossegge! jâro miniszterelndkseghez 6szin-
Vallâs-ds kBzoktatâsi Budân, lan. 16-âll 1870. ten ktiszonom.
m. kir. Minister. F.ngedje meg Nagym^ltbsâgod, hogy ez alkalom-
inal bător legyek felkerni nagy befolyâsu tămogatâsât
Melyen tisztelt barâtom!
es nagybecsii kâzremukodeset hazânk alkotmânyos
Most eloszbr sajnâltam eletemben, hogy mi katho-
likusok nem tartottuk meg az 6 szertartâsu kalenda- viszonyainak megerosiţesere; legyen mâsreszt Nagy-
meltdsâgod ineggyozodve, hogy reszemrol is kiite-
riumot, inert inidân a mai datuinot levelem felebe lessegemnek fogom ismerni, mint a haza minden la-
irâm, lireztem, hogy pirulok, es sokert nem adtam koja es t'elekezete, ugy azok irânt is, kik Nagymeltd-
volna, ha a 16-ik helyett a 3-ik lanuârt irhatom, inert sâgod lelki vezetese alatt âllanak, igazsâgos es meltâ-
legalâbb măr akkor kellett volna felelni oly szives nyosnak lenni. Szabadjon remellenem, hogy Nagy-
barăti soraidra. Azonban a sziikseg torvenyt ronţ, es meltosâgoddal, kit oszint^n tisztelni es nagyrabecsiilni
0 felsegenek jelenlete, a sok tiirvenyjavaslat, nielyet
keszitenem kellett, Szegedi es Kecskemeti utam, s az tanultam, nenisokâra talălkozni es bolcs tanâcsât
kikerni szerencsem leend.
orszâggyiiles ujbol kezdese annyira kifosztottak idom- Fogadja Nagymeltosâgod kivâlo tiszteletem oszinte
bol, hogy csak ma jutok irâshoz, s ma is csak oly
zaklatâs kozbtt, hogy nem vâlaszolhatok szives leve- nyilvânitâsât. Nagymeltosăgodnak alăzatos szolgâja:
Budân 1871. november 21.
ledre ugy mint kellene s ohajtanâm. — MindenekelOtt
fogadd legâszintebb koszOnetemet baraţi kivânata- Grof Lonyay Menyhert.')
idert. Melegebb szivvel senki seni viszonozhatnă >) Traducerea în româneşte a acestor trei scrisori
azokat mint en,s nem ohajtok semmit inkâbb, minthogy din urmă o găsim de prisos, fiindcă ele nu cuprind
alkalmam jusson, melynel irântad valo hajlamomat s
ragaszkodăsomat bebizonyithatom. Tartson a Minden- nici o contribuţie de fapte la vieaţa şi activitatea lui
hato Teged is hosszu eveken ât hazânk javâra s Şaguna. Le publicăm numai ca să se vadă în ce ter­
nepcdnek dicsosegtîre s adja neked oregebb napjaid- mini vorbeau odinioară miniştrii cu arhiereii noştri şi
de câtă autoritate se bucură Şaguna înaintea bărba­
ban azt, mi minden elismeresnel, sot a dicsosegnel
is becsesebb, az bntudatot, hogy minden nemesebb ţilor de stat ai Ungariei. Red.
Un articol politic scris de Şaguna.
Sibiiu, 1 Ianuarie 1863. Trecutul nostru de un şir de secoli încoace ne
Nu va fi de prisos a aruncă o privire serioasă arată o icoană tristă despre starea noastră politică-
peste anul espirat spre orientarea-ne in anul început, naţională şi bisericească, ceeace absolutismul şi spiritul
după ce simte tot natul o impresiune misterioasă, neomenesc al celor 3 secoli din urmă ne-au croit-o,
când cifra anului se schimbă. Oare se poate, ca şi a cărei urmări grave încă şi azi ne apasă. — Tre­
schimbarea unei cifre în scrisoarea anului să aibă pu­ cutul nostru ne convinge, că ţinta absolutismului erâ
tere fermecătoare asupra dispoziţiunei omului? — Nu a ne stinge ca naţiune şi religiune, făcându-ne de o
încape îndoială; pentrucă schimbarea cifrei anului ne pilă a volniciei altei naţiuni şi religiuni, până i-au
prezintă atât cele trecute, cât şi cclc viitoare, acele succes a ne desbinâ politiceşte şi bisericeşte şi aşa
ni le înfăţişează în toată goliciunea, iar aceste Ie a ne pregăti stângerea naţiunei şi a bisericei noastre
acopere cu vălul întunerecului. - Ferice de acela, din cartea celor vii! — Aci la scrierea acestora imi
care, având înaintea sa cele trecute, rămâne nemişcat tremură mâna şi-mi dă signal de-a înceta dela mai
şi netânguit; dar şi mai ferice de acela, care cu fruntea amănunta descriere a trecutului fatal şi mă aduce
deschisă priveşte în viitor. la anul mântuirii, ce este 1848.
Noi Românii nu suntem aşa de fericiţi ca, aruncând Şi ce văd aci? Văd, că naţiunea şi biserica îşi lapădă
ochii la trecut, să nu ne mişcăm şi să nu ne tânguim. obezile absolutismului, îşi înalţă vocea cu o convin­